Calatorind prin munti,o femeie inteleapta a gasit o piatra pretioasa in apa unui izvor.A doua zi a intalnit un calator caruia ii era foame,iar femeia cea inteleapta a desfacut traista sa imparta merindea cu el.Calatorul infometat a zarit piatra pretioasa in desaga femeii,a admirat-o si a rugat-o pe femeia cea inteleapta sa i-o dea lui.Femeia ia dat-o fara sa stea pe ganduri.
Calatorul a plecat,bucurandu-se de norocul ce daduse peste el.Stia ca piatra valora destul cat sa-i asigure o viata tihnita.
Dar dupa cateva zile s-a intors si a cautat-o pe femeia cea inteleapta.Cand a gasit-o,i-a dat inapoi piatra si i-a spus:"M-am tot gandit.Stiu cat pretuieste aceasta piatra,dar ti-o dau inapoi cu speranta ca poti sa-mi daruiesti ceva mult mai pretios.Da-mi,daca poti,acel ceva din launtrul sufletului tau care te-a facut sa-mi dai piatra."
(Supa de pui pentru suflet de femeie)
