Silvan Goldman - Cum inventatorul căruciorului de cumpărături a devenit multimilionar
Poate că această informație va părea surprinzătoare pentru antreprenorii moderni, preocupați mai ales de optimizarea proceselor de producție. Cu toate acestea, nu este un secret nici pentru ei că, uneori, grija față de confortul clientului poate aduce beneficii considerabile.
Aceasta a demonstrat-o pe propria piele antreprenorul american Silvan Nathan Goldman, al cărui inventiv principal a fost coșul pentru depozitarea produselor cumpărate în magazin. După crearea primului produs, Goldman a construit și câteva variante modernizate, inclusiv un coș special pentru sticlele de lapte. Aceste dispozitive simple au făcut din Silvan Goldman un multimilionar.
Silvan s-a născut pe 15 noiembrie 1898, în orașul Ardmore din statul Oklahoma. Părinții săi erau emigranți evrei. Tatăl și mama lui erau comercianți, iar primii pași în vânzări i-a învățat chiar de la aceștia. După încheierea serviciului militar, Silvan, împreună cu fratele său mai mare, Alfred, au început propria afacere. În Texas, au deschis un magazin en-gros numit „Goldman Brothers Wholesale Fruits and Produce”, unde vindeau fructe și alte produse. În acea perioadă, Texasul trecea printr-o perioadă de boom petrolier, iar afacerea fraților a prosperat. Însă, când efervescența din domeniul petrolului s-a stins, comerțul a început să piardă ritmul, iar fraților nu le-a rămas altceva de făcut decât să se mute în California.
La noul loc de muncă, nu au stat prea mult. Un unchi din Oklahoma i-a chemat să colaboreze cu el, oferindu-le condiții favorabile. Dar munca în California a dat lui Silvan ideea de a trece la un nou tip de comerț. A fost ideea supermarketului – un magazin mare, cu o gamă largă de produse și un sistem de autoservire. În aprilie 1920, frații au deschis primul lor magazin „Sun Grocery”. Ideea s-a dovedit a fi extrem de inspirată. La doar un an distanță, în Oklahoma exista o rețea de 21 de astfel de magazine. Trei ani mai târziu, frații dețineau deja 55 de magazine.
Criza financiară din 1929 a complicat considerabil viața fraților Goldman. Cu puțin timp înainte de prăbușirea pieței, au vândut întreaga lor rețea de magazine competitorilor de la „Skaggs-Safeway Stores”, dar mare parte din banii obținuți au fost pierduți în urma crizei. Cu resursele rămase, frații au înființat o nouă companie, „Standard Grocery”, care a devenit profitabilă chiar și în acele vremuri dificile. Ulterior, au achiziționat și rețeaua de magazine alimentare „Humpty-Dumpty”, iar după moartea lui Alfred în 1937, Silvan a fuzionat brandurile și a creat compania „Standard-Humpty Dumpty”.
Ar părea că nu mai exista nimic de dorit. Rețeaua solidă de magazine aducea un venit constant lui Goldman, dar el simțea mereu că supermarketele sale nu erau complete. Antreprenorul a observat un inconvenient resimțit de clienți: aceștia umblau prin magazine cu mâinile goale, fără un loc unde să pună produsele cumpărate. Și atunci i-a venit ideea: oamenilor le trebuia un cărucior special în care să pună produsele pe măsură ce le adunau din magazine.
Colaborând cu mecanicul Fred Young, folosind ca bază un simplu scaun pliabil din lemn, businessmanul a construit primul cărucior de cumpărături. După ce a modificat designul, înlocuind structura de lemn cu una metalică, a adăugat rotițe și un coș din sârma împletită, Goldman a obținut produsul dorit. Cu ajutorul altui mecanic, Arthur Kostid, a reușit să organizeze producția în masă a coșurilor din sârmă. Ulterior, pentru a evita concurența, a depus o cerere de brevetare a invenției sale, care a fost aprobată pe 9 aprilie 1940.
Cu toate că invenția părea atractivă, clienții nu au acceptat-o imediat. Femeile asociau căruciorul cu o căruță de copii, iar bărbații se temeau că vor părea prea feminini cu un astfel de obiect. Era necesară o campanie publicitară prin care să fie explicate avantajele utilizării căruciorului. Goldman a angajat o echipă care a început să meargă prin magazine cu cărucioare pline, explicând altor clienți beneficiile utilizării acestora.
Trucul a funcționat. Cărucioarele au început să fie folosite nu doar în magazinele lui Goldman, ci și în multe alte supermarketuri. Producția și vânzarea acestora i-au adus lui Goldman profituri consistente, transformându-l rapid într-un multimilionar.
Însă concurența nu a stat degeaba. În 1946, rețeaua „Telescope Carts” a început să folosească o variantă îmbunătățită a căruciorului, pe care l-au brevetat și ei. Aceasta avea un perete din spate pliabil, care permitea ca căruciorul să se deschidă și să se plieze într-un singur gest. O invenție similară a fost propusă de Goldman abia după doi ani, dar imediat a primit un proces pentru încălcarea drepturilor de patent.
Înțelegând că o luptă legală costisitoare cu concurența nu ar fi în favoarea sa, Goldman a ajuns la un compromis. A renunțat la propria sa invenție și a plătit o amendă simbolică de un dolar. În schimb, a obținut licența pentru a produce căruciorul lor patentat. De atunci, toate cărucioarele de cumpărături sunt fabricate pe baza designului „Telescope Carts”.
Totuși, această „înfrângere” nu l-a descurajat pe Goldman. El a reușit să creeze un cărucior cu un design nou, care avea două coșuri, unul deasupra altuia. Acesta facilita procesul de plată pentru clienții cu multe produse. La casă, clientul elibera coșul de sus, apăsa un buton, iar un sistem electric schimba locul coșurilor. Cu toate acestea, această invenție a devenit inutilă după introducerea benzii transportoare pentru casele de marcat din supermarketuri.
Aceasta este, în linii mari, întreaga poveste a lui Silvan Nathan Goldman ca inventator. În anii următori, și-a dedicat viața activităților de caritate, contribuind la diverse instituții din Oklahoma. Acțiunile sale filantropice au fost apreciate, iar cel mai semnificativ moment a fost donația de 1,5 milioane de dolari către Institutul de Hematologie din Oklahoma, care i-a dedicat numele începând cu 1984, devenind „Centrul Silvan N. Goldman”.
