marți, 20 august 2013

Puterea vorbelor


Într-o zi de vară, un grup de broscuţe se plimbau vesele printr-o pădure şi la un moment dat, două dintre ele au căzut într-o groapă foarte adâncă. Toate celelalte broscuţe s-au strâns în jurul gropii şi priveau cu mirare la adâncimea acesteia. Erau convinse că cele două broscuţe nu aveau nici cea mai mică şansă să iasă de acolo.

Sunteţi ca şi moarte, nici nu are rost să vă chinuiţi, este prea adâncă groapa, opriţi-vă că săriţi deageaba…erau comentariile ce veneau din partea grupului. Cele două broscuţe încercau să sară din răsputeri până când, în cele din urmă, una dintre broscuţe a dat crezare vorbelor şi a renunţat, căzând jos de oboseală şi murind.

Cealaltă broscuţă însă, a continuat să sară cât de tare o ţineau picioruşele. Cele de pe margine strigau la ea să se oprească, să-şi curme suferinţa, mai bine să moară. Ea, dimpotrivă, sărea tot mai sus şi tot mai tare şi… iată-o că a reuşit!

Broscuţele de pe marginea gropii se uitau la ea cu mirare şi au întrebat-o fără nici o ezitare: “Nu ne-ai auzit? Noi tot ţi-am spus să renunţi dar tu în schimb ai tot continuat! Cum ai reuşi să ieşi din groapa aceasta atât de mare?”

Bineînţeles, precum ştiţi şi voi deja, broscuţa era surdă. În tot acest timp ea a crezut că prietenele ei o încurajau.

Acesta povestire ne poate învăţa două lecţii: 

- o vorbă de încurajare pentru cineva care este la pământ poate să îl ajute să se ridice şi să o scoată la capăt, să răzbească în cele din urmă chiar dacă pare că nu mai are nici o şansă.

- o vorbă distructivă pentru cineva care este la pământ poate fi doar acel lucru de care mai are nevoie pentru a “muri”, o lovitura de graţie care i-ar grăbi sfârşitul.

Puterea vorbelor… câteodată este atât de greu de înţeles cum o vorbă încurajătoare poate să meargă chiar aşa de departe. Oricine poate spune vorbe ce tind să “jefuiască” pe altcineva de spiritul de a continua în momente dificile. Fii atent la ceea ce vorbeşti, oferă-le celorlalţi ce traversează calea ta numai vorbe de bine!

Prietenia - comoara cea mai de preţ


Într-o zi, Petru a găsit o hartă pe care era marcat drumul către o comoară inestimabilă. “Voi găsi această comoară şi aşa, voi avea parte şi de ceva aventură!” exclamă el. Şi iată, că porni la drum. Şi merse, ce merse şi ajunge la o pădure. Acolo l-a întâlnit pe Leu, pe care îl întrebă:” Eşti suficient de puternic şi curajos pentru a veni cu mine la o vânătoare de comori? Leul acceptă propunerea lui Petru şi îl însoţi pe acesta la drum. Pădurea era foarte deasă şi întunecoasă, iar lui Petru i se făcu frică însă, cu Leul lângă el reuşi să o străbată până la capăt.

Când cei doi ajunsese la poalele unui munte, îl întâlniră pe Vultur. “Ai o vedere excelentă şi poţi să ne alarmezi de pericole. Nu doreşti să vii cu noi, suntem în căutarea unei comori?”, îl întreabă Petru. Vulturul acceptă propunerea făcută de Petru şi îi însoţeşte pe cei doi la drum. Muntele pe care trebuiau să îl străbată era foarte înalt şi stâncos. Leul alunecă, însă Petru a fost suficient de iute să îi dea o mână de ajutor şi să îl tragă sus. Vulturul, cu vederea lui ascuţită, era foarte atent la fiecare pas pe care îl faceau cei doi tovarăşi de drum.

Curând, au ajuns la valea din josul muntelui, unde au întâlnit-o pe Oaie. “Vei dori să ne însoţeşti în căutarea unei comori şi să ne ţii de cald când ne este frig?”, o întrebă Petru pe Oaie. Aceasta acceptă propunerea lui Petru şi astfel, porniră toţi la drum. Un vânt rece străbătu întreaga pajişte iar toţi se îngrămădiră lângă Oaie, ca să le ţină de cald.

Apoi, cei patru ajunsese, în final, în deşert unde se întâlni cu Cămila. “Eşti numită oaia deşertului” îi spuse Petru acesteia. “Ne vei ajuta să străbatem întregul deşert şi să ne însoţeşti în călătoria noastră, în cautarea comorii?”. Zis şi făcut. Cămila acceptă popunerea lui Petru şi astfel că el, Oaia şi Leul se urcă pe ea, iar împreună şi fericiţi străbat întreg deşertul cu Vulturul deasupra lor, bucurându-se de spectacol.

Cei cinci, ajung în cele din urmă, lângă ocean unde o întâlnesc pe Broasca Ţestoasă de mare. “Suntem în căutarea unei comori şi ne gândeam dacă ne poţi ajuta să străbatem oceanul? întreabă Petru. Broasca le răspunse afirmativ şi astfel că porniră toţi la drum.

Valurile puternice aproape că îi înecă, însă Broasca Ţestoasă îi îndreptă cu dibăcie către ţărm, unde îi aştepta Bufniţa.

Acesta le vorbi cu înţelepciunea ei străveche, spunându-le aşa: “Felicitări, aţi găsit comoara.”

“Unde este?” exclamă toţi surprinşi.

“Împreună aţi străbătut pădurea, aţi urcat muntele, aţi înfruntat valea, aţi întâmpinat cu curaj deşertul şi aţi traversat oceanul. Niciodată nu aţi fi reuşit unul fără celălalt.”

Toţi s-au uitat unul la celălalt şi au realizat că Bufniţa avea dreptate! Toţi au găsit PRIETENIA!…Şi, într-adevăr, au găsit cea mai de preţ comoară! 

Morala 

Prietenia este un lucru minunat, este strâns legată de “a împărţi” - prietenii împart aproape totul, experienţele lor, fie că sunt bune fie că sunt rele, bucuriile şi tristeţiile lor - de “altruism”- prietenii au grijă unii de alţii - şi de “sprijin şi grijă“- prietenii sunt mereu împreună atunci când au nevoie unii de alţii; suportul vine sub diferite forme, însă suportul moral este considerat ca fiind cel mai important. Şi atunci, construirea şi menţinerea unei prietenii este unul dintre cele mai bine răsplătite proiecte ale vieţii noastre.

Un proverb japonez spune astfel: “Când caracterul unui om nu îţi este foarte clar, atunci uită-te la prietenii lui”, în timp ce în Spania, se foloseşte o vorbă foarte cunoscută: “Dime con quien andas y te dire quien eres” care se traduce astfel: ” Spune-mi cu cine umbli, ca să îţi spun cine eşti”. Când ne uităm la înţelesul amândurora se aseamănă foarte mult şi spun un mare adevăr. Ca fiinţe umane, tindem să ne construim prietenii cu oameni ca şi noi: cu o bază comună şi cu obiceiuri comune. Şi atunci, prietenii sunt ca un fel de cadou pe care ni-l oferim nouă înşine/însene.

Este foarte greu să descriu în câteva fraze ce înseamnă prietenia şi care este importanţa ei în viaţa noastră. Oare am putea trăi fără ea, singurătatea ne-ar putea fii un bun tovarăş pe parcursul vieţii noastre? Sunt prea multe de spus, sunt prea multe întrebări cu prea multe răspunsuri. Ne-ar face mare plăcere dacă ne-ai împărtăşi şi nouă ce înseamnă prietenia pentru tine şi astfel, vom alcătui împreună un mic “caiet de notiţe”. Şi apropo, tu ai putea trăi fără prieteni?…

Peticul de pământ


Cu mult timp în urmă trăia un împărat care, într-una din zile, îi spuse călăreţului său:

- Încalecă-ţi calul! Străbate călare cât mai mult pământ. Când nu mai poţi, opreşte-te iar răsplata îţi va fi întreaga suprafaţă pe care vei reuşi să o acoperi.

Sigur pe sine şi îndrăzneţ, călăreţul a pornit la drum şi a alergat cât de iute a putut ca să poată să acopere cât mai mult pământ. A ţinut-o aşa zi şi noapte iar când obosea sau îi era foame nu se oprea deloc deoarece vroia să acopere foarte mult pământ.

A ajuns la un punct când a acoperit o suprafaţă substanţială de pământ însă, oboseala şi foametea l-au străpus lâsându-l fără pic de vlagă. Apoi s-a întrebat: “De ce m-am forţat atât de mult să acopăr o suprafaţă atât de mare de pământ? Acum sunt pe moarte şi am nevoie doar de un petec de pământ unde să mă îngrop!”

Morala: 

Povestioara aceasta este foarte similară cu cea a călătoriei vieţii noastre. Ne forţăm în fiecare zi atât de mult şi de tare
pentru a face bani şi pentru a câştiga putere sau recunoştinţă. Neglijăm, din păcate, sănătatea noastră, timpul pe care ar trebui să-l acordăm familiei noastre, să ne dedicăm hobby-urilor pe care le avem şi, de asemenea, să apreciem şi frumuseţiile meleagurilor din jurul nostru. Într-o zi, când ne vom uita în urmă ne vom da seama că nu avem nevoie de chiar atâtea lucruri şi atunci nu vom mai fi capabili să întoarcem timpul înapoi pentru a recupera ceea ce am pierdut.

Viaţa nu este legată doar de a face bani şi de a câştiga putere. Cu siguranţă viaţa nu înseamnă numai muncă! Munca este necesară doar pentru a ne bucura de frumuseţiile şi plăcerile vieţii. . Trebuie să existe o balanţă între: muncă şi joacă, familie şi timpul personal. Trebuie să te decizi cum să ţi echilibrezi viaţa ca să îţi fie cât mai bine. Defineşte-ţi priorităţiile, dă-ţi seama dacă eşti capabil/ă să faci compromisuri iar unele decizii lasă-le să fie luate pe baza instinctelor.

Fericirea este intenţia şi scopul vieţii, este întregul ţel al existenţei umane. Si atunci, ia-o mai uşor, fă ceea ce-ţi doreşti să faci şi apreciază fiecare zi. Viaţa este fragilă, viaţa este scurtă. Trăieşte un stil de viaţă echilibrat şi bucură-te la maxim!,

Nu mai aştepta să se schimbe lumea!


În timpuri de mult uitate, trăia un rege care conducea o ţară prosperă. 

Într-una din zile, acesta s-a dus să viziteze unul dintre cele mai îndepărtate colţuri ale regatului său. Când s-a întors la palat a început să se plângă de cât de tare îl dureau picioarele întrucât a fost prima datã când a străbătut o cale atât de lungã iar drumul a fost stâncos şi dificil.

Prin urmare s-a decis să ia măsuri. A poruncit oamenilor săi să acopere fiecare drum din întreg regatul cu piele. În mod cert va fi nevoie de mii de piei de vite şi va costa o uriaşă sumă de bani.

Unul dintre slujitorii săi înţelepţi a cutezat însă să-i spună regelui: “Măria ta, de ce să cheltuiţi fără folos atâţia bani. Mai bine porunciţi să vă taie o bucată mai mică de piele cu care să vă acoperiţi picioarele”.

Regele a fost mai întâi surprins, dar într-un final a acceptat să-şi facă lui “încălţări” cu care să poată străbate toate drumurile grele ale regatului.

Morala: 

Nu mai aştepta ca lumea să se schimbe aşa încât să îţi fie ţie mai uşor, mai bine. Întoarce-ţi privirea către tine, investeşte în tine. Drumul în viaţã nu a fost şi nici nu va fi vreodată facil. Dar dacă te “dotezi” corespunzător îi vei putea face faţă cu succes.

Pentru că sunt aici


Un ţăran bătrân îşi lucra pământul, pe o căldură dogoritoare.

Un tânăr trecu pe lângă el şi îl întrebă:

“Câţi ani ai?”

“77″, i-a răspuns bătrânul.

“Mulţi înainte. E o vârstă venerabilă. Dar de ce mai lucrezi încă pământul?” îl întrebă mirat tânărul.

“Păi, pentru că sunt aici!”

“Şi cum de lucrezi pe o căldură ca aceasta?”

“Pentru că soarele e acolo!”

Într-adevăr, cât suntem pe pământ trebuie să facem ce avem de făcut, şi cele “de musai” cum zicem noi ardelenii, şi cele de plăcere. Şi dacă tot suntem aici, haide să punem suflet în ceea ce facem şi să renunţăm să ne mai văietăm atunci când lucrurile nu sunt aşa cum am prefera noi să fie.

Înţeleptul


Înţeleptule, am venit la tine pentru ca ma simt atat de mic, de neinsemnat, nimeni nu da doi bani pe mine si simt ca nu mai am forta sa fac ceva bun! Ajuta-ma, invata-ma cum sa fac sa fiu mai bun? Cum sa le schimb oamenilor parerea despre mine?

Fara ca macar sa se uite la el, batranul ii spuse:

- Imi pare rau, baiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personala. Poate dupa aceea! Apoi, dupa o mica pauza adauga:

- Daca insa m-ai putea ajuta tu pe mine, atunci poate ca as rezolva problema mea mai repede si as putea sa ma ocup si de tine.

- Aaa! incantat sa va ajut - baigui tanarul cam cu jumatate de gura, simtind ca iarasi e neluat in seama si amanat.

- Bine - incuviinta batranul invatat. Isi scoase din degetul mic un inel si-l intinse baietanului adaugand:

- Ia calul pe care-l gasesti afara si du-te degraba la targ. Trebuie sa vand inelul acesta pentru ca am de platit o datorie. E nevoie insa ca tu sa iei pe el cat se va putea de multi bani, dar ai grija ca nici in ruptul capului sa nu-l dai pe mai putin de un banut de aur. Pleaca si vino cu banii cat mai repede.Tanarul lua inelul, incaleca si pleca. Odata ajuns in targ incepu sa arate inelul in stanga si-n dreapta, doar-doar va gasi cumparatorul potrivit. Cu totii manifestau interes pentru mica bijuterie, pana cand le spunea cat cere pe ea. Doar ce apuca sa le zica de banutul de aur unii radeau, altii se incruntau sau ii intorceau imediat spatele. Un mosneag i-a explicat cat de scump este un ban de aur si ca nu poate sa obtina un asemenea pret pe inel. Altcineva s-a oferit sa-i dea doi bani, unul de argint si unul de cupru, dar tanarul stia ca nu poate vinde inelul pe mai putin de un banut de aur, asa ca refuza oferta. Dupa ce batu targul in lung si-n lat, rapus nu atat de oboseala, cat mai ales de nereusita, lua calul si se intoarse la batranul intelept.Flacaul si-ar fi dorit sa aiba el o moneda de aur pe care s-o poata da in schimbul inelului, ca sa-l poata scapa pe invatat de griji si, astfel, acesta sa se poata ocupa si de el. Intra cu capul plecat.

- Imi pare rau - incepu el - dar n-am reusit sa fac ceea ce mi-ati cerut. De-abia daca as fi putut lua doi sau trei banuti de argint pe inel, dar nu cred sa pot pacali pe cineva cu privire la adevarata valoare a inelului.

- Nici nu-ti imaginezi cat adevar au vorbele tale, tinere prieten! - spuse zambitor inteleptul. Ar fi trebuit ca mai intai sa cunoastem adevarata valoare a inelului. Incaleca si alerga la bijutier. Nimeni altul n-ar putea spune mai bine cat face. Spune-i ca ai vrea sa vinzi inelul si intreaba-l cat ti-ar da pentru el. Dar, oricat ti-ar oferi, nu-l vinde. Intoarce-te cu inelul! Flacaul incaleca si pleca in goana. Bijutierul examina atent micul inel, il privi atent prin lentila prinsa cu ochiul, il rasuci si apoi zise: 

- Spune-i invatatorului ca daca ar vrea sa-l vanda acum, nu-i pot oferi decat 58 de bani de aur pentru acest inel.

- Cuuum, 58 de bani de aur?!? - exclama naucit tanarul.

- Da, raspunse bijutierul. Stiu ca-n alte vremuri ar merita si 70, dar daca vrea sa-l vanda degraba, nu-i pot oferi decat 58.

Tanarul multumi si se intoarse degraba la invatat, povestindu-i pe nerasuflate cele intamplate.

- Ia loc, te rog - ii spuse acesta dupa ce-l asculta. Tu esti asemenea acestui inel, o bijuterie valoroasa si unica. Si, ca si in cazul lui, doar un expert poate spune cat de mare este valoarea ta. Spunand acestea, lua inelul si si-l puse din nou pe degetul mic.

- Cu totii suntem asemenea lui, valorosi si unici, perindandu-ne prin targurile vietii si asteptand ca multi oameni care nu se pricep sa ne evalueze. Povestea aceasta este dedicata acelora care zi de zi se straduiesc, lustruind cu migala, sa adauge valoare bijuteriei pe care ei o reprezinta si sa realizeze valoarea pe care o au. Amintiti-va mereu cat de mare este valoarea voastra, chiar daca multi din jur va ignora sau par sa nu-si dea seama cat sunteti de pretiosi!

joi, 15 august 2013

Minte de maimuţă


"O minte de maimuta” este un termen folosit pentru o minte care zboara de la un lucru la altul, niciodata nu sta pe loc sa se odihneasca pentru un moment. Gandurile mintii fug intr-o parte si alta, in trecut sau viitor, iar prezentul este de cele mai multe ori uitat. Aceasta imagine se aseamana cu cea a unei maimute aflate mereu in miscare, care are intotdeauna cate ceva de facut sau de mesterit.
Povestea incepe astfel:
O maimuta obisnuia sa fure din templu fructele care se ofereau pe altar. Ea astepta ca oamenii sa isi aseze picioarele incrucis si sa inchida ochii. Era momentul potrivit pentru a lua fructele.
Intr-o zi, pe cand astepta momentul decisiv, maimuta asculta ultima parte din discursul calugarului de la templu. Si ce a auzit nu i-a placut deloc pentru ca ca se vorbea despre subiectul “minte de maimuta” intr-un mod peiorativ, ca si cum ar fi rau sa ai o minte de maimuta. Dupa ce si-a incheiat calugarul prelegerea, maimuta nu a mai avut rabdare sa astepte momentul in care ar fi putut sterpeli fructele. Era mult prea iritata de cele auzite. Asa ca a fugit degraba la seful maimutelor sa ii spuna ce insultator au vorbit creaturile de la templu despre “mintea de maimuta”. Seful maimutelor i-a raspuns astfel:
- Stii, agitatia pe care o emani acum, aceasta agitatie o numesc ei “minte de maimuta.” Chiar si acum cand imi vorbesti te misti intr-o parte si alta. Asa avem noi tendinta de a nu sta niciodata locului.
Suparata maimuta i-a replicat:
- Si atunci… Si atunci ce este de facut? Eu vreau sa se spuna lucruri frumoase despre noi!
Seful maimutelor ramase pentru un moment pe ganduri, iar apoi ii spuse:
-  Hmm! Am o idee! Vom face ca si ei, oamenii: vom medita!
Dupa ce seful maimutelor a luat aceasta decizie, a chemat toate maimutele si le-a adus la cunostinta ce vor avea de facut de azi inainte. Ca sa nu mai piarda timp pretios si sa progreseze mai repede au hotarat sa inceapa meditatia din acel moment. Astfel au luat pozitia pentru meditat pe care o vazusera la templu: picioarele incrucisate, spatele drept, ochii inchisi, concentrarea pe inspiratie expiratie. Au ramas asa pentru trei minute pana cand se auzi o voce spunand:
- Scuzati-ma! Scuzati-ma!
Si maimutele au deschis ochii.
- Scuzati-ma, dar mi-am amintit ca trebuia sa mergem pe plantatie sa luam banane. Nu mai bine mergem acum ca pe urma cand venim sa meditam fara sa avem griji ca se intuneca afara?
Maimutele au raspuns in cor:
- Da! Da!
Si maimutele s-au dus, au strans banane si s-au intors la locul de meditatie. Acum erau pregatite sa mediteze. Astfel ele si-au reluat locurile si s-au asezat in pozitia specifica pentru meditat: picioarele incrucisate, spatele drept, ochii inchisi, concentrarea pe inspiratie expiratie. De data aceasta au ramas cam cinci minute pana cand se auzi din nou o voce:
-Scuzati-ma! Scuzati-ma!
Si maimutele au iesit din concentrare.
- Mi-a venit o idee! Ma gandeam ca ar fi bine sa decojim bananele acum pentru ca sa fie gata pentru mancat dupa ce terminam de meditat.
Maimutele au fost de acord, era o idee foarte buna. Si toate au inceput sa isi decojeasca bananele. Dupa ce au terminat treaba s-au repus pe pozitii: picioarele incrucisate, spatele drept, ochii inchisi, concentrarea pe inspiratie, expiratie. Trei minute au durat pana cand se auzi:
- Imi este pofta! Imi este pofta! Hai sa mancam acum bananele!
Raspunsul maimutelor a fost:
- Da! Da! Hai sa mancam acum!
Si au inceput sa infulece bananele si sa discute intre ele. Distractia tocmai a inceput. Si nimeni nu si-a mai adus aminte de meditatie.
Foto: Razvan Vitionescu

luni, 12 august 2013

CATEVA SFATURI DE LA MARK TWAIN



Aici sunt 9 sfaturi pentru o viata fericita de la Mark Twain. Veti gasi citate din cartile marelui scriitor, care va vor schimba perspectiva asupra vietii.

Sunteti, probabil, familiarizat cu Mark Twain datorita cartilor sale de renume mondial, cum ar fi “Aventurile lui Huckleberry Finn” si “Aventurile lui Tom Sawyer”. Fiind un scriitor excelent, el a fost, de asemenea, un orator talentat, satirist si profesor. In viata sa, autorul a trecut prin multe: incepand de la succesul nebun al romanelor sale si prietenia cu magnatul petrolului, terminand cu devastarea companiei sale de publicitate, moartea sotiei sale si a celor trei copii. Cu siguranta, putem spune ca Mark Twain a fost un om extraordinar, cu o viziune deosebita asupra vietii.

Poate ca asta este si motivul pentru care citatele sale sunt preluate pana in zilele noastre.

Iata cateva sfaturi de la Mark Twain:

1. Traieste in armonie cu tine insuti.

“Un om nu poate fi multumit de viata sa, daca este nemultumit de el insusi.”

Daca sunteti nemultumit de comportamentul si actiunile voastre, este probabil ca cea mai mare parte din timp veti suferi de un sentiment de disconfort general. Pe de alta parte, daca sunteti multumit, veti fi linistit si veti avea libertatea interioara de a face ceea ce va doriti cu adevarat. Daca nu aveti libertatea interioara, atunci veti avea probleme cu evolutia personala. Puteti alege modalitatile corecte pentru aceasta crestere, dar veti simti rezistenta interna. De acea, nu va veti atinge obiectivul.

Trebuie sa va dati aprobarea, sa va permite-ti sa fiti acel om care doriti sa fiti cu adevarat. Nu cautati aprobare de la altii. Solicitati o aprobarea de la dumneavoastra insiva. Depasiti aceasta bariera interna si nu va dati posibilitatea sabotarii. Nu este o sarcina usoara si pentru a face fata este posibil sa fie nevoie de timp.

2. Este posibil ca dumneavoastra sa fiti propria piedica.

“Varsta exista doar in creierul nostru. Daca nu ne gandim la ea, nu exista.”

Astfel, ceea ce ne limiteaza, in cele mai multe cazuri, exista doar in mintea noastra. De exemplu, am putea crede ca oamenii din jurul nostru sunt deranjati de faptul ca nu avem o inaltime standard, ca avem o varsta nepotrivita sau ca avem foarte putin par pe scalp. Dar acest lucru se intampla numai atunci cand noi gandim in acest fel. Incepeti sa va simtiti ingrijorati de ceea ce cred oamenii despre dvs. Oamenii simt aceste lucruri si e posibil sa reactioneze negativ.

Pe de alta parte, daca nu va pasa, nici celor din jurul vostru nu le va pasa.

3. Relaxati-va si distrati-va.

“Umorul – acesta este cel mai mare dar dat omenirii.”

“Nimic nu poate rezista in fata presiunii unui ras.”

Umorul si rasul sunt niste instrumente uimitoare. Ele pot transforma orice situatie serioasa in ceva nostim. Intotdeauna si pretutindeni pot imbunatati starea de spirit. Atunci cand starea de spirit devine mai buna si munca devine mai usoara, pentru ca creierul nu este plin de emotii negative. Cand va calmati, atunci devine mai usor sa gasiti o solutie pentru rezolvarea problemei.

4. Indepartati furia.

“Furia este un acid, care poate face mai mult rau ‘vasului’ in care este stocata, decat celui asupra caruia este turnata.”

Furia este lipsita de sens in cele mai multe dntre cazuri. Ea poate fi motivul principal al pierderii controlului. Pentru binele vostru, trebuie sa intelegeti ca furia are efecte negative asupra celui furios si nu asupra celui spre care este indreptata. Deci, chiar daca sunteti in mod constant furios pe cineva, incercati sa intelegeti ca o sa va afecteze doar pe dumneavoastra.

Un sfat bun cu privire la modul de a va face viata mai placuta: ori vorbiti cu persoana respectiva si rezolvati civilizat conflictul ori puneti cat mai repede „vasul cu acid” la un loc sigur.

5. Nu considerati ca toti va sunt datori.

“Nu spuneti celor din jur ca lumea va este datoare. Lumea nu va datoreaza nimic. Ea a existat si inaintea voastra.”

De foarte multe ori, unui copil parintii ii ofera o multime de lucruri. Cand va fi adult, s-ar putea sa ramana cu un sentiment cum ca cineva ii este dator. S-ar putea sa credeti ca lumea ar trebui sa va ofere ceea ce doriti sau ca ea va este datoare. Din aceasta cauza, veti fi de multe ori furios si suparat. La urma urmei, lumea nu va poate oferi ceea ce va asteptati. Pe de alta parte, o astfel de situatie va poate ajuta. Incepeti sa realizati ca succesul dvs poate fi creat doar cu fortele proprii, atat cele fizice cat si cele mentale. Nu mai sunteti un copil, care asteapta ca parintii sau ca lumea sa-i ofere ceea ce doreste.

6. Daca faceti ceva in felul dvs de a face, fiti pregatit sa nu fiti intelesi.

“O persoana care are idei noi va fi considerata excentrica, atat timp cat ideile sale nu vor fi de succes.”

Cred ca acest lucru este in mare masura aplicabil la auto-imbunatatire. Daca incepeti sa schimbati sau sa faceti ceva altfel fata de cum ati facut inainte, atunci oamenii pot reactiona in diferite moduri. Unora le va placea. Unii vor fi indiferenti. Cineva poate fi confuz, posibil sa nu-i placa si va incepe sa obstructioneze munca dumneavoastra. Practic, modul in care oamenii reactioneaza reflecta nu ceea ce sunteti dvs, ci ceea ce sunt acesti oameni. Acesta este modul in care acestia se simt, exprimat in cuvinte si judecatile pe care le fac. Probabil nu vor reactiona atat de dur, precum va asteptati. Cel putin, mai devreme sau mai tarziu o sa va lase in pace pentru a se implica in propriile afaceri. Astfel, putem spune ca ceea ce spun sau gandesc alti oameni, pot fi doar obstacolele imaginatiei si fanteziei pe care dvs le-ati construit si care va tin la distanta de succes.

7. Puneti accentul dupa cum va doriti.
“Aruncati toate problemele din cap. Acoperiti-va urechile, fugiti de gandurile legate de probleme sau aruncati-le in orice mod posibil.”

Acel lucru caruia ii acordati o atentie mai mare, determina ceea ce se va intampla. Puteti inota in problemele voastre si sa va creati o imagine de victima. Sau puteti sa va concentrati asupra lucrurilor pozitive, pe care le-ati invatat din diverse situatii. Este posibil sa va concentrati, din greseala, pe probleme, in loc sa directionati gandurile spre ceva util. Insa puteti invata cum sa va controlati gandurile. In fiecare zi va va fi mai usor sa va redirectionati gandurile.

8. Nu va ganditi la modalitatea in care puteti sa va simtiti bine.

“Cel mai bun mod de a te inveseli este sa incerci sa inveselesti pe altcineva.”

Poate ca, intr-o oarecare masura, acest sfat este contrar bunului simt. Cel mai bun mod de a te simti bine este sa faci pe cineva sa se simta bine sau sa-l ajuti. Asa veti merge pe spirala pozitiva, impartasind altora ceva valoros. Ajutand pe cineva, atat dumneavoastra, cat si persoana respectiva se va simti mai bine. Cea mai apropiata persoana pe care a-ti ajutat-o, de asemenea, intr-o zi va va intinde o mana de ajutor. Astfel, ajutandu-se reciproc, amandoi va veti simti bine.

Aceste sentimente pozitive sunt transmise de alte persoane si prin urmare, veti face bine din nou, inspirat de ajutorul pe care l-ati primit de la prieteni. Astfel, spirala pozitivului va contina sa creasca.

9. Faceti ceea ce doriti sa faceti.

“Peste 20 de ani veti regreta mai mult ceea ce nu ati facut, decat ceea ce ati facut. Prin urmare, ridicati ancora si plutiti departe de linistea portului. Prindeti vantul prielnic in vele si folositi-l. Visati. Faceti descoperiri.”

Citatul este excelent! Eu nu am nimic de adaugat la el. Va pot doar sfatui sa-l scrieti pe hartie si sa-l lipiti pe frigider sau pe usa de la baie ca sa va amintiti intotdeauna ce trebuie sa faceti cu viata voastra.

luni, 5 august 2013

Pilda




Un fermier care trăia în Africa şi, datorită unui oaspete, a devenit foarte interesat de căutarea de diamante. 

     Diamantele fuseseră deja descoperite în abundenţă pe continentul african iar acest fermier a fost atât de fascinat de ideea diamantelor, valorând milioane de dolari, încât şi-a vândut ferma plecând să caute diamante.A cutreierat tot continentul si, pe măsură ce anii treceau, căutarea diamantelor şi averea pe care acestea i-ar fi putut-o aduce rămâneau o himeră. Până la urmă, şi-a cheltuit toţi banii ajungând falit, şi de durere a murit. 

      Între timp, noul proprietar al fermei a dat peste o piatră ciudată de mărimea unui ou de raţă şi-a pus-o pe pervaz ca un fel de curiozitate.

       Un vizitator, aflat în trecere, a văzut piatra şi a rămas înmărmurit. I-a spus noului proprietar al fermei ca piatra cu aspect ciudat de pe pervaz era aproape cel mai mare diamant care a fost vreodată descoperit.

       Noul proprietar al fermei i-a spus: 
„Păi, toată ferma e plină de ele” – şi aşa şi era.

       Fostul proprietar stătuse efectiv pe „zăcăminte de diamante” până când şi-a vândut ferma. 



       Fiecare din noi ne aflăm în mijlocul propriilor noastre „zăcăminte de diamante”, trebuie doar să ne dăm seama de asta şi să dezvoltăm ceea ce avem înainte de a o lua la drum în căutarea norocului. 

RUGĂCIUNEA



Rugăciunea îţi dă acces la înţelepciunea lui Dumnezeu şi la resursele Lui.



 Se spune că un soldat din al Doilea Război Mondial a fost găsit strecurându-se înapoi la cazarmă dintr-o pădure din apropiere.
 Adus înaintea comandantului şef şi acuzat că a comunicat cu inamicul, a spus că s-a dus numai să se roage. 

   Şeful lui l-a întrebat: “Ai obiceiul să petreci ore în şir singur în rugăciune?”“Da, domnule”, a răspuns el. 

“Atunci pune-te în genunchi şi roagă-te acum”, a tunat ofiţerul, “căci niciodată nu ai avut mai multă nevoie de rugăciune!” 
  
Soldatul a îngenuncheat şi s-a rugat atât de fierbinte că ofiţerul a strigat: 
“Destul, poti pleca, te cred! 
  Dacă nu ai fi fost atât de des la pregătire, nu te-ai fi descurcat atât de bine la test”. 

   Rugăciunea nu este ca o roată de rezervă. Nu o poti lăsa pur si simplu în portbagaj şi să te aştepţi să fie eficientă când ai nevoie de ea. 

    Trebuie să “stăruieşti în rugăciune”. Cu alte cuvinte, stai în permanentă legătură cu Dumnezeu. 

duminică, 4 august 2013

Îmi merge bine dar mă simt rău



„Va voi da o inima noua si voi pune in voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatra si va voi da o inima de carne. Voi pune Duhul Meu in voi si va voi face sa urmati poruncile Mele si sa paziti si sa Impliniti legile Mele.” (Ezechiel 36,26.27)
Aveam succes in lumea afacerilor. Implineam 25 de ani de cand lucram la Camera de Comert; cunosteam oameni de afaceri, industriasi, stele de cinema, oameni de televiziune si lideri politici locali si nationali. Aveam o sotie frumoasa si iubitoare si patru copii minunati. Se putea spune ca „reusisem in viata”.
Dar nu aveam parte de fericire. Eram nelinistit si deprimat. Presiunea asupra mea era puternica, distructiva chiar. Nu eram nici tata, nici sot si nici un crestin iubitor. Nu aveam timp pentru familie sau pentru Dumnezeu. Desi fratii mei se rugau pentru mine, eu nu stiam sau nu-mi pasa. Parca eram cuprins in vartejul succesului, care ma tragea tot mai jos din punct de vedere spiritual si nu aveam putere sa ma opun.
Apoi, in 1973, am participat impreuna cu sotia la un seminar despre rugaciune, care mi-a schimbat viata. Citisem Biblia si pana atunci. O aduceam cu mine la biserica. Stiam toate istoriile ei. Eram un bun cunoscator al doctrinei. Inaltam zilnic rugaciuni scurte, presarate cu „te rog” si „multumesc”. Dar nu facusem niciodata o legatura intre Biblie si rugaciune. Niciodata pana atunci nu citisem Cartea Sfanta cu atentia indreptata spre fagaduintele lui Dumnezeu, pentru ca apoi sa-L cred pe cuvant, sa primesc cuvintele Lui ca pe un mesaj personal, sa am incredere in ele si sa mi le insusesc.
Am hotarat sa fac un experiment. Am inceput sa caut fagaduintele care se potriveau cu nevoile mele si am dat peste pasajul din Ezechiel 36,26.27. Din strafundurile sufletului meu neimplinit, am strigat la Dumnezeu: „Doamne, da-mi o inima noua si pune in mine un duh nou.” Si El m-a ascultat. Treptat, viata mea s-a schimbat si, in sfarsit, eram plin de speranta. Rugaciunile mele nu mai erau asemenea fulgilor purtati de vant. Ele erau acum concentrate si specifice. Au inceput sa se intample minuni si am devenit alt om. Am descoperit in Cuvantul lui Dumnezeu sfaturi pentru o viata linistita si fericita. Tot ce trebuie sa faci este sa le accepti, sa le crezi si sa ceri implinirea lor pentru tine.
Ai o viata plictisitoare si nu poti iesi din rutina? Crede-L pe Dumnezeu, cere implinirea fagaduintelor Sale si observa diferenta!
Autor: Reuben Neuharth