Ti-amintesti cand erai copil,cum cadeai si te loveai?Iti mai aduci aminte ce facea mama ta ca sa-ti potoleasca durerea?
Mama mea,Grace Rose,ma lua in brate,ma lua in patul ei si imi saruta "buba. Apoi se aseza langa mine in pat,imi lua mana intr-a ei si-mi spunea:
-Cand te doare,strange-ma de mana si am sa-ti spun cat te iubesc.
O strangeam de mana iar si iar,si auzeam de fiecare data, fara exceptie,cuvintele:"Te iubesc, Mary".
Uneori ma faceam ca m-am lovit doar ca sa trec prin acest ritual cu ea,din nou.Ritualul s-a schimbat cand am crescut,dar mama a gasit intotdeauna o cale de a alina durerea si de a intensifica bucuria din viata mea.
In zilele mai grele din anii de liceu,imi oferea,cand ajungeam acasa,ciocolata ei preferata cu alune.
Cand aveam 20 si ceva de ani,mama suna adeseori sa ma invite la pranz la un picnic ad-hoc in Parcul Estabrook doar ca sa sarbatorim o zi calda,insorita,in Wisconsin.
Dupa fiecare vizita pe care ea si tata mi-o faceau, sosea prin posta un biletel scris de mana pe care scria:
"Multumesc",aratandu-mi astfel cat ma iubea.
Dar cel mai viu in minte mi-a ramas ritualul nostru din copilarie,cand ma tinea de mana si-mi spunea:
"Cand te doare strange-ma de mana si am sa-ti spun cat te iubesc."
Intr-o dimineata,aveam 30 si ceva de ani-tata m-a sunat la serviciu,dupa ce ne vazusem cu o seara inainte.Vorbea intotdeauna cu autoritate,iar indrumarile lui reau clare.Acum sesizam confuzie si panica in glasul lui...
-Mary,se intampla ceva cu mama ta,iar eu nu stiu ce sa fac.Vino,te rog cat poti de repede.
Cele 10 minute de mers cu masina pana la casa parintilor mei m-au umplut de groaza,eu tot intrebandu-ma ce se intampla cu mama.Am ajuns si l-am gasit pe tata masurand bucataria in sus si-n jos,iar mama intinsa in pat.Avea ochii inchisi si-si tinea mana pe burta.I-am vorbit,incercand sa nu-mi tradez emotia din glas.
-Mama,am venit.
-Mary?
-Da mama.
-Mary,tu esti?
-Da,mama,am venit.
Nu eram pregatita pentru intrebarea care a urmat,asa ca am inghetat cand am auzit-o,pentru ca nu stiam ce sa-i raspund:
-Mary,o sa mor?
Ma luptam sa nu plang vazand-o pe iubita mea mama intinsa acolo,fara putere.
O mie de ganduri mi-au alergat prin cap,pana ce mi-a venit in minte intrebarea:"Oare ce ar raspunde mama?"
Am tacut o clipa,care mi s-a parut cat o mie de ani,asteptand sa-mi gasesc cuvintele.
-Mama,nu stiu daca o sa mori,dar daca asa vrei tu,n-am nimic de zis.Te iubesc.
Un tipat:
-Mary,ma doare ingrozitor.
Din nou m-am intrebat ce sa spun.M-am asezat langa ea pe pat,i-am luat mana intr-a mea si m-am auzit spunand:
-Mama,cand te doare,strange-ma de mana si am sa-ti spun cat te iubesc.
M-a strans de mana.
-Te iubesc,mama.
Au urmat multe strangeri de mana si la fel de multi "Te iubesc" intre mine si mama,timp de 2 ani,la capatul carora mama a murit de cancer ovarian.
Nu stim niciodata cand vine momentul adevarului,dar eu stiu ca daca vine,indiferent cine este persoana cu care sunt, îi daruiesc atunci induiosatorul ritual de iubire:
"DACA TE DOARE,STRANGE-MA DE MANA SI AM SA-TI SPUN CAT TE IUBESC."
Extras: Supă de pui ptr suflet de femeie
