Un bãtrân stãtea în balansoar zi de zi.
Ţintuit în scaunul sãu, el a promis sã nu se mişte de-acolo pânã nu îl va vedea pe Dumnezeu.
Într-o dupã-amiazã frumoasã de primãvarã, bãtrânul se legãna în balansoarul sãu, neabãtut în cãutarea vizualã a lui Dumnezeu, când vãzu o fetiţã jucându-se peste drum. Mingea ei se rostogoli în curtea bãtrânului. Ea fugi sã o ia şi cum se apleca s-o ridice, la privit pe bãtrân şi i-a spus:
- Domnule bãtrân, te vãd în fiecare zi legãnându-te în scaunul tãu şi uitându-te în gol. Dupã ce te uiti?
- Oh, draga mea copilã, eşti încã prea micã pentru a înţelege, replica bãtrânul.
- Poate, rãspunse fetiţa, dar mama mi-a spus întotdeauna cã dacã am ceva în minte trebui sã vorbesc despre asta. Ea spune cã astfel înţelegi mai bine lucrurile. Mama mea spune întotdeauna: ,,Domnişoarã Lizzy, împãrtãşeşte-ţi gândurile. Spune, spune şi iar spune ce ai pe suflet”, aşa zice mereu mama mea.
- Ei bine, domnişoarã Lizzy, nu cred cã mã poţi ajuta, mormãi bãtrânul.
- Poate cã nu, domnule bãtrân, dar poate cã te pot ajuta doar ascultându-te.
- Bine, domnişoarã Lizzy; mã uit dupã Dumnezeu.
- Cu tot respectul cuvenit, domnule bãtrân, vã legãnaţi în sus şi în jos în scaunul acela zi dupã zi în cãutarea lui Dumnezeu? spuse domnişoara Lizzy uimitã.
- Ei bine, da. Am nevoie sã cred, înainte de a muri, cã existã un Dumnezeu. Vreau sã vãd un semn şi încã nu l-am vãzut, spuse bãtrânul.
- Un semn, domnule? Un semn? spuse domnişoara Lizzy, acum chiar zãpãcitã de cuvintele bãtrânului. Domnule bãtrân, Dumnezeu îţi dã un semn chiar în momentul când tragic aer în piept data urmãtoare, când poţi mirosi flori proaspete, când poţi auzi pãsãrile cântând, când se naşte un copil. Domnule, Dumnezeu îţi dã un semn când râzi şi când plângi, când îti simţi lacrimile rostogolindu-se pe obraji. Este un semn în inima ta ca sã îmbrãţişezi şi sã iubeşti. Dumnezeu îţi trimite semn pe aripile vântului şi în culorile curcubeului şi în trecerea anotimpurilor. Toate aceste semne existã, sunt aici şi tu nu crezi în ele? Domnule Bãtrân, Dumnezeu este în mine şi în tine. Nu trebuie sã-l cauţi, pentru cã el, ea sau oricine o fi este chiar aici tot timpul.
Cu o mânã în şold şi cu cealaltã gesticulând în aer, domnişoara Lizzy continuã:
- Mama spune: Domnişoarã Lizzy, dacã vei cãuta ceva mãreţ, impresionant, ţi-ai închis ochii pentru cã a-l vedea pe Dumnezeu înseamnã sã vezi lucruri simple, înseamnã sã vezi viaţa în tot ce existã.Asta spune mama.
- Domnişoarã Lizzy ai o pãtrundere destul de mare în ce priveşte cunştinţele tale despre Dumnezeu, dar tot ce mi-ai spus nu este încã destul.
Lizzy merse spre bãtrân, îşi spuse mâinile ei mici deasupra inimii lui şi îi spuse încet la ureche:
- Domnule, vine de aici, dinãuntru, nu de acolo, din afarã, şi arãtã spre cer. Gãseşte-l pe Dumnezeu în inima ta, în oglinda sufletului tãu. Apoi, domnule bãtrân, vei vedea semnele.
Domnişoara Lizzy traversã strada, se întoarse şi îi zãmbi bãtrânului. Apoi, se aplecã sã miroase florile şi strigã:
- Mama spune întotdeauna: ,,Domnişoarã Lizzy, dacã o sã cauţi ceva mãreţ, ţi-ai închis ochii”.
Dee Dee Robinson
