duminică, 23 februarie 2014

Prietenie sau relație de conjunctură?!

Prietenie sau relație de conjunctura?!

Prietenia dintre doi oameni este ca o căsnicie. Cât ești capabili să accepți ptr o prietenie, cât poți tolera?!

Dragii mei, prietenia împărtășită este ceva rarisim și trebuie întreținută ca pe o relație. Nu doar unul dintre prieteni trebuie sa tragă la căruța prieteniei...

Prieteniile si relatiile de conjunctura exista în viata noastră, nu-i asa?! Ne doare doar atunci când constatăm, până la urmă, faptul că, nu suntem în viața altora decât o cantitate neglijabilă, că nu suntem ceea ce credem noi ptr aceste persoane, remarcăm că oamenii pe care-i iubim și-i considerăm prieteni ne desconsideră și sunt alături de noi ptr ca alții nu-i vor și fac referire la oamenii cunoscuți în viața reală, nu cea virtuală. De la ei, cei virtuali, nu ai asteptări, însă, de la cei reali ai ptr că nu ai cum să te transformi intr-un robot fara sentimente. Vrei să dai si sa primesti într-o relație fie că relaţia este de iubire, fie că este de prietenie, da?! 
Să nu îmi spună mie nimeni că nu are asteptări, deşi, mulți strigă asta, ptr că nu cred. Pe mine, spațiul virtual, uneori, mă ajută să văd mult mai clar anumite laturi ale caracterului prietenilor sau amicilor mei reali, iar ceea ce văd, nu este întodeauna ceea ce văzusem la ei, până atunci. 
Ce rămâne de facut atunci când constați că prietenul nu este prieten, că el este orice altceva dar nu prieten?! La fel ca intr-o casnicie, rămâi și te lupți, faci compromisuri, înghiti mizeria până la fund sau pleci fără să te uiți înapoi, doar înainte, fără regrete.


Unii oameni ne însoțesc doar ptr o vreme, de aceea, cred că este bine să-i lasam pe picioarele lor, pentru ca ei să se descurce fără noi. Vă asigur că vor supraviețui, la fel si noi.



 Codruța C

joi, 20 februarie 2014

Viitorul depinde de alegerile pe care le faceţi astăzi


Nici o acţiune nu trece neobservată. Putem să ne păcălim, spunându-ne că acţiunile noastre nu au nici o importanţă – în special dacă ştim că nimeni nu ne vede. Dar toate alegerile noastre au o influenţă asupra viitorului.

Fiecare alegere, ori pune lemne pe focul nostru interior, ori îl stropeşte cu apă, diminuându-i astfel forţele. 

Dacă vrem să strălucim în toată lumina noastră, dacă vrem să ne exprimăm în mod autentic şi dorim ca forţa să ne propulseze scopurile în lume, sarcina primordială trebuie să fie aceea de a ne menţine focul interior – forţa noastră vitală – cât mai puternic.

Viitorul depinde de alegerile pe care le faceţi astăzi. Şi, în loc să vă opriţi şi să vă folosiţi de harta de perspectivă pentru a fi siguri că alegerile pe care le faceţi vă vor purta în direcţia dorită, faceţi ce vi se pare mai uşor în acel moment. 
Debbie Ford
Iată câteva exemple de alegeri care vă micşorează lumina şi apoi câteva exemple de alegeri care vă înteţesc focul.
Alegeri care vă micşorează lumina
– Să staţi în preajma unor persoane care vă critică şi nu vă pot vedea măreţia
– Toate acţiunile pe care le faceţi pentru că „ar trebui să”
– Toate acţiunile pe care le faceţi pentru că „trebuie să”
– Tot ceea ce facem pentru că percepem o obligaţie
– încercarea de a fi „drăguţi” cu ceilalţi
– încercarea de a obţine aprobarea celorlalţi
– Lipsa de comunicare
– Să te minţi pe tine însuţi
– Bârfa
– Lipsa de punctualitate
– Nepăsarea faţă de sentimentele celorlalţi
– Actul de a vă compara cu alţii
– Judecarea propriei persoane
– Judecarea celorlalţi
– Să nu vă bucuraţi de ceea ce aveţi
– Să aşteptaţi ca ceilalţi să vă facă fericiţi
– Să trăiţi cu teamă
– Să nu aspiraţi către succes
– Să vă gândiţi că alţii sunt mai buni decât voi
– Să renunţaţi la puterea voastră în favoarea altora
– Să vă ignoraţi dorinţele cele mai profunde
– Să cheltuiţi peste posibilităţi
– Să mâncaţi mult
– Să fiţi prea indulgenţi cu voi înşivă
– Să vă pierdeţi timpul
– Să nu acceptaţi complimentele care vi se fac
– Să încercaţi să păreţi ceea ce nu sunteţi
– Să nu vă impuneţi prin stabilirea de limite clare
– Să nu aveţi suficient timp pe care să-l petreceţi singur cu voi înşivă
– Să nu vă manifestaţi iubirea pentru familia voastră
– Să nu vă recunoaşteţi meritele
– Să vă obosiţi până la epuizare
– Să nu vă ascultaţi vocea interioară
Alegeri care vă cresc lumina
- Să vă rezervaţi timp pentru propria persoană
– Să petreceţi timp cu cei pe care îi iubiţi
– Să vă observaţi reuşitele
– Să vă odihniţi
– Să vă distraţi
– Să vă jucaţi
– Să faceţi exerciţii fizice
– Să mâncaţi bine
– Să vă cheltuiţi banii într-un mod înţelept
– Să faceţi planuri de viitor
– Să staţi în preajma oamenilor care vă oferă inspiraţie
– Să vă rezervaţi timp pentru a vă hrăni spiritual
– Să acţionaţi în interesul vostru şi al comunităţii
– Să vă apreciaţi ca persoană
– Să fiţi cinstit cu voi înşivă şi cu ceilalţi
– Să vă respectaţi cuvântul
– Să vă plătiţi facturile la timp
– Să daţi dovadă de compasiune
– Să fiţi apropiat de cei pe care îi iubiti
– Să faceţi dragoste
– Să faceţi opere de caritate
– Să le spuneţi celorlalţi ce mult înseamnă ei pentru voi
– Să faceţi ce vă place
– Să perseveraţi în a vă împlini visele
– Să faceţi alegeri care să corespundă cu ţelurile voastre
– Să dansaţi
– Să iertaţi
– Să vă asumaţi responsabilitatea
– Să căutaţi ceea ce este bun
– Să căutaţi ceea ce este corect
– Să vă faceţi treaba bine
– Să fiţi aproape de copiii voştri
– Să ţineţi la partenerul vostru
– Să-i ascultaţi pe ceilalţi din inimă
– Să primiţi dragostea ce vi se oferă
– Să oferiţi putere celor din jurul vostru
– Să permiteţi celorlalţi să colaboreze cu voi
– Să creaţi un sistem de sprijin puternic
– Să spuneţi adevărul
– Să învăţaţi să spuneţi nu, atunci când este cazul



duminică, 16 februarie 2014

CEA MAI STRINGENTĂ NEVOIE


Supa de pui pentru suflet..

Cel puţin o dată pe zi, pisoiul nostru vine la unul dintre noi cu privirea aceea de parcă ar vrea să ne ceară ceva anume. 
Nu înseamnă că vrea mâncare sau ceva de genul ăsta. Dorinţa lui este cu totul aparte. Dacă stai cumva jos îţi va sări în poală; dacă nu, va sta acolo privindu-te melancolic, până când îl vei lua tu în braţe. O dată ce s-a aşezat bine, începe să toarcă, chiar înainte să îl mângâi pe spate, să îl scarpini sub bărbie şi să-i spui ce motanel cuminte este el. Apoi turaţia motorul lui aflat la relanti creşte; se foieşte şi se până când îşi găseşte un loc comod. Uneori torsul scapă de sub control şi se transformă în sforăit. Se uită la tine cu ochii mari plini de adoraţie, şi îţi oferă privirea aceea pisicească lungă şi molcomă, de încredere absolută. După un timp, încetul cu încetul, se linişteşte. Dacă vede că nu te mişti, atunci se hotărăşte să tragă un pui de somn. Dar tot atât de bine poate să sară jos din poală şi să plece la treaba lui. Se simte bine în ambele cazuri. Fiica noastră spune mai pe scurt: „Negruţ are nevoie să toarcă“. In gospodăria noastră, el nu este singura care are nevoie de acest lucru: şi eu şi soţia mea ştim că această nevoie nu ţine de varstă. Totuşi, pentru că sunt dascăl, dar şi părinte, o asociez de obicei celor mai tineri, pentru că ei simt nevoia imperioasă să îmbrăţişeze, să stea cu capul în poală, să fie luaţi de mână, să fie înveliţi şi mângâiaţi, şi nu pentru că ar fi ceva în neregulă, ci Pentru că aşa sunt ei. Există multe lucruri pe care aş vrea să le fac pentru copii. însă, daca ar fi să aleg unul singur, ar fi acesta: să-i ofer oricărui copil oriunde, cel puţin o şedinţă de tors pe zi.
Copiii, ca şi pisicile, au nevoie să toarcă. Fred T. Wilhelms BOPSY Tânăra mamă de 26 de ani îşi privea fiul care murea, suferind de leucemie în ultimă fază. Deşi inima ei era plină de durere, ea avea o putere mare. Ca orice părinte, îşi dorea ca fiul ei să crească mare şi să-şi îndeplinească toate visele. Acum, acest lucru nu mai era posibil. Leucemia fusese mai tare. Şi totuşi vroia ca visele băieţelului ei să se adeverească. Luă mâna micuţului şi îl întrebă, „Bopsy, te-ai gândit vreodată ce vrei să te faci când o să te faci mare? Ai visat vreodată ce se va întâmpla cu viaţa ta?“. „Mami, tot timpul mi-am dorit să mă fac pompier când o să cresc“. Mama îi zâmbi şi îi spuse, „Haide să vedem dacă dorinţa ta se poate îndeplini“. în aceeaşi zi, ea s-a dus la departamentul local de pompieri din Phoenix, Arizona, unde l-a întâlnit pe Bob care avea o inimă mare cât Phoenix-ul. Ea îi povesti despre ultima dorinţă a fiului ei şi îl întrebă dacă s-ar putea să-l plimbe cu maşina de pompieri pe puştiul ei de şase ani. Bob i-a răspuns, „Uite, putem face mai mult de atât. Pregăteşte-1 pe fiul tău până la şapte, miercuri dimineaţă, şi îl vom face pompier onorific pentru întreaga zi. Poate să vină la staţie, pe la şapte, să mănânce cu noi, să meargă cu noi la toate apelurile... Şi, dacă ne dai şi măsura lui, îi vom face o uniformă adevărată, cu o tască adevărată, nu una de jucărie, cu emblema noastră pe frunte, cu vestă galbenă ca a noastră şi cu cizme de cauciuc. Toate se fabrică aici în Phoenix, aşa că o să le putem avea repede“. Trei zile mai târziu, Bob Pompierul îl luă pe Bopsy, îl îmbrăcă în uniforma de pompier şi îl escortă din patul de spital până la maşina de pompier care îl aştepta. Bopsy se urcă în spatele maşinii şi stătu acolo până la staţie. Era în al nouălea cer. Urmară trei apeluri în ziua aceea şi Bopsy merse cu brigada de fiecare dată. Merse cu maşini diferite de pompieri, cu maşina paramedicilor şi chiar cu cea a pompierului şef. A fost de asemenea filmat pentru jurnalul de ştiri al televiziunii locale. Realizarea visului său, precum şi faptul că a fost înconjurat de atâta dragoste şi atenţie, l-au ajutat pe Bopsy să trăiască trei luni mai mult decât prognozaseră medicii. într-o seară, când toate semnele vitale părură să scadă dramatic, sora şefă, care credea în conceptul Hospice că nimeni n-ar trebui să moară singur, se hotărî să-i cheme familia la spital. Apoi, îşi aduse aminte de ziua pe care Bopsy şi-a petrecut-o ca pompier, aşa că îl sună şi pe pompierul şef şi îl întrebă dacă n-ar fi posibil să-i trimită pe cineva în uniformă care să stea cu Bopsy până ce acesta va trece pragul lumii de dincolo. Şeful răspunse: „Putem face mai mult decât atât. Vom fi acolo în cinci minute. Dar vrei, te rog, să-mi faci o favoare? Când vei auzi sirenele urlând şi vei vedea luminile girofarurilor, anunţi tu prin sistemul vostru de comunicare că nu este nici un incendiu? Spune-le doar că brigada de pompieri a venit să-şi ia la revedere de la unul dintre cei mai minunaţi colegi pe care l-au avut. Şi vrei să deschizi fereastra de la camera lui? Mulţumim“.
Cinci minute mai târziu la spital sosi o maşină de pompieri cu scară, ridică scara până la etajul trei al clădirii, acolo unde era salonul lui Bopsy, şi 14 pompieri şi două pompieriţe urcară pe ea până în camera lui. Cu permisiunea mamei lui, l-au îmbrăţişat, s-au ţinut în braţe şi i-au spus ce mult îl iubesc. Cu ultima răsuflare, Bopsy şi-a ridicat ochii către şeful Pompierilor şi i-a zis, „Şefule, acum sunt un pompier adevărat, nu-i aşa?“. „Da, Bopsy, eşti“, răspunse acesta. După aceste cuvinte, Bopsy a zâmbit şi a închis ochii pentru ultima oară. 

Jack Canfîeld şi Mark V. Hansen

joi, 13 februarie 2014

Vitamina pentru suflet



IA-ŢI VIAŢA ÎN MÂINI ŞI FĂ CEVA CU EA 

A fost odată ca niciodată, în munţii din India un înţelept bătrân. Şi ceea ce obişnuia să facă acest bătrân înţelept era să meargă dintr-un ţinut în altul şi să-şi predice înţelepciunea. Aşa că obişnuia să sosească într-un sat la amiază, să se spele, să servească masa, să se odihnească şi în timp ce soarele apunea şi sătenii se aşezau formând un cerc în mijlocul căruia se aprindea un foc batranul se ridica pornind spre a-şi predica înţelepciunea. Şi fiecare sat ştia dinainte când înţeleptul avea să ajungă.
În unul din aceste sate trăia un tânăr care credea că este foarte isteţ. El îşi spuse sieşi: "înţelept, un fel de bufon bătrân va veni să ne predice noua înţelepciunea? O să demonstrez întregului sat ca acest aşa-zis om înţelept nu este înţelept deloc şi că este doar un bătrân plicticos, şi am să le arăt tuturor că eu sunt înţelept şi apoi eu voi câştiga respectul tuturor acestor oameni pentru că ei nu mă respectă. Şi asta este planul. Asta este ceea ce voi face: când înţeleptul va ajunge în satul nostru o să merg pe câmp şi voi prinde un fluture. Şi în timp ce înţeleptul se va ridica şi va începe să vorbească, voi merge la el, în faţa întregului sat şi am să îi spun:
- Înţeleptule ce am în pumnul meu?
Dacă înţeleptul va spune:
- Ai un fluture.
Atunci am să îl întreb pe acest bătrân:
- Este fluturele mort sau viu?
Dacă bătrânul va spune că fluturele este mort, îmi voi deschide pumnul şi voi lăsa fluturele să zboare.
Dacă bătrânul va spune că fluturele este viu, îmi voi strânge pumnul, voi omora fluturele şi voi arăta întregului sat ca fluturele este mort.
Aşadar indiferent ce îmi va răspunde acel bătrân eu am să îi dovedesc că greşeşte."
Ziua a venit, bătrânul înţelept ajunge în sat, se spală, mănâncă, se odihneşte, soarele apune, sătenii stau aşezaţi în cerc, focul arde în mijloc, înţeleptul se ridică începând să predice şi in acel moment tânărul apare alergând:
- Bătrâne opreşte-te. Înainte de a continua, hai să vedem cât de isteţ eşti. Ce am în pumnul meu?
Bătrânul se uita şi spune:
- Ce? Ai un fluture în pumnul tău.
- Asta a fost uşoară. Acum spune-mi bătrâne, este acest fluture mort sau viu?
Bătrânul se uita la tânăr şi zâmbeşte spunând:
- Este în mâinile tale. Este în puterea ta ca acest fluture să fie mort sau viu.

Dragii mei, viaţa voastră este în mâinile voastre.
Păstraţi palma mâinii deschisă şi în viaţă, sau închideţi pumnul mâinii şi omorâţi-o.
Amintiţi-vă – viaţa voastră este în mâinile voastre.
Nu sta in casă şi te plânge. Fă ceva pentru a-ţi trăi viaţa şi a nu te lăsa trăit de ea. Acţionează.

Poveste motivationala



CALUGARUL SI SCORPIONUL

Un călugăr bătrân se ruga pe malul unei ape curgătoare. Se ruga în mijlocul naturii, privea cristalinul apei, când remarcă un scorpion căzut în apă; şi lupta cu disperare să-şi salveze viaţa. Înduioşat şi plin de milă, pustnicul băgă mâna în apă şi scoase scorpionul la mal. Acesta însă, drept răsplată, îl înţepă îndată pe chiar salvatorul lui.
După o vreme, când îşi deschise ochii din nou din rugăciune, bătrânul văzu că scorpionul era din nou în apă şi pe punctul să se înece. Din nou îl salvă bătrânul călugăr, iar scorpionul îl înţepă pentru a doua oară, la fel de tare încât acesta suspină.
Când această scenă se repetă pentru a treia oară, un pelerin care observa de departe, foarte atent, toate acestea, îl întrebă pe bătrân:
-Dar de ce îl ajuţi mereu pe acest scorpion nemernic, care în loc să-ţi mulţumească el te răneşte mereu ?
-Fiule, amândoi ne urmăm firile noastre, spuse bătrânul înţelept. Ţine de firea scorpionului să înţepe şi de a mea să fac binele necondiţionat, în iubire şi compasiune !

miercuri, 12 februarie 2014

Test - Dalai Lama



PUNETI O DORINTA INAINTE DE A INCEPE TESTUL!!
Avertisment! Raspunde la intrebari pe masura ce inaintezi. Testul este format din numai patru intrebari, iar daca le vezi pe toate inainte de a termina, nu vei obtine rezultate sincere. Coboara cu privirea incet si rezolva fiecare exercitiu pe masura ce avansezi. Nu te uita la ceea ce urmeaza. Ia-ti creion si hartie si noteaza-ti raspunsurile pe masura ce parcurgi intrebarile testului. Vei avea nevoie de acestea la final.

Acest este un chestionar sincer, care iti va dezvalui multe despre adevaratul tau sine…

Testul:
1. Aranjeaza urmatoarele 5 animale in ordinea preferintei tale:
a. Vaca
b. Tigru
c. Oaie
d. Cal
e. Porc
2. Scrie un cuvant care descrie fiecare din urmatoarele:
a. Caine
b. Pisica
c. Sobolan
d. Cafea
e. Mare (intindere de apa)
 3. Gandeste-te la cineva (o persoana care te cunoaste si ea si care este importanta pentru tine) pe care sa o poti raporta la una din urmatoarele culori (Te rog sa nu repeti raspunsul de doua ori. Numeste doar o singura persoana pentru fiecare culoare).
a. Galben
b. Oranj
c. Rosu
d. Alb
e. Verde
4. Si in sfarsit, noteaza numarul tau preferat si ziua preferata a saptamanii.
 Ai terminat? Te rog sa te asiguri ca raspunsurile tale reflecta ceea ce simti CU ADEVARAT…
Ultima sansa…
Uita-te la interpretarile de mai jos (dar mai intai, inainte de a continua, repeta-ti dorinta in gand):
 1. Aceasta iti va defini prioritatile in viata.
Vaca semnifica CARIERA
Tigrul semnifica MANDRIE
Oaia semnifica DRAGOSTE
Calul semnifica FAMILIE
Porcul semnifica BANI
2. Descrierea facuta cainelui sugereaza PROPRIA TA PERSONALITATE.
Descrierea facuta pisicii sugereaza personalitatea partenerului tau.
Descrierea sobolanului sugereaza personalitatea dusmanilor tai.
Descrierea cafelei sugereaza modul tau de interpretare a SEXULUI.
Descrierea marii sugereaza propria ta viata.
 3. Reprezentarea culorilor
Galben: Cineva pe care nu vei uita niciodata
Oranj: Cineva pe care consideri adevaratul tau prieten
Rosu: Cineva pe care iubesti cu-adevarat
Alb: Sufletul tau pereche
Verde: Cineva de care-ti vei aminti tot restul vietii.
4. Trebuie sa transmiti acest mesaj unui numar de persoane egal cu numarul tau preferat si dorinta ta se va implini in ziua pe care ai numit-o.(doar daca vreti sa distribuiti in loc sa postati pe diferite pagini acest test)
Aceasta reprezinta de fapt ceea ce a spus Dalai Lama despre noul Mileniu -rezerva-ti doar cateva minute pentru a-l citi si gandeste-te. 
Nu pune deoparte acest mesaj, mantra va iesi la suprafata din mainile tale in urmatoarele 96 de ore. Vei avea o surpriza placuta. Acest lucru este adevarat, chiar daca nu esti o persoana superstitioasa..








Testul Dragostei


Fa si tu Testul Dragostei, acest test minunat care a cucerit lumea...
1. Te indrepti catre casa persoanei pe care o iubesti. Sunt doua drumuri care te duc acolo. Unul este drept, scurt si daca il urmezi ajungi repede la destinatie. Este insa un drum plictisitor. Celalalt drum este clar mai lung si mai intortocheat. Iti ofera insa privelisti si lucruri interesante de vazut. Pentru care din drumuri optezi, cel lung sau cel scurt?
2. Pe drumul pe care l-ai ales, vezi la un moment dat doua tufe de trandafiri. Una este plina de trandafiri rosii, cealalta de trandafiri albi. Te hotarasti sa alegi 20 de trandafiri pentru persoana iubita. Trandafirii alesi pot fi doar rosii, doar albi sau din contra, atat rosii, cat si albi. Ce culoare de trandafiri ai ales? In cazul in care ai optat pentru un buchet format atat din trandafiri rosii, cat si din trandafiri albi, cati trandafiri rosii sunt in buchet, cati albi?

3. Ajungi in cele din urma la locuinta partenerului/ partenerei. Una din rudele acesteia tocmai intra pe usa. O rogi sa il/ o cheme sau te duci singura dupa el/ ea?
4. Te duci catre camera persoanei iubite, insa nu gasesti pe nimeni. Decizi sa ii lasi acolo trandafirii. Unde ii lasi, pe pervaz sau pe pat?
5. Mai tarziu, vine momentul sa va duceti la somn. Tu si persoana iubita dormiti in camere separate. Dimineata cand te trezesti, te indrepti catre camera lui ca sa vezi ce face. Te astepti sa il gasesti treaz sau sa doarma?
6. Acum este timpul sa te intorci acasa. Optezi pentru drumul scurt sau pentru cel lung?
INTERPRETARE RASPUNSURI TESTUL DRAGOSTEI
1. Drumul reprezinta felul in care te indragostesti. Drumul scurt sugereaza faptul ca ai tendinta de a te indragosti usor, rapid. Drumul lung spune despre tine ca te indragostesti greu.
2. Numarul de trandafiri rosii reprezinta cat de mult daruiesti intr-o relatie, in timp ce numarul de trandafiri albi reprezinta ceea ce astepti in schimb de la o relatie.
3. Aceasta intrebare reprezinta modalitatea in care alegi sa gestionezi problemele ce apar in relatia ta. 

Daca te duci de unul singur dupa persoana iubita, atunci mai mult ca sigur ca esti o persoana ce abordeaza in mod direct probleme ce survin intr-o relatie, incercand sa le rezolvi cat mai repede. 

Daca ai rugat pe cineva sa il/o cheme pe partenerul/ partenera ta, preferi sa eviti problemele, sperand ca se vor rezolva de la sine.
4.Plasarea trandafirilor reprezinta gradul tau de dependenta fata de prezenta fizica a persoanei iubite. 

Daca ai asezat trandafirii pe pervaz, inseamna ca poti sta o perioada indelungata de timp fara persoana iubita langa tine. 

Daca ai asezat trandafirii pe pat, inseamna ca iti doresti sa ai in permanenta persoana iubita langa tine.
5. Intrebarea 5 reprezinta atitudinea ta fata de modul de a fi al persoanei iubite.
Daca te astepti sa o gasesti dormind – o accepti si o iubesti asa cum este, cu bune si rele.

Daca te astepti sa o gasesti treaza – ti-ai dori ca persoana iubita sa se schimbe pentru tine.
6. Drumul pe care il alegi inapoi catre casa ta este un indiciu pentru cat de mult ramai indragostit/a de cineva.
Daca ai ales drumul lung - ramai indragostita pentru o perioada indelungata de timp.
Daca ai ales drumul scurt – te indragostesti usor dar la fel de usor renunti la sentimentele de dragoste...






TESTUL CELOR 4 USI


TESTUL CELOR 4 USI - UN TEST PSIHOLOGIC UIMITOR DESPRE VIATA, MUNCA SI IUBIRILE TALE
Iti propunem astazi un test interesant si special, un test mai simplu de atat nici ca se putea.

Te va lua insa prin surprindere si te va uimi prin rezultatele sale si prin ceea ce dezvaluie despre cele mai intime sentimente ale tale.
Imagineaza-ti ca vrei sa intri intr-o camera, iar in jurul tau sunt patru usi: 

O usa neagra, o usa roz, una alba si una albastra. 


In ce ordine deschizi cele 4 usi?
Ghideaza-te dupa starea de atractie, nu dupa culorile pe care le preferi cand iti alegi imbracamintea.Fii sincer cu tine. 
Nu trage cu ochiul la interpretari inainte de a alege ordinea in care deschizi usile. 

Pentru ca rezultatele sa fie elocvente, este important sa nu trisezi .
Care este prima usa pe care o deschizi?
Care este cea de-a doua?
Cea de-a treia?
Cea de-a patra?
Noteaza-le ordinea in care le deschizi pe o foaie de hartie.
Dupa ce ai raspuns cerintelor testului, treci la pasul urmator si citeste interpretatile testului.
P.S.Daca nu vrei sa deschizi toate usile, ai acest drept. Poti sa nu le deschizi pe toate. 
Noteaza-le pe cele pe care le deschizi pe o foaie de hartie, apoi citeste interpretarile de mai jos.
INTERPRETAREA REZULTATELOR:

Usa albastra: reprezinta munca ta, profesia
Usa roz: reprezinta dragostea, relatia ta de dragoste.
Usa alba: reprezinta viata personala (dar si stima de sine si felul in care te percepi).
Usa neagra: reprezinta moartea in sens simbolic, demonii interiori pe care trebuie sa-i invingi, vulnerabilitatile tale pe plan emotional.
În cazul in care PRIMA USA pe care ai ales sa o deschizi este:
Usa alba – esti o persoana care are incredere in sine si isi cunoaste propriile capacitati. Tii suficient de mult la tine incat sa stii cat valorezi.

Usa roz – esti indragostita si iubesti sau iti doresti sa iti gasesti sufletul pereche si sa fii intr-o relatie.
Usa albastra – aspectul vietii care are cea mai mare prioritate pentru tine la momentul actual este cariera. Fie ca este ceea ce iti doresti si te face fericita, fie ca urmaresti sa te realizezi pe plan financiar, investesti cel mai mult in cariera ta in detrimentul celorlalte aspecte ale vietii tale.
Usa neagra – esti o fire introspectiva ce are uneori tendinta de a se inchide in sine. Trebuie sa inveti sa iti stapanesti demonii interiori deoarece cazi adesea in bratele negativismului si ale depresiei, ceea ce iti poate influenta negativ starea ta sufleteasca.

În cazul in care CEA DE-A DOUA USA pe care ai ales sa o deschizi este:


Usa alba – chiar daca ai tendinta de a te pune uneori pe un plan secundar, ai stima de sine. Te accepti asa cum esti si tii la propria persoana.
Usa roz – Sentimental vorbind, ai reusit sa atingi starea de echilibru. Esti impacata si in armonie cu tine insati. Acest lucru se datoreaza fie faptului ca te afli intr-o relatie armonioasa si placuta, fara probleme, fie faptului ca esti o persoana echilibrata.


Usa albastra – Investesti suficient de mult timp in munca si in latura profesionala a vietii tale in detrimentul celorlalte aspecte ale vietii, poate la fel de importante. Posibil ca te-ai refugiat in munca pentru a-ti umple timpul si golurile din viata ta.
Usa neagra – Desi tendinta nu este la fel de pronuntata ca in cazul in care usa neagra ar fi fost prima usa pe care ai deschis-o, cateodata tinzi sa te retragi din lumea exterioara, indepartandu-te de cei din jur.

În cazul in care CEA DE-A TREIA USA pe care ai ales sa o deschizi este:


Usa alba –Stima de sine nu este ridicata si acest lucru, in ciuda faptului ca esti un om deosebit si ai abilitati speciale, te poate trage mult inapoi. Iti adresezi in permanenta intrebari si te incearca adesea un sentiment de singuratate si de vulnerabilitate.Cateodata lasi impresia ca ai renuntat sa participi la propria viata.

Usa roz – Este foarte posibil sa te afli intr-o relatie care stagneaza si in care nu te simti 100% implinita. La fel de posibil este sa-ti fi negat tie insati dreptul de a iubit si de a fi iubita.
Usa albastra – Te afli intr-un job in care te simti confortabil si care iti aduce satisfactie si implinire.
Usa neagra – Fie ca o realizezi sau nu, in unul din domeniile vietii tale esti nefericita si suferi. In acest domeniu, ai sentimentul puternic ca iti lipseste ceva. Ca sa afli care este acest domeniu, gandeste-te care este cea de-a patra usa pe care ai ales sa o deschizi. Ultima usa deschisa iti arata care este aspectul vietii in care te simti incompleta, neimplinita.
În cazul in care CEA DE-A PATRA USA pe care ai ales sa o deschizi este:
Usa alba – Ai renuntat la viata personala si la multe din visurile si dorintele tale.Stima ta de sine este scazuta si uneori te simti vulnerabila.Adesea, femeile care aleg usa alba drept ultima usa pe care o deschid sunt cele care au renuntat la ele insele, pierzandu-se pe sine in favoarea responsabilitatilor legate de familie, casa si camin.

Usa roz - Nu esti deloc fericita din punct de vedere sentimental. Acest lucru poate fi cauzat fie de faptul ca te afli intr-o relatie complet stagnanta, care nu progreseaza deloc, fie de faptul ca nu ai acordat suficienta atentie acestui aspect al vietii tale.
Usa albastra – Te afli intr-un job pe care nu il faci cu placere, ci doar pentru ca “trebuie” si pentru ca iti furnizeaza posibilitatea de a te intretine si de a obtine anumite venituri.
Usa neagra – Esti o fire optimista si deschisa, careia ii place sa priveasca partile pozitive ale vietii. Ai o mare dorinta de a trai si de a te bucura de viata asa cum este ea.


 preluare Garbo

marți, 11 februarie 2014

BUCĂTĂRIA MAGICĂ


Imaginaţi-vă că aveţi acasă o bucătărie magică, în care puteţi obţine pe loc orice fel de mâncăruri, din orice colţ al lumii, în orice cantităţi. Cu o asemenea bucătărie nu mai aveţi cum să vă faceţi griji legate de mâncare; orice doriţi apare instantaneu pe masă.
Evident, sunteţi foarte generos cu mâncarea dumneavoastră, pe care o dăruiţi necondiţionat altor persoane, fără a aştepta nimic din partea lor. 
Oricine intră în casa dumneavoastră este invitat la masă, din simpla plăcere de a împărtăşi aceste alimente.
În acest fel, casa dumneavoastră este întotdeauna plină cu oameni care vin să mănânce în bucătăria dumneavoastră magică.
Într-o zi, cineva bate la uşă. Este o persoană de sex opus, care a adus o pizza.
Ea vi se adresează: 
"Hei, vezi această pizza? Am să-ţi dau ţie această pizza dacă mă laşi să-ţi controlez viaţa, dacă accepţi să faci tot ce voi spune eu. Nu o să-ţi mai fie niciodată foame, căci eu voi aduce pizza în fiecare zi. 
Tot ce ai de făcut este să te porţi frumos cu mine".
Vă puteţi imagina reacţia dumneavoastră? 
În bucătăria dumneavoastră puteţi obţine pe loc aceeaşi pizza, ba chiar una mai bună. Iar această persoană vine şi vă oferă hrană, dacă acceptaţi să faceţi tot ce spune ea. 
Probabil că o să râdeţi şi o să-i spuneţi:
"Nu, mulţumesc! Nu am nevoie de mâncarea ta. Am suficientă mâncare. Poţi intra în casa mea şi poţi mânca orice doreşti, iar eu nu am să-ţi cer nimic în schimb.
Nu voi face însă niciodată ceea ce doreşti tu să fac. Nimeni nu mă poate manipula cu ceva de mâncare",
Acum imaginaţi-vă exact opusul situaţiei de mai sus. Au trecut câteva săptămâni de când nu aţi mâncat.
Sunteţi foarte flămând şi nu aveţi nici un ban pentru a vă cumpăra de mâncare.
Aceeaşi persoană vine la dumneavoastră cu o pizza şi vă spune: "Hei, ţi-am adus de mâncare. singura condiţie ca să primeşti această pizza este să faci ce spun eu". Pizza miroase foarte apetisant, iar foamea dumneavoastră este maximă. Vă decideţi să acceptaţi hrana şi să faceţi ce spune persoana respectivă.
 După ce mâncaţi, ea vă spune: 
"Dacă vrei, îţi mai aduc, dar va trebui să faci tot timpul ceea ce îţi cer eu".
Acum aveţi de mâncare, dar s-ar putea ca mâine să nu mai aveţi, aşa că acceptaţi să faceţi tot ce vi se cere. Deveniţi astfel un sclav din cauza mâncării, pentru că aveţi nevoie de hrană. După o vreme începeţi totuşi să aveţi îndoieli: "Ce m-aş face eu fără pizza mea? Nu aş putea trăi fără această pizza. Ce se va întâmpla dacă
partenerul meu va da altuia această pizza, pizza mea?"
Imaginaţi-vă acum că în loc de hrană, avem de-a face cu iubirea. Să spunem că în inima dumneavoastră există foarte multă iubire. Nu numai că vă iubiţi pe dumneavoastră, dar iubiţi întreaga lume. O iubiţi atât de mult încât nu mai aveţi practic nevoie de iubirea altcuiva. O răspândiţi necondiţionat asupra celor din jur, fără să puneţi condiţii.
Sunteţi un milionar al iubirii, iar cineva vă bate la uşă şi vă spune: 
"Hei, ţi-am adus nişte iubire. Poţi avea iubirea mea, dar numai dacă vei face ceea ce îţi voi spune eu".
Dacă sunteţi deja plin de iubire, care va fi reacţia dumneavoastră? Probabil veţi râde şi îi veţi răspunde: "Mulţumesc, dar nu am nevoie de iubirea ta. Inima mea e plină deja de iubire, chiar mai mare şi mai multă decât a ta, iar eu îmi dăruiesc iubirea necondiţionat".
Dar ce se întâmplă dacă dumneavoastră tânjiţi după iubire, dacă inima dumneavoastră este complet goală, iar altcineva vine şi vă spune: 
"Vrei puţină iubire?
Uite, îţi ofer eu nişte iubire, dar numai dacă accepţi să faci ceea ce îţi spun eu"? 
Dacă tânjiţi cu adevărat după iubire, şi dacă apucaţi să gustaţi puţin din iubirea altuia, atunci veţi fi dispus să faceţi orice pentru acea iubire. 
Unii oameni sunt atât de goi încât sunt dispuşi să-şi vândă chiar sufletul pentru puţină atenţie.
Inima omului este la fel ca bucătăria magică din metafora de la începutul acestui capitol. Dacă vă veţi deschide inima, veţi avea la dispoziţie întreaga iubire de care aveţi nevoie. 
Nu are nici un sens să colindaţi întreaga lume cerşind după iubirea altora:
 "Vă rog, vrea cineva să mă iubească şi pe mine? Vă implor, mă simt atât de singur. Nu sunt suficient de bun pentru a fi iubit. Simt nevoia să mă iubească cineva, ca să îmi dovedesc că sunt vrednic de a fi iubit". 
Iubirea există deja în interiorul fiecăruia dintre noi, dar noi nu o vedem.
Nu vedeţi ce dramă creează oamenii atunci când sunt convinşi că nu dispun de iubire? Tânjesc atât de mult după puţină iubire încât atunci când apucă să guste puţin din iubirea altcuiva, ei devin dependenţi, creându-şi astfel o nevoie uriaşă. Devin obsedaţi de iubire. Atunci se produce marea dramă: "Ce o să mă fac dacă el/ea mă va părăsi? Cum am să pot trăi fără el/ea?" Ei nu pot trăi fără furnizorul de droguri, fără doza lor zilnică. Fiind atât de înfometaţi, ei sunt dispuşi să-i lase pe alţii să le controleze viaţa numai pentru acea doză minusculă. 
Acceptă ce le spun ceilalţi să facă şi să nu facă, cum să se îmbrace şi cum să nu se îmbrace, cum să se comporte şi cum să nu se comporte, ce să creadă şi ce să nu creadă. 
"Te voi iubi dacă o să tecomporţi în acest fel. Te voi iubi dacă mă vei lăsa să îţi controlez viaţa. Te voi iubi
numai dacă vei fi bun cu mine. În caz contrar, poţi să-ti iei adio de la iubirea mea".
Drama oamenilor este că ei nu ştiu că în inima lor există o bucătărie magică.Toată această suferinţă a început cu mult timp în urmă, când noi ne-am închis inima şi am uitat de iubirea care există în ea. 
La un moment dat din viaţa noastră, noi am început să ne temem de iubire, convinşi că iubirea nu este dreaptă, că noi am iubit pe alţii mai mult decât ne-au iubit ei pe noi, că iubirea răneşte. Am încercat să fim buni cu alţii, să îi iubim, dar am eşuat. Am avut două sau trei relaţii, dar ne-am ales de fiecare dată cu inima rănită, aşa că ne vine greu să ne mai asumăm încă o dată riscul.
Noi ne criticăm atât de mult, încât nu este de mirare că în inima noastră nu mai există loc pentru iubirea de sine. Iar dacă nu reuşim să ne iubim nici măcar pe noi înşine, cum am putea să ne împărtăşim iubirea cu alţii?
Atunci când intră într-o relaţie, oamenii devin egoişti, pentru că sunt posesivi. Lor li se pare că întreaga lume se învârte în jurul lor. Ei sunt atât de egoişti încât şi-ar dori ca persoana cu care îşi împart viaţa să simtă aceeaşi nevoie de iubire ca şi ei.
Oamenii îşi doresc pe cineva "care să aibă nevoie de ei", pentru a-şi justifica propria existenţă, pentru a avea un motiv să continue să trăiască. Ei cred că ceea ce caută este iubirea, dar în realitate ei caută pe "cineva care să aibă nevoie de ei", pe care să-l controleze şi să-l manipuleze.
Războiul controlului care caracterizează relaţiile dintre oameni se datorează felului în care au fost crescuţi şi îndoctrinaţi, în care au fost educaţi de mici să concureze unii cu ceilalţi pentru controlul atenţiei celor din jur. 
Ceea ce ei numesc iubire – cineva care să aibă nevoie de mine, cineva căruia să-i pese de mine – nu este
de fapt iubire, ci egoism curat. Cum ar putea să meargă o relaţie bazată pe egoism?
Este imposibil, căci egoismul este contrariul iubirii. Ambii parteneri sunt însetaţi de iubire. Ei gustă o picătură din această iubire în relaţiile lor sexuale, după care devin dependenţi de ea, pentru că şi-o doresc prea mult. Dar egoismul naşte critici, temeri, vinovăţie, drame...
De aceea, mulţi oameni îşi îndreaptă atenţia către sfaturile altora. Au apărut atâtea cărţi despre iubire şi despre sexualitate, dar marea lor majoritate ar putea fi intitulate: "Cum să fii egoist şi să îţi împlineşti nevoile sexuale". Intenţia lor este bună, dar unde este iubirea?
Nici una din aceste cărţi nu te învaţă cum să iubeşti. De altfel, iubirea nici nu poate fi învăţată. Ea există deja în genele noastre, ţine de natura noastră. Singurele lucruri care pot fi învăţate sunt invenţiile oamenilor din
această lume a iluziei. Ei caută iubirea în exterior, deşi sunt scăldaţi în iubire. Iubirea este pretutindeni, dar ei nu au ochi pentru ea. Corpul lor emoţional a uitat frecvenţa iubirii.
Oamenii se tem atât de mult să iubească pentru că iubirea nu le oferă nici o siguranţă. Teama de a fi respinşi îi înspăimântă de moarte. Ei preferă să pretindă că sunt ceea ce nu sunt, aşteptând de la partenerii lor să-i accepte, deşi sunt incapabili să se accepte chiar ei înşişi. Problema noastră nu este că suntem respinşi de un partener, ci că ne respingem singuri, pentru că nu suntem suficient de buni, pentru că asta credem noi despre noi înşine.
Auto-respingerea este principala problemă. Noi nu suntem niciodată suficient de buni pentru noi înşine, şi nici nu avem cum, căci totul porneşte de la o înţelegere greşită a conceptului de perfecţiune.
Acesta este un concept fals. El nu este nici măcar real, dar majoritatea oamenilor continuă să creadă în el.
Considerând că sunt imperfecţi, ei ajung să se respingă pe sine, iar nivelul de auto-respingere depinde numai de gradul în care au reuşit adulţii să le macine integritatea în copilăria lor.
După domesticire, nimeni nu mai poate fi suficient de bun pentru ceilalţi. Oamenii nu se mai simt suficient de buni nici măcar pentru ei înşişi, căci marele Judecător este tot timpul prezent, reamintindu-le că nu sunt perfecţi. Aşa cum spuneam într-un capitol anterior, omul nu se poate ierta niciodată pentru că nu este
ceea ce doreşte el să fie, şi de aici se nasc toate problemele. Dacă el ar renunţa la această problemă falsă, ar putea avea grijă de jumătatea lui de relaţie, fără să se mai preocupe de cealaltă jumătate.
Dacă îi spui unei alte persoane că o iubeşti, iar ea îţi răspunde că nu te iubeşte, este acesta un motiv să suferi? Faptul că altcineva te respinge nu reprezintă un motiv să te respingi şi tu însuţi. Chiar dacă cineva nu te iubeşte, te va iubi cu siguranţă altcineva. Există întotdeauna altcineva care să te iubească. Şi este mult mai bine să fii cu cineva care doreşte să fie cu tine decât cu cineva care este nevoit să stea cu tine.
Cel mai bine este să vă focalizaţi asupra relaţiei supreme pe care o puteţi avea: relaţia cu dumneavoastră înşivă. Această relaţie nu are nimic de-a face cu egoismul, ci cu iubirea de sine. Cele două concepte sunt departe de a fi sinonime. Egoismul se naşte acolo unde nu există iubire. Cine se iubeşte pe sine, este capabil să îşi reverse iubirea şi asupra altora.
Numai asemenea oameni pot intra într-o relaţie adevărată, căci ei nu fac acest lucru pentru că simt nevoia să fie iubiţi, ci pentru că doresc să facă această opţiune.
Când îşi aleg un partener de cuplu, ei îl privesc obiectiv şi văd imediat cu cine au de a face.
Având suficientă iubire, ei nu au nevoie de iubirea partenerului lor, şi deci nu mai trebuie să se amăgească.
Asemenea oameni sunt compleţi. Iubirea emană din ei, aşa că nu mai simt nevoia să vâneze iubire datorită fricii de singurătate. Cine pluteşte în oceanul iubirii se simte la fel de bine singur sau în compania altora. Ei sunt fericiţi atunci când sunt singuri, dar găsesc la fel de amuzant să îşi împărtăşească fericirea cu alţii.
Cine iubeşte şi doreşte să stea împreună cu altcineva numai pentru a fi gelos, pentru a-l controla sau pentru a fi controlat? O asemenea relaţie nu are nimic plăcut sau amuzant. Dacă e vorba să fii criticat şi judecat tot timpul, să te simţi prost, mai bine renunţi din start. Decât să suferi, mai bine să fii singur. De ce caută oamenii
relaţii de cuplu? Pentru a trăi o dramă, pentru a se poseda reciproc, pentru a se pedepsi, pentru a fi salvaţi de la singurătate? Să fie acesta motivul? Evident, toate aceste motive fac parte dintre opţiunile noastre, dar ce anume căutăm de fapt? Copiii cu vârste de 5, 6 sau 7 ani sunt atraşi de alţi copii, pentru că le place să
se joace, le place să se amuze reciproc. Ei nu îşi pierd timpul cu alţi copii pentru că nu doresc să se certe sau să sufere. Asta nu înseamnă că nu se poate întâmpla şi aşa ceva, dar certurile copiilor nu durează niciodată prea mult. Apoi ei continuă să se joace. Când se plictisesc, ei schimbă jocul pe care îl joacă, îi schimbă regulile, dar continuă să exploreze.
Dacă intraţi într-o relaţie pentru a suferi o dramă personală, pentru a fi gelos, pentru a fi posesiv, pentru a-i controla viaţa partenerului, înseamnă că nu doriţi plăcerea de a fi în cuplu, ci durerea, iar ceea ce veţi găsi este exact ceea ce căutaţi.
Dacă intraţi într-o relaţie din egoism, aşteptându-vă ca partenerul pe care l-aţi ales să vă facă fericit, puteţi fi convins că acest lucru nu se va întâmpla, iar vina nu îi va aparţine partenerului dumneavoastră, ci dumneavoastră.
Atunci când intrăm într-o relaţie, nu neapărat de cuplu, noi facem acest lucru pentru că dorim să împărtăşim anumite sentimente, să ne amuzăm, să ne simţim bine, să nu ne plictisim. Ne căutăm un partener pentru că dorim să ne jucăm, să fim fericiţi şi să ne bucurăm de ceea ce suntem. 
Nu ne alegem în nici un caz partenerul numai pentru a-l împovăra cu deşeurile noastre, cu gelozia, mânia şi egoismul nostru, şi asta în condiţiile în care susţinem că îl iubim. 
Cum poţi să-i spui cuiva: "Te iubesc", numai pentru a abuza apoi de el, umilindu-l cu lipsa ta de respect? Oricât de mult ţi-ai susţine iubirea, este greu să te creadă cineva! Atunci când iubeşti cu adevărat, îi doreşti întotdeauna fiinţei iubite tot ce este mai bun în lume. De ce să-ţi verşi otrava asupra propriilor tăi copii? De ce să abuzezi de ei numai pentru că tu eşti plin de temeri şi de otravă emoţională? De ce să-ţi condamni părinţii pentru propriile tale deşeuri?
Oamenii învaţă de mici să fie egoişti şi să-şi blocheze inimile. Ei tânjesc după iubire, dar nu realizează că secretul acesteia este bucătăria magică din inimile lor.
Deschideţi-vă inima! Deschideţi bucătăria magică şi nu mai colindaţi lumea cerşind iubire. 
Toată iubirea de care aveţi nevoie există deja în inima dumneavoastră. Inima omului are capacitatea de a emana oricât de multă iubire, putând să acopere cu ea întreaga lume, dacă doreşte. 
Dăruiţi-vă necondiţionat iubirea; fiţi generos cu iubirea dumneavoastră, căci aveţi în inimă bucătăria magică.
În acest fel, toţi acei oameni care tânjesc după iubire vor dori să stea alături de dumneavoastră, pentru a se bucura de iubirea dumneavoastră.
Fericirea se naşte din iubire, iar iubirea se naşte chiar din inima omului. Dacă veţi fi generos cu iubirea dumneavoastră, toată lumea se va grăbi să vă răspundă cu aceeaşi monedă. Cine este generos nu poate fi singur. 
Cine este egoist va fi întotdeauna singur, fără ca altcineva decât el însuşi să fie de vină.
Generozitatea deschide toate porţile; egoismul le închide. Egoismul se naşte din sărăcia inimii, din convingerea că iubirea nu este suficientă pentru toţi.
Oamenii devin egoişti din convingerea greşită că mâine nu vor mai avea suficientă pizza ca să mănânce.

Cine înţelege însă că în inima lui există o bucătărie magică va fi întotdeauna generos, iar iubirea lui va fi necondiţionată..

Arta de a iubi de don Miguel Ruiz

Foto: Larisa Bilaşco

duminică, 9 februarie 2014

Arta de a iubi-Miguel Ruiz


MAESTRUL 

A fost odată ca niciodată un maestru care le transmitea oamenilor un mesaj atât  de minunat încât toată lumea era profund emoţionată în faţa cuvintelor sale pline de iubire. 
În mulţime se afla un om care a ascultat fiecare cuvânt al maestrului. Era un om foarte smerit, cu o inimă foarte mare. El a fost atât de emoţionat de cuvintele maestrului încât s-a simţit obligat să-l invite pe acesta în casa lui. 
De aceea, când maestrul a terminat de vorbit, el a ieşit în faţa mulţimii, l-a privit pe maestru direct în ochi şi i-a spus: 
- Ştiu că eşti foarte ocupat şi că toată lumea doreşte să-ţi cucerească atenţia. 
Ştiu că nu ai timp nici măcar să mă asculţi, dar inima mea este atât de deschisă şi simt atâta iubire pentru tine încât aş dori să te invit la mine acasă. Doresc să pregătesc cea mai bună masă pentru tine. Nu mă aştept să accepţi invitaţia mea, dar am simţit nevoia să ţi-o adresez. 
Maestrul l-a privit în ochi pe omul nostru, şi cu un zâmbet fermecător, i-a răspuns: 
- Pregăteşte totul. Voi veni. După care a plecat. 
Auzind aceste cuvinte, bucuria din inima omului nostru a fost fără limite. Aproape că nu mai avea răbdare să-şi aştepte maestrul şi să-l servească cu inima plină de iubire. Aceasta era cea mai importantă zi din viaţa lui: ziua când maestrul urma să fie alături de el. A cumpărat aşadar cele mai bune alimente şi cel mai bun vin, precum şi cele mai frumoase haine, pentru a le oferi ca o ofrandă maestrului. A alergat apoi acasă să pregătească totul în vederea vizitei maestrului său. A făcut o curăţenie generală în casă, a pregătit o gustare excelentă şi a aranjat masa cum a ştiut mai bine. Inima lui era plină de bucurie, căci maestrul urma să vină în curând. 
În timp ce aştepta cu nerăbdare, cineva a bătut la uşă. S-a repezit să o deschidă, dar în locul maestrului a văzut o bătrână. Aceasta l-a privit direct în ochi şi i-a spus: 
- Sunt ruptă de foame. Poţi să-mi dai o bucată de pâine? Omul nostru se simţea puţin dezamăgit, dar i-a răspuns femeii:
- Te rog, intră în casă. 
A aşezat-o apoi pe locul pe care îl pregătise pentru maestrul său şi i-a dat mâncarea pe care o preparase pentru acesta. 
Era însă nerăbdător şi abia aştepta ca ea să termine de mâncat. Bătrâna a fost mişcată de atâta generozitate. Ea i-a mulţumit omului şi a plecat. 
Atunci, omul nostru a pregătit din nou, în toată viteza, masa pentru maestrul său. Nici nu a terminat bine, că cineva a bătut la uşă. 
De data aceasta, s-a ds-a dovedit a fi un străin care călătorise prin deşert. 
Străinul l-a privit în ochi şi i-a spus:
- Mi-e foarte sete. Poţi să-mi dai ceva de băut? 
Omul s-a simţit din nou dezamăgit că nu era maestrul său, dar l-a invitat pe străin în casă, l-a pus la masa pe care o pregătise pentru maestru şi l-a servit cu vinul pe care intenţiona să-l dăruiască maestrului său. 
Când străinul a plecat, omul a început din nou să pregătească totul pentru venirea maestrului. 
Cineva a bătut din nou la uşă. Când omul nostru a deschis uşa, în prag stătea un copilaş. Acesta l-a privit în ochi şi i-a spus: 
- Mi-e frig. Poţi să-mi dai o pătură să îmi acopăr corpul? Omul nostru s-a simţit din nou dezamăgit că nu era maestrul său, dar l-a privit în ochi pe copil şi a simţit cum inima i se încălzeşte de iubire. El a adunat imediat hainele pe care le pregătise pentru maestrul său şi i le-a dăruit copilului. Acesta i-a mulţumit şi a plecat. 
Omul nostru a pregătit din nou întreaga casă pentru venirea maestrului său, după care l-a aşteptat până foarte târziu. Când şi-a dat seama că acesta nu va mai veni, s-a simţit foarte dezamăgit, dar dispus totuşi să-l ierte. El şi-a spus: "Ştiam foarte bine că nu trebuia să mă aştept ca maestrul să vină în acest cămin atât de umil. 
Deşi el mi-a spus că va veni, probabil că ceva mult mai important l-a reţinut în altă parte. Maestrul nu a venit, dar cel puţin mi-a spus că o va face, şi acest lucru a fost suficient pentru a-mi umple inima de fericire". 
A pus mâncarea şi vinul la rece şi s-a dus la culcare. Noaptea, el a visat că maestrul său a venit acasă la el. Omul era fericit să-l vadă, deşi nu-şi dădea seama că visează. "Doamne, ai venit! Ţi-ai ţinut cuvântul!" 
Maestrul i-a răspuns: "Da, am venit, dar am fost de mai multe ori. Când mi-a fost foame, tu mi-ai potolit foamea. Când mi-a fost sete, tu mi-ai potolit setea. Când mi-a fost frig, tu mi-ai dat haine să mă acopăr. Orice faci pentru altcineva, pentru mine faci". 
Omul s-a trezit cu inima plină de fericire, căci a înţeles ce l-a învăţat maestrul său. Acesta îl iubea atât de mult încât i-a trimis trei oameni ca să-l înveţe marea lecţie, potrivit căreia maestrul trăieşte în toate fiinţele vii. 
Oricând îi dăruiţi mâncare unui om înfometat, ori de câte ori îi dăruiţi apă unui om însetat, ori de câte ori îmbrăcaţi pe cineva căruia îi este frig, voi îi dăruiţi iubirea voastră Maestrului.

marți, 4 februarie 2014

Supa de pui pentru suflet( fragment)

OARE NU SE POATE ÎNTÂMPLA Şl AICI?

Avem nevoie de 4 îmbrăţişări pe zi ca să supravieţuim. 
Avem nevoie de 8 îmbrăţişări pe zi ca să ne menţinem.
Avem nevoie de 12 îmbrăţişări pe zi ca să creştem. 

Virginia Satir ne spunea că: "La seminarele şi conferinţele pe care le ţinem întotdeauna îi învăţăm pe oameni să se îmbrăţişeze. "

Mulţi dintre ei răspund prin a spune: „Acolo unde lucrez eu nu poţi să îmbrăţişezi pe nimeni“. 

Sunteţi siguri? Iată o scrisoare pe care am primit-o de la una dintre absolventele unui astfel de seminar. 

"Dragă Jack, 
Imi începusem ziua cam prost dispusă. Prietena mea Rosalind a trecut pe la mine şi m-a întrebat dacă am îmbrăţişat pe cineva astăzi. I-am mormăit ceva dar pe urmă am început să mă gândesc la îmbrăţişări şi la altele de acest fel în timpul săptămânii. M-am tot uitat pe foaia aceea despre “Cum să faci un seminar animat” pe care ne-ai dat-o şi când am ajuns la partea cu îmbrăţişările m-am împotmolit pentru că nu-mi puteam închipui cum să-mi îmbrăţişez colegii la serviciu. 
Ei bine, m-am hotărât să proclam „zi de îmbrăţişat“, şi am început să-i îmbrăţişez pe clienţii care veneau în magazin. Era extraordinar să vezi cum se înveselesc oamenii. 
Un student la Economie a sărit pe tejghea şi a dansat. Unii chiar se întorceau şi mai cereau să fie îmbrăţişaţi. Doi băieţi care se ocupau cu repararea copiatorului şi care nu vorbeau nici măcar între ei, au fost atât de surprinşi că s-au dezmeticit şi dintr-o dată au început să vorbească şi să râdă pe coridor. Am senzaţia că am îmbrăţişat pe toată lumea de la Şcoala de Afaceri Wharton şi, mai mult decât atât, indispoziţia mea din acea dimineaţă, inclusiv o durere fizică a dispărut cu totul. îmi pare rău că scrisoarea mea este atât de lungă, dar sunt extrem de emoţionată. Cel mai drăguţ moment a fost atunci când vreo 10 oameni se îmbrăţişau în faţa tejghelei. Nu-mi venea să-mi cred ochilor.

 Cu dragoste, Pamela Rogers"