Sunt 26 de ani de cand eu si prietenul meu din armata,Dan,am incarcat Corvette-ul lui albastru metalizat cu cutii cu gheata,pachete de mancare si tricouri si am trecut pe langa politistul militar,cu fata serioasa,de la poarta principala a Fortului McClellan.Inarmati cu permisele de week-end,cu buzunarele pline cu biscuiti crocanti si de dolari noi din prima solda pe saptamana petrecuta in campusul de vara,ne indreptam spre Florida - iar armata era ultimul lucru la care ne gandeam.
Norocosi ca nu ne gasisem numele in lista celor de serviciu in week-end,luasem hotararea ca un week-end la plaja ar fi exact ce ne trebuia ca sa ne revenim dupa cele 4 zile de ratii la pachet si tantari,petrecute pe dealurile din estul Alabamei.
In acel an,instructia avusese loc devreme.Vremea din luna mai fusese incantatoare,iar noi,cu capota lasata si muzica data tare,am intrat in Birmingham si am hotarat sa ne oprim sa le dam un telefon mamelor noastre ca sa le uram fericire de Ziua lor,inainte de a ne relua calatoria pe soseaua I-65.
Am gasit-o pe mama acasa si am aflat ca tocmai se intorsese de la cumparaturi.Imi dadeam seama din tonul ei ca era dezamagita ca nu petreceam Ziua ei in familie.
-Calatorie placuta si sa ai grija.O sa ne fie dor de tine,zise ea.
Cand m-am urcat in masina,am vazut pe chipul prietenului meu ca suferea din cauza acelorasi mustrari de constiinta care ma bantuiau si pe mine.Atunci am avut revelatia.Trimitem flori,bineinteles.
Tragand masina in parcarea unei florarii din partea de sud a orasului,am mazgalit fiecare un biletel,care sa insoteasca florile ce ne absolveau de vina de a ne petrece singurul nostru week-end pe plaja si nu cu "buna noastra batranica".
Am asteptat ca vanzatoarea sa-l ajute pe un baietel sa aleaga un aranjament floral,evident pentru mama sa.Ne fataiam de colo-colo,nerabdatori sa platim florile si sa ne vedem de drum.
Baietelul exulta de mandrie cand s-a intors spre mine si a ridicat buchetul pe care-l alesese:
-Sunt sigur ca mamei o sa-i placa,zise el.Sunt garoafe.Mamei intotdeauna i-au placut garoafele.O sa mai pun langa ele cateva flori din gradina noastra,adauga el,inainte sa le duc la cimitir.
M-am uitat la vanzatoare,care se indeparta si intinse mana dupa o batista.Apoi m-am uitat la Dan.L-am urmarit amandoi pe baietel iesind din magazin cu pretiosul sau buchet si urcandu-se in masina tatalui sau.
-Ati ales ceva,mai copii? ne-a intrebat vanzatoarea,abia putand vorbi.
-Cred ca da,raspunse Dan.
Am aruncat biletele la cosul de gunoi si ne-am indreptat spre masina in tacere.
-Vin sa te iau duminica pe la 5,zise el,oprind masina in fata casei parintilor mei.
-O sa fiu gata,i-am raspuns,luptandu-ma sa-mi scot sacul de calatorie din masina.
Florida va trebui sa astepte.
(Niki Sepsas - Supa de pui ptr.suflet de mama)
