joi, 29 noiembrie 2012

Batrana si vasul



O femeie bătrână din China avea două vase mari, pe care le atârna de cele două capete ale unui băţ şi le căra pe după gât. Un vas era crăpat, pe când celălalt era perfect şi tot timpul aducea întreaga cantitate de apă. La sfârşitul lungului drum ce ducea de la izvor până acasă, vasul crăpat ajungea doar pe jumătate. Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic: femeia aducea doar un vas şi jumătate de apă. Bineînţeles, vasul bun era mândru de realizările sale. Dar bietului vas crăpat îi era atât de ruşine cu imperfecţiunea sa şi se simţea atât de rău că nu putea face decât jumătate din munca pentru care fusese menit!
Dupa 2 ani de aşa-zisă nereuşită, cum credea el, i-a vorbit într-o zi femeii, lângă izvor: 
“Mă simt atât de ruşinat, pentru că această crăpătură face ca apa să se scurgă pe tot drumul până acasă!” 
Bătrâna a zâmbit: “Ai observat că pe partea ta a drumului sunt flori, însă pe cealaltă nu?” 
Asta pentru că am ştiut defectul tău şi am plantat seminţe de flori pe partea ta a potecii, şi, în fiecare zi, în timp ce ne întoarcem, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori şi decorez masa cu ele. Dacă nu ai fi fost aşa, n-ar mai exista aceste frumuseţi care improspateaza casa.”
Morala 
Fiecare dintre noi avem defectul nostru unic. Însă crăpăturile şi defectele ne fac viaţa împreună atât de interesantă şi ne răsplătesc atât de mult…! Trebuie să luăm fiecare persoană aşa cum este şi să căutăm ce este mai bun în ea.

Amintiţi-vă să mirosiţi florile de pe partea voastră a drumului.

Iluminarea



Ce este iluminarea?
Un cerşetor stătea la marginea unui drum de mai bine de 30 de ani. Într-o zi, trecu pe acolo un străin. „Te înduri să-mi dai un ban?”, murmură mecanic cerşetorul, întinzându-i vechea lui şapcă de baseball. „Nu am nimic să-ţi dau”, spuse străinul. „Dar pe ce eşti aşezat?”, întrebă acesta. „Un gunoi”, răspunse cerşetorul. „E doar o cutie veche. Stau pe ea de când mă ştiu.” „Te-ai uitat vreodată înăuntru?”, întrebă străinul. „Nu”, răspunse cerşetorul. „Ce rost are? Nu e nimic în ea. “Uită-te înăuntru”, insistă străinul. Cerşetorul reuşi să ridice puţin capacul. Şocat, nevenindu-i să creadă, văzu că toată cutia era plină cu aur.
Eu sunt străinul care nu are nimic să vă dea şi care vă spune să vă uitaţi înăuntru. Nu în interiorul unei cutii, ca în parabolă, ci undeva mai aproape: în interiorul dvs.
„Dar eu nu sunt un cerşetor” — mi se pare că vă aud protestând.
Cei care nu şi-au găsit încă adevărata bogăţie, care este strălucitoarea fericire a Fiinţei şi sentimentul profund şi indestructibil de pace venit odată cu ea, sunt cerşetori, chiar dacă deţin cele mai mari bogăţii materiale. Ei caută în afara lor fărâme de plăcere sau de satisfacţie, de recunoaştere, de siguranţă sau de iubire, deşi au în sine o comoară care conţine nu numai aceste lucruri, ci este infinit mai bogată decât orice le-ar putea oferi lumea.

Autor Eckhart TOLLE, „Puterea prezentului , Ghid de dezvoltare spirituală”

Povesti terapeutice-motivationale.


1.Dragostea de mamă (Sacrificiul matern)
Un misionar creştin povesteşte cum a asistat la un incendiu în pădurile din Munţii Himalaya în 1921. Focul era foarte puternic şi cuprindea copac după copac. Împreună cu un grup de oameni a putut observa cum într-un copac înalt, o pasăre se agita deasupra unui cuib cu mulţi puişori în el. Focul se apropia repede de cuib şi nimeni nu putea să-l scoată . Pasărea zbiera, ţipa, se apropia şi se depărta mereu de cuib. Toţi se gândeau că va fugi până la urmă. Cuibul a început să ardă pe margini şi dintr-o dată, mama s-a repezit către pui, i-a acoperit cu aripile ei  şi în câteva secunde au ars toţi, împreună. Avea puterea să se scape pe sine, dar a ales să moară cu cei dragi. De dragul lor, a murit cu ei, nu s-a scăpat pe sine. ...

2.Dă-i mâna ta
( Lipsa de comunicare şi relaţionare)
Un om se scufundase într-o mlaştină în partea de nord a Persiei. Numai capul îi mai ieşea încă din mocirlă. Striga din toate puterile după ajutor. Curând se adună o mulţime de oameni la locul accidentului.
Unul se hotări să încerce să îl salveze pe bietul om. „Dă-mi mâna, îi striga. Te scot eu din mlaştină”. Dar cel vârât în noroi continua doar să strige după ajutor şi nu făcea nimic să-i îngăduie celuilalt să-l ajute. „Dă-mi mâna” îi ceru omul de mai multe ori. Dar răspunsul era mereu doar un strigăt jalnic după ajutor. Atunci altcineva se apropie şi spuse: „Nu vezi că nu îţi va da mâna niciodată? Trebuie ca tu să îi dai mâna ta. Atunci îl vei putea salva.."

3.Cuiburile murdare(Identitatea personală)
O porumbiţă îşi schimba mereu cuibul. Mirosul puternic pe care îl făceau cuiburile în timp, era  insuportabil pentru ea. Se plânse de asta cu amărăciune în timp ce vorbea cu o porumbiţăplină de experienţă, bătrână şi înţeleaptă. Aceasta din urmă dăduse de câteva ori din cap  şi zise: „Nu schimbi nimic schimbându-ţi cuibul tot timpul. Mirosul care te deranjează nu vine de la cuiburi, ci de la tine!”

Poveste terapeutica...


„Povestea drumului” 

 -Voi ştiţi de unde porneşte DRUMUL? Dar unde duce? Aşa-l auzeam pe valul de mare întrebând şi apoi povestind:

-Într-o toamnă, începu valul de mare, îmi făcusem împrejurul casei, un gard din crizanteme. Erau albastre ca şi mine. Şi ce dacă nu este gard  albastru? Şi nici crizanteme albastre? La mine erau albastre. Stăteam pe un scaun de piatră. Ce, vreţi să  vă legaţi acum şi de scaun? Şi voiam să scriu vântului. Îi cumpărasem un copac, un fir de iarbă şi o piersică cu urechi. În grădină şi la umbra gardului, pe scaun, scriam. Dar deodată curioasă, o crizantemă îmi fură gândul de vânt şi porni. Le-am făcut semn frunzelor s-o aducă-napoi. Dar ea, prinse a croşeta un capăt de cer lăsând în urma ei, o poveste.
Cine trecea pe acolo, călătorea fără odihnă era pe DRUM. Aşa se făcu de apăru DRUMUL pe lume..
Că nu s-au mai întors frunzele, e adevărat. Foşnesc şi-au rămas călătoare. Că pasul măsoară drumul şi acum, e tot aşa. Doar că, de atâţia drumeţi, drumul se făcu albicios şi albastru se întoarse-n gândul meu. Iau eu? Mă uitam la paşii mei. Se porneau peste o clipă la drum. Unde ducea drumul meu? Păi, dacă aş trece trei case, aş număra şapte pietricele şi mi-aş alege tovarăş de drum, un arici, aş ajunge... da nu vă spun. Căutaţi-mă pe DRUM şi o să ne întâlnim. V-aştept acolo unde valul de mare scria”   Căci pasul pe drumul poveştii terapeutice e greu şi de multe ori neştiut în durerea ştiutului său, şi de aceea, cele ce urmează vin
să facă mai înţeleasă şi de ce nu, acceptată durerea, dar mai ales faptul că, suntem unici, irepetabili şi cu toţii avem dreptul la viaţa.
Şi-atunci:
„Din pom căzură trei mere: Unul este al meu, altul al celui care ascultă şi cel mai gustos, rămâne pentru cel care termină povestea”.


Sfantul Andrei


Povestea Sfantului Andrei


Ziua de 30 noiembrie este sarbatoarea Sfantului Apostol Andrei. Ea are o semnificatie aparte pentru poporul roman. Sfantul Andrei este cel care a botezat primii crestini pe teritoriul tarii noastre, fiind considerat patronul spiritual al romanilor.
Sfantul Andrei, originar din Betsaida, inainte de a fi Apostol al Domnului era ucenic al Sfantului Ioan Botezatorul. El s-a hotarat sa-l urmeze pe Iisus Hristos si a devenit „cel intai chemat”, dupa cum aflam din scripturile bisericii. Dupa Invierea lui Iisus si coborarea Spiritului Sfant (Rusaliile), apostolii s-au intalnit si au tras la sorti care unde se va duce pentru propavaduirea credintei crestine. Tinutul Scytia, adica Dobrogea, i-a revenit Sfantului Andrei. Dupa multe peregrinari, el se stabileste in Peloponezul grecesc, în orasul Patras, langa Corint in judetul Constanta, unde moare din ordinul guvernatorului roman Aegeas pe 30 noiembrie in anul 60 in timpul Imparatului Nero.
Sursele bisericesti vorbesc despre faptul ca Sfantul Andrei a fost rastignit pe o cruce in forma de X cu capul in jos, careia i s-a spus „Crucea Sfantului Andrei” si care se regaseste pe steagul Scotiei.

Traditiile sarbatorii Sfantului Andrei la romani

Peste tot in lume exista datini si obiceiuri populare, insa parca niciunde traditiile nu cunosc „fastul” si semnificatiile celor romanesti. Legendele spun ca in noaptea Sfantului Andrei (29/30 noiembrie) se practica ritualuri cu scopul de a proteja oamenii, animalele si gospodariile. Este noaptea in care spiritele negre bantuie locurile pamantesti. De aicitraditia ca de Sfantul Andrei se dezleaga secrete, se gasesc autorii unor crime, ale unor furturi. Acest obicei se desfasuara la miezul noptii, in cimitir cu apa sfintita, lumanari, un vas nou cu gura larga si cativa banuti de argint care se pun pe un mormant parasit. Dupa ce se spun cateva rugaciuni, se poate vedea in apa turnata in vas firul evenimentelor.
Traditiile de Sfantul Andrei sunt variate si multiple, poate nicio alta sarbatoare nu este asa plina de simboluri ca aceasta. Legendele din Bucovina spun ca in noaptea Sfantului Andrei lupii incep sa vorbeasca si isi misca gaturile intepenite. Cel ce vrea sa auda vorbele lupilor, va muri repede, iar daca un om este atacat de lupi acesta se va transforma in varcolac.
De Sfantul Andrei femeile intorc oalele si canile cu gura in jos sau scot din soba cenusa calda pentru ca strigoii sa nu se adaposteasca la caldura sau imprastie prin curte bucati de paine pe care strigoii sa le manance si sa nu mai intre in casa. Ca sa se apere de varcolaci atarna siruri de usturoi la intrare si lasa candela aprinsa (in unele zone exista obiceiul de a se unge cu usturoi tocurile usilor si ferestrelor). Animalelor li se amesteca in hrana cate un fir de busuioc sau li se pune o picatura de aghiasma in apa. In trecut exista „descantecul sarii”: un drob de sare descantat era ingropat in fata grajdului. El era dezgropat la primavara de Sfantul Gheorghe cand sarea era amestecata in hrana animalelor ca sa le fereasca de farmece.
Sarbatoarea Sfantului Andrei este prevestitoarea ursitului pentre fetele tinere nemaritate. Se spune ca un fir de busuioc asezat sub perna face ca in vis sa apara imaginea ursitului. In alte parti se foloseste metoda „facutului cu ulcica”: singura in fata sobei, fata intoarce un vas nou de lut pe fundul caruia lasa sa arda 3 carbuni. Rostind o incantatie ea roteste usor vasul si atrage atentia celui iubit. Un alt obicei pentru a ghici viitorul consta in a privi un pahar cu apa neinceputa in care arunca o verigheta sfintita de preot in mijlocul caruia apare chipul ursitului. Tot pentru aflarea viitorului o fata dezbracata se aseaza intre doua oglinzi cu o lumanare in fiecare mana si priveste intens in oglida din fata. Se spune ca in oglinda din spate i se reflecta scene din viitor si imaginea viitorului sot.
De Sfantul Andrei se poate afla prognoza pentru anul urmator. Traditia spune ca se iau 12 cepe care se duc in podul casei si se lasa acolo pana in seara de Craciun. Fiecarei luni a anului ii corespunde o ceapa. Cepele care s-au stricat semnifica luni ploioase cu grindina, iar cele care au incoltit, luni favorabile pentru recolta. La fel se face si cu graul care este pus la incoltit pentru fiecare membru al familiei. Cel al carui grau este frumos si inalt se spune ca va avea un an bun cu bani si sanatate. Daca in noaptea Sfantului Andrei este senin si cald, atunci vom avea o iarna blanda, daca este ger, vom avea o iarna grea.

miercuri, 28 noiembrie 2012

Cele cinci legaminte pentru pacea ta interioara.




1. Fii impecabil în tot ceea ce spui
Vorbeşte deschis. Nu spune decât ceea ce crezi cu adevărat. Evită folosirea cuvintelor pentru a te critica sau pentru a-i bârfi pe ceilalţi. Foloseşte-t

e de puterea cuvintelor tale numai pentru a răspândi iubirea şi adevărul.

2. Nu interpreta nimic la modul personal

Nimic din ceea ce fac ceilalţi nu are vreo legătură cu tine. Tot ce spun şi fac ei este o proiecţie a propriei lor realităţi subiective. Dacă vei deveni imun la opiniile şi la acţiunile celorlalţi oameni, nu vei mai fi victima unei suferinţe inutile.

3. Nu face presupuneri inutile

Găseşte-ţi curajul de a pune întrebări deschise şi de a exprima exact ceea ce doreşti. Comunică cât mai clar cu ceilalţi, pentru a evita neînţelegerile, tristeţea şi dramele.

4. Fă întotdeauna tot ce îţi stă în puteri

Potenţialul tău maxim se schimbă de la o clipă la alta. El are un anumit nivel atunci când eşti sănătos şi un cu totul alt nivel atunci când eşti bolnav. Indiferent de circumstanţele prin care treci, fă întotdeauna tot ce îţi stă în puteri. În acest fel vei evita autocritica inutilă, autocondamnarea şi regretele.

5. Fii sceptic, dar învaţă să asculţi

Nu crede tot ce îţi spune propria minte şi cu atât mai puţin tot ce îţi spun ceilalţi, dar nu te grăbi să respingi din start. Foloseşte-te de puterea îndoielii pentru a-ţi pune întrebări legate de informaţiile primite. Ascultă intenţia care se ascunde în spatele cuvintelor şi vei înţelege mai uşor mesajul real transmis.

Sursa: Don Miguel Ruiz, Jose Ruiz- Cele cinci legăminte

Curaj, esti pe drumul cel bun.

Poveste motivationala


"Există oameni care au rolul de ghizi în viaţa noastră. Aceştia apar în momente de dezorientare sau de nevoie, te sprijină, îţi arată calea potrivită ţie, dar întotdeauna tu eşti cel care alege. Pe măsură ce înaintezi în drumul tău, ei se îndepărtează lăsând locul altora.

Mai există oameni care au rolul de “învăţători” pentru că ei vin să te înveţe ceva despre tine. Aceştia apar când te aştepţi mai puţin, iar simpla lor prezenţă te răscoleşte, te coboară sau te înalţă, dar lecţiile învăţate din întâlnirea cu ei sunt foarte puternice.
Ei dispar la fel de repede din viaţa ta precum au apărut, în momentul în care ţi-ai învăţat lecţia.

Şi mai există oameni care au rol de însoţitori în această viaţă, precum îngerii păzitori. Aceştia apar atunci când inima ţi-e deschisă pentru a-i primi sau pur şi simplu i-ai primit ca pe un dar de la mama natură. Ei poposesc mai mult în viaţa ta, uneori sunt lângă tine întreaga viaţă, chiar dacă nu sunt prezenţi fizic.

Aşa cum se poate observa, în viaţa fiecăruia intră şi ies oameni de toate felurile, unii grăbiţi să plece, alţii dornici să rămână, precum călătorii din gări sau aeroporturi.

Oamenii vin şi pleacă din gara vieţii tale. Au trenuri de prins, au vise de atins, lasă-i să-şi urmeze drumul sau să-şi ia zborul dorit. Nu poţi trăi privind înapoi spre cei care ţi-au făcut viaţa mai frumoasă sau mai dureroasă prin prezenţa lor. Trecutul e un tren care a plecat de mult…şi odată cu el au plecat şi ei.

Dacă ai avut aşteptări, e timpul să le înapoiezi bagajele.
Dacă ai fost profund dezamăgit, înseamnă că înainte de asta singur te-ai amăgit.
Iar dacă crezi că ai suferit din cauza lor, aminteşte-ţi că nimeni nu te poate face să suferi fără permisiunea ta.

Mulţumeşte-le pentru ceea ce te-au învăţat şi încetează să le mai cari bagajele. Cu zâmbetul pe buze, urează-le drum bun!

E timpul acceptării lucrurilor pe care n-am vrut mult timp să le recunoaştem. Ne privim în sfârşit în oglindă aşa cum suntem, nu cum am crezut că suntem, ne întoarcem la adevărata smerenie şi abia apoi putem păşi cu încredere spre o nouă viaţă.

Pentru că da, ai dreptul să-ţi reînnoieşti viaţa, să pui capăt relaţiilor care nu-ţi mai fac bine, ai dreptul să inviţi oameni noi în viaţa ta, fără ataşamente şi proiecţii asupra lor şi ai dreptul să iubeşti fără teama de a greşi din nou!
Căci fiecare greşeală sau căzătură te îmbogăţeşte dacă îi înţelegi rostul, iar greşelile odată înţelese se transformă în cărţi de înţelepciune.

Curaj, eşti pe drumul cel bun!" 








Preluare- Lifebalance.ro

Conflictele parinti -adolescenti.




Adolescenta este o perioada dificila pentru parinti, dar si pentru copii, care acum isi definesc personalitatea. Comunicarea, dialogul si intelegerea reciproca sunt singurele metode prin care se pot rezolva confruntarile aprige dintre doua mentalitati, doua varste, doua generatii foarte diferite.
Cauzele ... pe intelesul parintilor
Relatiile adolescentilor cu familia sunt adesea incordate, dialogul nu este niciodata folosit in mod optim, transformandu-se in monolog sau cearta, iar comunicarea reala este extrem de dificila. Copiii care pasesc in adolescenta intra inevitabil in conflict cu parintii, pentru ca astfel pornesc in cautarea propiei independente. Adolescenta este o faza de crestere rapida si corespunde unei mari transformari. Oricat de grele ar fi aceste momente, amintiti-va ca respingerea pe care o resimtiti din partea copilului, conflictele dese cu el si agresivitatea cu care va ataca opiniile sunt necesare pentru formarea sa ca viitor adult.
In timpul acestei perioade, copilul incearca sa-si cucereasca autonomia si sa-si creeze o identitate, in afara cadrului familial. Pentru a reusi, el trebuie sa se detaseze psihologic de mediul familiei si sa-si construiasca o noua imagine ma apropiata de ceea ce doreste sa devina ca adult.
Acest proces de transformare provoaca adolescentului sentimente noi si, de multe ori, ambivalente: angoasa, teama ca nu va reusi sa se defineasca, ambitia si dorinta de reusita, de succes, de recunoastere. Dar un sentiment le domina pe toate celelalte: intentia de a infrange controlul si autoritatea paternala si, prin asociatie, orice tip de autoritate: a profesorilor, a bunicilor... Si toate astea continuand, in acelasi timp, sa beneficieze de avantajele morale si materiale oferite de viata dusa in cadrul organizat si protejat al familiei.
In fata acestei revolte, parintii reactioneaza adesea intr-o maniera nesigura, osciland intre dorinta de a renunta la reguli si autoritate - sperand ca lucrurile se vor aranja de la sine in timp - si incercarile disperate de a restabili ordinea. De aceea, raporturile dintre copii si parinti devin dificile. In plus, cum adolescentii abordeaza atitudini foarte diferite si contradictorii, apropiatii nu stiu care este metoda  cea mai buna de a reactiona.
Sfaturi pentru a depasi conflictele
  • Ascultati-va copilul si incercati sa-i ghiciti starile de spirit atunci cand comunicarea este intrerupta.
  • Nu abordati atitudini indiferente sau acuzatoare. Dimpotriva, aratati-va interesati de ceea ce face si crede copilul dumneavoastra (oricat de ciudate v-ar parea parerile si gesturile sale).
  • Aratati-i afectiune si incercati sa intelegeti noile sale preocupari si centre de interes.
  • Toleranta este cuvantul-cheie pentru a detensiona relatiile si pentru a mentine un dialog constant cu adolescentul dumneavoastra.
  • Profitati de momentul mesei in familie pentru a abnorda anumite subiecte de discutie, fara ca adolescentul sa se simta mitraliat de intrebari jenante.
  • Este important ca adolescentul sa se simta tratat ca un adult, sa vada ca opiniile si gusturile sale sunt respectate.
  • Nu-i criticati modul de a se imbraca, frizurile ciudate pe care si le alege, felul de a se exprima sau preferintele muzicale.
  • Incercati sa intelegeti ca adolescentul isi cauta drumul, care nu va fi o copie a obiceiurilor si obisnuintelor dumneavoastra.
  • Trebuie sa constientizati ca adolescentul are nevoie de un grup - altul decat familia - cu care sa se identifice si in mijlocul caruia sa se simta in siguranta.
  • Acordati-i independenta de care are nevoie si oferiti modalitati prin care sa-si demonstreze responsabilitatea. Oferiti-i bani de buzunar - acesta este un prim pas catre autonomie, catre constientizarea valorii banului si catre gestionarea unui buget propriu.
  • Nu asteptati prea mult de la copilul dumneavoastra si nu-i impuneti sa devina ceea ce dumneavoastra doriti sa fie.
  • Respectati-i momente de intimitate.
  • In locul orelor nesfarsite de morala, oferiti-i exemplul dumneavoastra de comportament: corectitudine, onestitate, limbaj decent, interes pentru carti si pentru cultura in general, toleranta etc. Nu uitati, adolescentii sunt in cautare de modele.
 De Caietul cu articole.

luni, 19 noiembrie 2012

Vorbe de "duh"





Nu este nimeni vinovat de ceea ti se intampla, numai tu! Daca vrei ceva mai bun, fa ceva. Nu ma acuza pe mine sau pe altul de nefericirea ta de sau nereusita ta in viata. Fa ceva constructiv, fa ceva pentru cei din jurul tau neconditionat.Vei gasi satisfactie si nu vei mai avea timp sa te plangi de nefericire...:) Codruta C


Atunci cand nu ai argumente te ascunzi dupa un asa zis sarcasm pentru ca ironia fina este apanajul oamenilor inteligenti.Codruta C



Un prieten nu te trateaza ca pe o optiune ci ca pe o prioritate..Codruta C



Trăieşte! Viaţa e mult prea frumoasă

Ca să te-mpiedici de prima adiere;
De fapt, trebuie să guşti marea furioasă
Ca să-ţi placă gustul de miere.....

Ovidiu Scridon

vineri, 9 noiembrie 2012

Dorinta fetitei cu ochii frumosi



A fost odata o fetita mica, mica..Era frumusica foc, avea parul si ochii negrii, ochi in care vedeai pana in sufletul ei frumos si candid de copil..Cand a intrat prima data in sala de clasa era speriata.
A  plans si a stat intr-un colt privind pe sub sprancenele incruntate cum ma invarteam prin sala cum se jucau si invatau ceilalti copilasi..Incet, incet a prins curaj si am inceput sa ne indragostim una de cealalta..
Intr-o zi, neavand timp sa mananc acasa, mi-am cumparat un iaurt cu gust cremos, foarte buuunn.Activitatea zilnica nu m-a lasat sa il savurez asa ca am hotarat sa il impart cu trei copilasi..
Fetita cu ochii frumosi mi-a spus atunci asa:"Doamna asta e cel mai bun iaurt din viata mea".Am ras.( avea 5 ani) incepand din ziua aceea i-am adus zilnic un iaurt, numai ca intr-o zi de zapacita ce am fost am uitat de el, am uitat..
Fetita cu ochii frumosi, atunci  cand m-am scuzat pentru faptul  ca am uitat de iaurtul ei, mi-a zis asa: "Nu-i nimic, lasa,  data viitoare n-ai sa mai uiti de el, nu?"..Mai bine intram in podea ca ma simteam mult mai bine.A doua zi a venit si mi-a zis asa: "Doamna azi noapte m-am rugat la D-zeu, tucu-i talpile lui, si i-am zis sa aiba grija de tine  sa nu mai uiti de iaurtul ala cremos". Mi-am dat seama atunci cat de multe am eu si cate am avut si in copilarie si la maturitate..
Cat de mult inseamna ptr un copil un amarat de iaurt de un leu si cincizeci de bani si cat de superficiala am fost de cele mai multe ori cand ma strambam la masa si cum mama saraca se dadea peste cap sa imi faca toate poftele.
Oare de cate ori a renuntat la ea ptr ca eu sa am toate bunatatile..Lectia aceasta am primit-o de aproape doi ani la doua saptamani dupa moartea mamei..Dorinta fetitei cu ochii frumosi, atat de mica ptr mine si atat de mare ptr ea o sa imi fie ptr todeauna termen de comparatie ptr toate momentele in care tind sa fiu superficiala.

Multumesc micuta mea, Codru te iubeste pana la cer si inapoi..


Povestea este bazata pe fapte reale, personajul principal are identitatea protejata de autoare...Va pupa Codru'.





Caietul cu articole.

vineri, 2 noiembrie 2012

Tango To Evora



E cea mai frumoasa, ca din poveste,   
D-un baiat aleasa, el o iubeste,
Dar blestem apasa pe-a lor iubire,
Noaptea cand se lasa, el nu va mai fi.

Fata e dorita impotriva firii,
De un zeu ravnita, Zeul Iubirii,
Va fi despartita, din razbunare,
Va fi pedepsita, fiindca nu l-a vrut.

Sangele din trupul baiatului
Zeul il va lua in puterea lui,
Sa-l ascunda in vii chiar l-asfintit,
Fata toata viata o sa zdrobeasca
Strugurii sub talpa sa mi-l gaseasca,
Intr-un bob de strugur' pe al ei iubit.

Versuri: Florin Busuioc

joi, 1 noiembrie 2012

Povestea adevaratei stiinte..(poveste cu talc)



Intr-o cetate unde se invatau toate stiintele traia un tanar studios, insufletit de o dorinta arzatoare de a se desavarsi. Intr-o zi a aflat, ascultand vorbele unui calator, ca traia intr-un tinut indepartat un om fara pereche, inzestrat cu virtutile tuturor timpurilor. Desi era atat de invatat, omul muncea ca fierar, cum facusera si tatal sau, si tatal tatalui sau.

Îndata ce a auzit vorbindu-se despre aceasta minune a stiintei, tanarul si-a luat sandalele si bocceaua si a pornit la drum. Dupa luni si luni de mers si de oboseala, a ajuns la cetatea fierarului, i s-a infatisat acestuia, i-a sarutat poala vesmantului si a asteptat cu umilinta. Fierarul, un barbat in varsta, l-a intrebat:
- Ce doresti?
- Sa invat stiinta, a raspuns tanarul.

Fierarul i-a intins atunci franghia de la foale si i-a spus sa traga. Tanarul a tras asa de franghie pana la apusul soarelui. A doua zi a facut la fel, si tot asa in zilele si in lunile urmatoare. A trudit asa vreme de un an, fara ca nimeni sa-i spuna o vorba.
Au trecut astfel cinci ani. Intr-o zi, tanarul i-a spus fierarului:

- Mestere…
Totul s-a oprit pe data in fierarie. Ceilalti lucratori pareau nelinistiti. In tacerea incremenita, fierarul l-a intrebat pe tanar:
- Ce doresti?
- Stiinta, mestere…
Fierarul a raspuns:
- Trage de franghie.


Au mai trecut cinci ani de truda in tacere. Nimeni nu scotea un cuvant. Daca un invatacel dorea sa-i spuna dascalului o intrebare, o scria pe un petec de hartie. Uneori, mesterul arunca hartia in foc, semn ca intrebarea nu facea doua parale. Alteori rasucea hartia si o baga in turban, iar a doua zi invatacelul gasea raspunsul scris cu litere de aur pe peretele chiliei.
Dupa zece ani, batranul fierar s-a apropiat de tragatorul de franghie si l-a atins pe umar. Cel care venise sa deprinda stiinta -si care deprinsese rabdarea- s-a oprit. Se simtea cuprins de o pofta de viata fara margini. Batranul l-a imbratisat si l-a lasat sa plece. Se spune chiar ca n-a rostit niciun cuvant.
Tanarul, care era acum un barbat in toata puterea, s-a intors acasa, la prieteni. Si a trait toata viata linistit si pe deplin impacat.


Pictorul..(poveste cu talc)




Un pictor foarte talentat a fost trimis de imparat intr-o provincie indepartata, necunoscuta, care tocmai fusese cucerita, pentru a picta niste imagini. Dorinta imparatului era de a cunoaste astfel provincia. Pictorul a facut o lunga calatorie, a ajuns in toate colturile tinutului, dar s-a intors in capitala fara sa fi pictat nimic, nici macar o schita. Imparatul a fost uimit, ba chiar suparat.
Pictorul a cerut atunci sa i se puna la dispozitie un perete din palat. A pictat pe perete tot tinutul pe care il strabatuse. Cand a terminat uriasul tablou, imparatul a venit sa-l vada. Pictorul i-a aratat atunci, cu ajutorul unui bat, toate coltisoarele tinutului, muntii, raurile, padurile.
Dupa ce a terminat, pictorul s-a apropiat de o carare care pornea din prim-planul tabloului si se pierdea undeva in vazduh. Celor din fata li s-a parut atunci ca trupul pictorului porneste pe carare, se afunda in piesaj si se facea tto mai mic, indepartandu-se. Curand, nimeni nu l-a mai zarit, iar peisajul a disparut, lasand peretele gol.
Imparatul si curtenii s-au intors acasa, fara un cuvant.

Cea mai stringentã nevoie

Cel puţin o datã pe zi, pisoiul nostru vine la unul dintre noi cu privirea aceea de parcã ar vrea sã ne cearã ceva anume. Nu înseamnã cã vrea mâncare sau ceva de genul ãsta. Dorinţa lui este cu totul aparte.
Dacã stai cumva jos îţi va sari în poalã; dacã nu, va sta acolo privindu-te melancolic, pãnã când îl vei lua tu în braţe. O datã ce s-a aşezat bine, începe sã toarcã, chiar înainte sã începi sã îl mângâi pe spate, sã îl scarpini sub bãrbie şi sã-i spui ce motãnel cuminte este el. Apoi turaţia motorului aflat la relanti creşte; se foieşte pânã îşi gãseşte un loc comod. Uneori torsul scapã de sub control şi se transformã în sforãit. Se uitã la tine cu ochii mari plini de adoraţie, şi îţi oferã privirea aceea pisiceascã lungã şi molcomã şi de încredere absolutã.
Dupã un timp, încetul cu încetul, se linişteşte. Dacã vede cã nu te mişti, atunci se hotãrãşte sã tragã un pui de somn. Dar tot atât de bine poate sã sarã jos din poalã şi sã plece la treaba lui. Se simte bine în ambele cazuri.
Fiica noastrã spune mai pe scurt: ,,Negruţ are nevoie sã toarcã”.
În gospodãria nostrã, el nu este singurul care are nevoie de acest lucru: şi eu şi soţia mea ştim cã aceastã nevoie nu ţine de vârstã. Totuşi, pentru cã sunt dascãl, dar şi pãrinte, o asociez de obicei celor mai tineri, pentru cã ei simt nevoia imperioasã sã îmbrãţişeze, sã stea cu capul în poalã, sã fie luaţi de mânã, sã fie înveliţi şi mângâiaţi, şi nu pentru cã ar fi ceva în neregulã, ci pentru cã aşa sunt ei.
Existã multe lucruri pe care aş vrea sã le fac pentru copii. Însã, dacã ar fi sã aleg unul singur, ar fi acesta: sã-i ofer oricãrui copil de oriunde, cel puţin o şedinţã de tors pe zi.
Copiii, ca şi pisicile, au nevoie sã toarcã.

Fred T. Wilhelms

Un credincios si jumatate(poveste cu talc)




Suveranul se pricepe cel mai bine sa patrunda tainele mintii. Dar trebuie mai intai ca mintea lui sa fie limpede. Traditia sufista ne arata cele ce urmeaza.
Un sultan a aflat despre un seic vestit, care traia in Anatolia si care avea sute de mii de credinciosi. Speriat de o asemenea putere, sultanul l-a chemat pe seic la Istanbul si l-a intrebat.
- Ce mi-a fost dat sa aud? Ca ai sute de mii de oameni care sunt gata sa moara pentru tine?
- Nici vorba, a raspuns seicul. N-am decat unul si jumatate.
- Atunci de ce mi se spune ca esti in stare sa ridici toata tara? Sa vedem. Toti oamenii tai sa se adune maine dimineata pe camp, langa cetate.
S-a dat vestea ca toti supusii seicului aveau sa se adune a doua zi de dimineata pe camp, pentru ca seicul se afla chiar el acolo. Pe un deal din mijlocul campiei, seicul a poruncit sa se inalte un cort. A dus in cort cateva oi, pe care nu le putea vedea nimeni.
Credinciosii au sosit in numar mare. Sultanul, care statea in fata cortului alaturi de seic, i-a spus:
- Ziceai ca n-ai decat un credincios si jumatate. Priveste! Au venit cu miile! Cu zecile de mii!
- Nici vorba, a raspuns seicul. Nu am decat un singur credincios. Ai sa vezi. Spune tuturor ca am ucis pe cineva si ca ma trimiti la moarte, daca nu se gaseste vreunul dintre supusii mei sa primeasca pedeapsa in locul meu.
Sultanul a facut intocmai si multimea a inceput sa murmure. Un om a facut un pas inainte si a rostit:
- Este stapanul meu. Ii datorez tot ceea ce stiu. Imi dau viata pentru el.
Sultanul i-a spus sa intre in cort unde, la porunca seicului, a fost taiata o oaie. Toti cei de fata au vazut sangele curgand din cort.
Sultanul a rostit:
- O viata nu este de ajuns. Mai este vreun credincios gata sa se jertfeasca pentru seic?
In tacerea deplina care a urmat si care a tinut mai multa vreme, o femeie a facut un pas inainte si a spus ca este gata sa moara. A fost dusa in cort, unde a fost taiata inca o oaie.
La vederea sangelui, multimea a prins sa se risipeasca. Curand, pe camp nu mai era nimeni. Seicul i-a spus sultanului:
- Vezi bine ca n-am decat un credincios si jumatate.
- Barbatul este adevaratul credincios, a zis sultanul, iar femeia face cat jumatate, nu-i asa?
- Nu, nicidecum, a raspuns seicul. E tocmai pe dos. Pentru ca barbatul nu stia ca are sa i se taie gatul in cort, in vreme ce femeia a vazut sangele si cu toate astea a dorit sa se jertfeasca. Ea este adevarata credincioasa.
Preluare: Intelepciune.