La începutul secolului XX, lumea era în plină explozie științifică: fizica, medicina, ingineria făceau salturi uriașe. Însă despre “gândirea automată”, despre sisteme capabile să se autoregleze – fie ele biologice sau mecanice – nu vorbea aproape nimeni.
În acest context tăcut, apărea un geniu discret, român: Ștefan Odobleja.
Cine era Ștefan Odobleja?
Născut în 1902, în satul Valea Hoțului (astăzi Odobleja, județul Mehedinți), într-o familie simplă de țărani, Ștefan Odobleja a crescut având o sete uriașă de cunoaștere.
Deși alege medicina ca profesie (devine medic militar), adevărata sa pasiune a fost înțelegerea modului în care funcționează mintea umană — și, prin extensie, orice sistem capabil de autoreglare.
Era fascinat de ideea că între om și mașină există principii comune: stimuli, reacții, reglaje, adaptări.
Această gândire originală l-a condus spre o descoperire epocală, dar care avea să fie multă vreme ignorată…
Marea lucrare: Psihologia Consonantistă
Între 1937 și 1938, Ștefan Odobleja publică la Paris o carte monumentală în două volume:
“Psihologia consonantistă”.
Deși titlul pare să sugereze o carte de psihologie pură, în realitate, lucrarea este prima teorie generală despre cibernetică.
În această lucrare, Odobleja dezvoltă ideea de:
• feedback (adică reacția unui sistem la propriile sale rezultate, pentru a se autoregla);
• autoreglare și adaptare;
• modelare a proceselor psihice și biologice după aceleași principii matematice aplicabile și în tehnologie.
Cu alte cuvinte, el intuia și descria ceea ce azi numim:
• roboți inteligenți,
• inteligență artificială,
• sisteme automate de control (de la termostate până la rețele neuronale).
Într-o vreme în care computerele nici nu existau, Ștefan Odobleja visa deja la lumea în care mașinile și oamenii funcționează pe baza acelorași legi fundamentale.
De ce nu a fost recunoscut atunci?
Din păcate, cartea sa, publicată în Franța în doar câteva sute de exemplare, nu a avut ecoul necesar:
• Era o lucrare prea înaintea timpului său.
• În 1939 a izbucnit Al Doilea Război Mondial, care a oprit orice avânt științific pe continentul european.
• Odobleja nu era o figură academică influentă în Parisul acelei vremi.
Astfel, ideile lui au fost ignorate.
Ce s-a întâmplat după război?
În 1948, Norbert Wiener, profesor la MIT (SUA), publică lucrarea “Cybernetics: Control and Communication in the Animal and the Machine”, considerată actul de naștere oficial al ciberneticii moderne.
Wiener definește, în termeni aproape identici cu cei ai lui Odobleja, ideile de feedback și autoreglare.
Dar, pentru că lucrarea sa a apărut într-un context mult mai vizibil și într-o Americă în plin avânt tehnologic, el a devenit “părintele ciberneticii”.
Mult mai târziu, când cercetătorii români și câțiva istorici internaționali au descoperit opera lui Ștefan Odobleja, și-au dat seama că românul anticipase cu 10 ani ceea ce Wiener avea să popularizeze.
Ce a lăsat moștenire Ștefan Odobleja?
• Fundamentele teoretice ale ciberneticii moderne.
• O viziune unitară despre lumea vie și lumea tehnologică.
• Un exemplu de gândire liberă, capabilă să înfrângă barierele timpului.
În România, Ștefan Odobleja este astăzi considerat un precursor al informaticii moderne, al inteligenței artificiale și al sistemelor automate.
În 1990, Academia Română l-a declarat oficial “părintele ciberneticii generalizate”.
Final emoționant:
Ștefan Odobleja a murit în 1978, modest și uitat de lume.
Dar ideile lui trăiesc astăzi în fiecare algoritm, în fiecare robot inteligent, în fiecare computer care “învață” și se “adaptează”.
Astfel, deși a fost un om al satelor românești, visul său a ajuns să modeleze viitorul întregii omeniri.
Într-o propoziție:
Ștefan Odobleja este românul care a gândit mașinile inteligente cu mult înainte ca lumea să știe că va avea nevoie de ele.
