BUNICA MOSES SI EU.
Sunt prea batrana si e prea tarziu,repetam mecanic,in gand,la nesfarsit.
Eram deprimata si epuizata dupa ce pusesem capat,simultan,si casniciei si carierei de avocat.
In ciuda dorintel mele aprinse de a deveni scriitoare,ma indoiam de capacitatea mea de a obtine succese in domeniu.
Imi irosisem oare ani din viata urmarind teluri gresite?Eram cu moralul la pamant cand un glas la radio a inceput sa depene povestea bunicii Moses.
Ann Mary Moses a plecat de acasa cand avea 13 ani,a avut 10 copii si a muncit din greu sa-i creasca pe cei 5 ramasi in viata.
Chinuindu-se sa-si castige existenta muncind la cate-o ferma saraca, a reusit sa aduca putina bucurie in viata ei bradand pe panza.
La 78 de ani,degetele ii erau prea teapane sa mai atinga acul.In loc sa se lase invinsa de infirmitate,s-a dus in hambar si s-a apucat sa picteze.Pe placi aglomerate a plasmuit scene din viata de la tara,minunat colorate si minutios desenate.
In primii doi ani,tablourile au fost daruite sau vandute pe o nimica toata.
Dar,la varsta de 79 ani, a fost descoperita de lumea artistica - restul este istorie.
A pictat peste 2000 de tablouri,iar ilustratiile la cartea "S-a intamplat in noaptea dinainte de Craciun"le-a facut la varsta de 100 ani!
In timp ce ascultam povestea la radio,starea mea s-a schimbat.
Daca bunica Moses a fost in stare sa inceapa o noua cariera si sa aiba succes la 80 ani,puteam spera ceva si pentru mine,la 30 ani.
Inainte sa se termine emisiunea,m-am dus la computer sa lucrez la romanul pe care il abandonasem.
A aparut opt luni mai tarziu!
