Intr-o zi, - aveam pe atunci treizeci si ceva de ani - am stat intr-o biserica din Midwestern si-am izbucnit in plans.Era ziua mamaei si femei de tot felul,tinere sau batrane,erau aplaudate de familie lor .Toate au primit cate un trandafir si s-au intors in strana ,unde stateam si eu cu mana goala.Compatimindu-ma ,am fost convinsa ca am pierdut sansa acelei aventuri minunate ,acelei comunitati de femei numite "mame".
Totul s-a schimbat intr-un februarie cand,grabindu-ma sa imping cu toata puterea,l-am adus pe lume pe Gabriel .Mi-au trebuit 24 de ore de travaliu sa expulzez ghemotocul de fericire de 2 kg jumate.Nu-i de mirare ca femeile acelea primise flori!
Orice mama ce a supravietuit primei nasteri ramane uimita de dorinta de-a mai avea inca un copil.Jordan s-a nascut prin urmare in anul urmator,in martie.A fost mai mic iar travaliul adurat mai putin dar tot am simtit ca merit sa primesc flori.
Comunitatea in care am intrat solicita o perioada lunga si istovitoare:noua luni de "pofta" a unor alimnete neobisnuite ,pe care n-o poti potoli ;surplus de greutate pe care nu-l poti explica;un mers care ,partial,de rata,partial de bizon;constructii unice de perne seara ,la culcare ,menite sa sprijine burta si sa completeze golul si sa evite presiunea asupra vezicii urinare ;si semne mari de intindere a pielii ,culminand cu durerea infioratoare a travaliului.
Odata cu travaliul ,se incheie si perioada istovitoare .Dar odata cu nasterea copilului ,incepe perioada de initiere in aceasta mare comunitate a mamelor .Suferinta strangerilor de inima depaseste cu mult durearea fizica din timpul travaliului .Au fost cauzate de prima taietura la care a curs sange ,a fiului meu mai mare ,de perioadele in care a avut febra ,de lupta lui cu pneomonia ;de groaza fiuli meu mai mic de caine ,de accidentul de masina din care ascapat ca prin urechile acului,de moartea soricelului pe care-l crestea.
Daca perioada de 9 luni poate parea lunga,perioada de initiere nu se tremina niciodata .Ma trezesc din somn de cate ori tusesc copiii.Aud zgomotul inabusit cu care le cad ursuletii din pat .In magazine rapsund la strigatele copiilor la Mamai si constat ca nu pe mine m-au strigat !
Am trecut de biberoane ,de olita ,de prima zi de scoala si de prima consultatie la dentist.Vin din urma primele drame,primele suferinte din dragoste ,primele zile la volanul masinii.
Sper sa-i vad fericiti,la casele lor ,cu proprii lor copii.
Atunci voi castiga dreptul de inrolare intr-o si mia exclusva comunitate,cea a bunicilor.
Deocamdata parola pentru inima mea este "mami" si le multumesc fiilor mei pentru asta.Mai ales de zilele lor dde nastere ,cu multa fericire intr-o anumita zi de mai.
Copiii mei inca nu-si dau seama cat de mult apreziez eu apartenenta la aceasta comunitate de mame si nici n-ar marca-o cu flori daca nu li s-ar aminti.Si totusi,de fiecare data cand mergem la plimbare ,rup cate o floare pentru mine "doar asa".
Anul acesta astept cu nerabdare sa sarbatorim ziua mamei .......recunostinta fantastica de-ami privi fiii devenind unici prin felul lor...
Datorita lui Gabriel si Jordan sunt membra cu drepturi depline ,a Clubului.
Imi urez sa am o zi fericita a Mamei!!!!!
Supa de pui ptr suflet de mamă
