Eu cred cã mama a fost cea mai minunatã femeie pe care am cunoscut-o vreodatã. Am întâlnit o mulţime de oameni hoinãrind prin lume, dar nu am întâlnit încã o femeie mai rafinatã decât ea. Dacã am devenit ceva în viaţã, i se datoareazã numai ei. Charles Chaplin
Îmi aduc aminte cãnd eram în clasa a patra, iar tu fãceai tot felul de lucruri, cum ar fi sã stai treazã jumãtate de noapte ca sã-mi faci un costum Zorro de Halloween. Ştiam cã eşti o mama bunã, dar nu mi-am dat seama atunci cã eşti o mare doamnã.
Îmi aduc aminte cã uneori, aveai câte douã slujbe şi conduceai şi salonul de coafurã din faţa casei noastre ca sã n-o ducem prea greu. Munceai ore în şir şi totuşi, reuşeai sã zâmbeşti tot timpul. Ştiam cã eşti o persoanã harnicã şi conştiincioasã, dar nu mi-am dat seama cã esti o mare doamnã.
Îmi aduc aminte de noaptea în care am venit la tine târziu – era miezul nopţii sau chiar mai târziu – şi ti-am spus cã aveam sã fiu rege într-o piesã la şcoalã a doua zi. Te-ai întrecut pe tine însãţi şi mi-ai fãcut o mantie regalã purpurie cu herminã (din vatã şi puncte negre colorate cu marker-ul). Dupã toatã munca aceea, eu am uitat sã mã rotesc pe scenã, aşa cã n-a vazut nimeni rezultatul muncii tale. Și totuşi, ai fost în stare sã râzi, sã-ţi placã şi sã te bucuri chiar şi în astfel de momente. Am ştiut atunci cã eşti o mama fãrã seaman pe lume, care se poate ridica la înalţimea oricãrei ocazii. Dar nu mi-am dat seama cã eşti o mare doamnã.
Îmi aduc aminte când mi-am spart capul la şcoalã, pentru a şasea oarã consecutiv, şi i-ai spus directorului ,,Îşi va reveni. Lãsaţi-l sã stea puţin liniştit. Trec mai târziu sã vad ce face”. Știau şi ei, ştiam şi eu cã eşti o fire puternicã, dar nu mi-am dat seama cã eşti şi o mare doamnã.
Îmi aduc aminte cum mã ajutai în anii de liceu sã-mi rezolv problemele şcolare – cum îmi fãceai costume pentru evenimentele festive ale şcolii, cum participai la meciurile mele. Am ştiut atunci cã ai încerca atunci orice dacã ai şti cã le este de ajutor copiilor tãi, dar nu mi-am dat seama cã eşti o mare doamnã.
Îmi aduc aminte cum am adus 43 de copii acasã la 3.30 dimineaţa, pe când pregãteam ,,Young Life” şi te-am întrebat dacã pot sã rãmânã peste noapte şi sã ia micul dejun la noi. Îmi amintesc cã te-ai sculat la 4.30 sã-ţi îndeplineşti aceastã îndatorire eroicã. Atunci am ştiut cã dãruieşti cu bucurie şi generozitate, dar nu mi-am dat seama cã eşti şi o mare doamnã.
Îmi aduc aminte cã erai prezentã la toate meciurile mele de fotbal şi baschet din liceu şi cã te bucurai atât de tare cã o datã ai lovit cu pãlãria persoana din faţa ta. Te auzeam chiar strigându-mi pe unde s-o iau ca sã scap de urmãritori. Am ştiut atunci cã eşti cel mai bun microbist din lume, dar nu mi-am dat seama cã eşti şi o mare doamnã.
Îmi aduc aminte de toate sacrificiile pe care le-ai fãcut ca eu sã pot merge la Standfort – slujbe în plus, pachetele pe care mi le trimiteai, plinã de grijã, regulat, scrisorile care îmi spuneau cã nu sunt singur. Știam cã eşti o prietenã extraordinarã, dar nu mi-am dat seama cã eşti şi o mare doamnã.
Îmi aduc aminte cã am absolvit Standford-ul şi m-am decis sã lucrez pentru 200$ pe lunã, pentru cã iubeam copiii de la ,,Young Life”. Deşi tu şi tata v-aţi gândit cã eşuasem, ai continuat sã mã încurajezi. De fapt îmi aduc aminte cum ai venit sã mã ajuţi sã-mi aranjezi cãmãruţa de la mansardã. Ți-ai pus amprenta, plinã de iubire, pe ceea ce ar fi fost, altfel, o simplã camera de locuit. Am înţeles atunci – şi iar şi iar, dupã aceea – ce geniu creator erai, dar nu mi-am dat seama cã eşti şi o mare doamnã.
Timpul a trecut, m-am maturizat, m-am cãsãtorit, mi-am întemeiat o familie. Ai devenit ,,Na-Na” şi te-ai bucurat de noul rol, fãrã sã pari cã îmbãtrâneşti vreun pic. Am înţeles atunci cã Dumnezeu a creat un locşor special în viaţã când te-a fãcut pe tine, dar nu mi-am dat seama cã eşti şi o mare, foarte mare doamnã.
Am fost nevoit sã-mi întrerup orice activitate pentru o vreme din cauza unui accident. Situaţia mea devenea din ce în ce mai grea. Dar ai fost alãturi de mine, ca întotdeauna. Unele lucruri – mi-ai spus – nu se schimbã niciodatã – şi am fost profund recunoascãtor. Am înţeles atunci ceea ce ştiam de mult – cu câtã grijã şi devotement poţi îngriji un bolnav – dar nu mi-am dat seama cã eşti şi o mare, o foarte mare doamnã.
Am scris câteva cãrţi care, se pare, au avut succes la public. Tu şi tata eraţi aşa de mândri cã ofereaţi cartea oamenilor doar ca sã le arãtaţi ce realizase unul din copii voştri. Am înţeles atunci ce promoter extraordinar erai, dar nu mi-am dat seama ce mare, mare doamnã eşti.
Timpurile s-au schimbat… anotimpurile au trecut, şi unul din cei mai grozavi bãrbaţi pe care i-am cunoscut a trecut în nefiinţã. Îmi aduc aminte încã cum stãteai dreaptã şi demnã, la slujba din bisericã, într-o rochie purpuriu strãlucitor, spunând, parcã, celor prezenţi: ,,Cât am fost de binecuvântaţi şi cât de recunoscãtori suntem pentru viaţa noastrã trãitã cum se cuvine.” Am vãzut, în acele momente, o femeie care putea sã stea dreaptã şi recunoscãtoare în cele mai dificile împrejurãri. Începeam sã descopãr ce mare, mare doamnã eşti.
În ultimul an, când a trebuit sã rãmâi singurã, cum nu mai fuseseşi pânã atunci, tot ce vãzusem şi trãisem în viaţa mea mi-a apãrut într-o nouã luminã. În pofida a ceea ce se întâmplase, acum râsul tãu este mai bogat, forţa ta este mai puternicã, iubirea ta este mai profundã, iar eu descopãr cu adevãrat ce mare, mare doamnã eşti.
Tim Hansel
Îmi aduc aminte cãnd eram în clasa a patra, iar tu fãceai tot felul de lucruri, cum ar fi sã stai treazã jumãtate de noapte ca sã-mi faci un costum Zorro de Halloween. Ştiam cã eşti o mama bunã, dar nu mi-am dat seama atunci cã eşti o mare doamnã.
Îmi aduc aminte cã uneori, aveai câte douã slujbe şi conduceai şi salonul de coafurã din faţa casei noastre ca sã n-o ducem prea greu. Munceai ore în şir şi totuşi, reuşeai sã zâmbeşti tot timpul. Ştiam cã eşti o persoanã harnicã şi conştiincioasã, dar nu mi-am dat seama cã esti o mare doamnã.
Îmi aduc aminte de noaptea în care am venit la tine târziu – era miezul nopţii sau chiar mai târziu – şi ti-am spus cã aveam sã fiu rege într-o piesã la şcoalã a doua zi. Te-ai întrecut pe tine însãţi şi mi-ai fãcut o mantie regalã purpurie cu herminã (din vatã şi puncte negre colorate cu marker-ul). Dupã toatã munca aceea, eu am uitat sã mã rotesc pe scenã, aşa cã n-a vazut nimeni rezultatul muncii tale. Și totuşi, ai fost în stare sã râzi, sã-ţi placã şi sã te bucuri chiar şi în astfel de momente. Am ştiut atunci cã eşti o mama fãrã seaman pe lume, care se poate ridica la înalţimea oricãrei ocazii. Dar nu mi-am dat seama cã eşti o mare doamnã.
Îmi aduc aminte când mi-am spart capul la şcoalã, pentru a şasea oarã consecutiv, şi i-ai spus directorului ,,Îşi va reveni. Lãsaţi-l sã stea puţin liniştit. Trec mai târziu sã vad ce face”. Știau şi ei, ştiam şi eu cã eşti o fire puternicã, dar nu mi-am dat seama cã eşti şi o mare doamnã.
Îmi aduc aminte cum mã ajutai în anii de liceu sã-mi rezolv problemele şcolare – cum îmi fãceai costume pentru evenimentele festive ale şcolii, cum participai la meciurile mele. Am ştiut atunci cã ai încerca atunci orice dacã ai şti cã le este de ajutor copiilor tãi, dar nu mi-am dat seama cã eşti o mare doamnã.
Îmi aduc aminte cum am adus 43 de copii acasã la 3.30 dimineaţa, pe când pregãteam ,,Young Life” şi te-am întrebat dacã pot sã rãmânã peste noapte şi sã ia micul dejun la noi. Îmi amintesc cã te-ai sculat la 4.30 sã-ţi îndeplineşti aceastã îndatorire eroicã. Atunci am ştiut cã dãruieşti cu bucurie şi generozitate, dar nu mi-am dat seama cã eşti şi o mare doamnã.
Îmi aduc aminte cã erai prezentã la toate meciurile mele de fotbal şi baschet din liceu şi cã te bucurai atât de tare cã o datã ai lovit cu pãlãria persoana din faţa ta. Te auzeam chiar strigându-mi pe unde s-o iau ca sã scap de urmãritori. Am ştiut atunci cã eşti cel mai bun microbist din lume, dar nu mi-am dat seama cã eşti şi o mare doamnã.
Îmi aduc aminte de toate sacrificiile pe care le-ai fãcut ca eu sã pot merge la Standfort – slujbe în plus, pachetele pe care mi le trimiteai, plinã de grijã, regulat, scrisorile care îmi spuneau cã nu sunt singur. Știam cã eşti o prietenã extraordinarã, dar nu mi-am dat seama cã eşti şi o mare doamnã.
Îmi aduc aminte cã am absolvit Standford-ul şi m-am decis sã lucrez pentru 200$ pe lunã, pentru cã iubeam copiii de la ,,Young Life”. Deşi tu şi tata v-aţi gândit cã eşuasem, ai continuat sã mã încurajezi. De fapt îmi aduc aminte cum ai venit sã mã ajuţi sã-mi aranjezi cãmãruţa de la mansardã. Ți-ai pus amprenta, plinã de iubire, pe ceea ce ar fi fost, altfel, o simplã camera de locuit. Am înţeles atunci – şi iar şi iar, dupã aceea – ce geniu creator erai, dar nu mi-am dat seama cã eşti şi o mare doamnã.
Timpul a trecut, m-am maturizat, m-am cãsãtorit, mi-am întemeiat o familie. Ai devenit ,,Na-Na” şi te-ai bucurat de noul rol, fãrã sã pari cã îmbãtrâneşti vreun pic. Am înţeles atunci cã Dumnezeu a creat un locşor special în viaţã când te-a fãcut pe tine, dar nu mi-am dat seama cã eşti şi o mare, foarte mare doamnã.
Am fost nevoit sã-mi întrerup orice activitate pentru o vreme din cauza unui accident. Situaţia mea devenea din ce în ce mai grea. Dar ai fost alãturi de mine, ca întotdeauna. Unele lucruri – mi-ai spus – nu se schimbã niciodatã – şi am fost profund recunoascãtor. Am înţeles atunci ceea ce ştiam de mult – cu câtã grijã şi devotement poţi îngriji un bolnav – dar nu mi-am dat seama cã eşti şi o mare, o foarte mare doamnã.
Am scris câteva cãrţi care, se pare, au avut succes la public. Tu şi tata eraţi aşa de mândri cã ofereaţi cartea oamenilor doar ca sã le arãtaţi ce realizase unul din copii voştri. Am înţeles atunci ce promoter extraordinar erai, dar nu mi-am dat seama ce mare, mare doamnã eşti.
Timpurile s-au schimbat… anotimpurile au trecut, şi unul din cei mai grozavi bãrbaţi pe care i-am cunoscut a trecut în nefiinţã. Îmi aduc aminte încã cum stãteai dreaptã şi demnã, la slujba din bisericã, într-o rochie purpuriu strãlucitor, spunând, parcã, celor prezenţi: ,,Cât am fost de binecuvântaţi şi cât de recunoscãtori suntem pentru viaţa noastrã trãitã cum se cuvine.” Am vãzut, în acele momente, o femeie care putea sã stea dreaptã şi recunoscãtoare în cele mai dificile împrejurãri. Începeam sã descopãr ce mare, mare doamnã eşti.
În ultimul an, când a trebuit sã rãmâi singurã, cum nu mai fuseseşi pânã atunci, tot ce vãzusem şi trãisem în viaţa mea mi-a apãrut într-o nouã luminã. În pofida a ceea ce se întâmplase, acum râsul tãu este mai bogat, forţa ta este mai puternicã, iubirea ta este mai profundã, iar eu descopãr cu adevãrat ce mare, mare doamnã eşti.
Tim Hansel
