Avem nevoie de 4 îmbrăţişări pe zi ca să supravieţuim.
Avem nevoie de 8 îmbrăţişări pe zi ca să ne menţinem.
Avem nevoie de 12 îmbrăţişări pe zi ca să creştem.
Virginia Satir ne spunea că: "La seminarele şi conferinţele pe care le ţinem întotdeauna îi învăţăm pe oameni să se îmbrăţişeze. "
Mulţi dintre ei răspund prin a spune: „Acolo unde lucrez eu nu poţi să îmbrăţişezi pe nimeni“.
Sunteţi siguri? Iată o scrisoare pe care am primit-o de la una dintre absolventele unui astfel de seminar.
"Dragă Jack,
Imi începusem ziua cam prost dispusă. Prietena mea Rosalind a trecut pe la mine şi m-a întrebat dacă am îmbrăţişat pe cineva astăzi. I-am mormăit ceva dar pe urmă am început să mă gândesc la îmbrăţişări şi la altele de acest fel în timpul săptămânii. M-am tot uitat pe foaia aceea despre “Cum să faci un seminar animat” pe care ne-ai dat-o şi când am ajuns la partea cu îmbrăţişările m-am împotmolit pentru că nu-mi puteam închipui cum să-mi îmbrăţişez colegii la serviciu.
Ei bine, m-am hotărât să proclam „zi de îmbrăţişat“, şi am început să-i îmbrăţişez pe clienţii care veneau în magazin. Era extraordinar să vezi cum se înveselesc oamenii.
Un student la Economie a sărit pe tejghea şi a dansat. Unii chiar se întorceau şi mai cereau să fie îmbrăţişaţi. Doi băieţi care se ocupau cu repararea copiatorului şi care nu vorbeau nici măcar între ei, au fost atât de surprinşi că s-au dezmeticit şi dintr-o dată au început să vorbească şi să râdă pe coridor. Am senzaţia că am îmbrăţişat pe toată lumea de la Şcoala de Afaceri Wharton şi, mai mult decât atât, indispoziţia mea din acea dimineaţă, inclusiv o durere fizică a dispărut cu totul. îmi pare rău că scrisoarea mea este atât de lungă, dar sunt extrem de emoţionată. Cel mai drăguţ moment a fost atunci când vreo 10 oameni se îmbrăţişau în faţa tejghelei. Nu-mi venea să-mi cred ochilor.
Cu dragoste, Pamela Rogers"
