Cea mai valoroasã parte a vieţii unui om obişnuit o reprezintã acele mici acte de bunãtate şi dragoste, anonime, pe care nimeni nu şi le aminteşte.
William Wordsworth
Pe vremuri, când eram adolescent, stateam la coadã cu tatãl meu sã cumpãrãm bilete la circ. În final, mai rãmãsese o familie între noi şi ghişeu. Aceastã familie mi-a fãcut o impresie deosebitã. Aveau opt copii, probabil toţi sub 12 ani. Îţi puteai da seama cã nu aveau prea mulţi bani. Hainele lor nu erau scumpe, dar erau foarte curate. Copii erau bine educaţi, toţi stãteau la coadã câte doi în spatele pãrinţilor, ţinându-se de mânã. Vorbeau cu aprindere despre clovni, elefanţi şi alte lucruri pe care urmau sã le vadã în seara aceea. Îţi puteai da seama cã nu mai fuseserã la circ niciodatã. Promitea sã fie un eveniment în frageda lor viaţã.
Mama şi tatãl stâteau în fruntea grupului cât se poate de mândri. Mama îl ţinea de mânã pe şoţul ei uitându-se la el ca şi cum ar fi spus: ,,Eşti cavalerul meu în armurã stralucitoare”. El zâmbea şi se lãsa încãlzit de razele mândriei, uitându-se la ea ca şi cum i-ar fi rãspuns: ,,Poţi fi sigurã de asta”.
Vânzãtoarea de bilete întreabã tatãl câte bilete doreşte. El a rãspuns cu mândrie:
- Vã rog sa-mi daţi opt bilete pentru copii şi doua pentru adulţi ca sã-mi pot duce familia la spectacolul de circ.
Vânzãtoarea spuse preţul.
Soţia îşi desprinse mâna de cea a soţului ei şi capul îi cazu în piept, iar buzele barbatului începurã sã tremure. Tatãl se aplecã puţin mai aproape şi întrebã:
- Cãt aţi spus?
Bãrbatul nu avea destui bani.
Cum sã se întoarcã şi sã spunã celor opt copii cã nu avea destui bani pentru a–i duce la circ?
Vãzând ce se întâmplã, tata îşi bãgã mâna în buzunar, scoase 20 de dolari şi-I lasã sã cadã. (Noi nu ne puteam considera bogaţi, fãrã îndoialã). Tatãl meu se aplecã, culese bancnota şi spuse:
- Scuzaţi-mã, domnule, aceşti bani v-au cãzut din buzunar.
Bãrbatul şi-a dat seama ce se întâmplã. El n-a spus-o cu voce tare, dar în mod sigur a apreciat ajutorul primit într-o situaţie cumplitã, jenantã. L-a privit pe tata drept în ochi, i-a luat mâna cu amândouã mâinile sale, a strâns tare bancnota de 20 de dolari şi, cu buzele tremurând şi o lacrimã alunecându-i pe obraz, rãspunse:
- Mulţumesc, domnule, mulţumesc mult. Acest lucru înseamnã foarte mult pentru mine şi familia mea.
Eu şi tata ne-am întors la maşinã şi am pornit spre casã. Nu am mers la circ în seara aceea, dar am fost totuşi prezenţi acolo.
Dan Clark
