Eşecul este doar o amânare, nu o înfrângere.
Este un ocol temporar, nu o stradã cu sens unic.
William Arthur Ward
Ca mamã, de câte ori simt nevoia de ajutor, mã gândesc la mama şi la bunica, femeile care au sãdit seminţele înţelepciuni în sufletul meu, ca într-o grãdinã tainicã, pentru a înflori chiar pe frigul cel mai aspru.
Într-o zi mai mohorâtã ca de obicei, am ajuns acasã ca sã gãsesc un al doilea aviz ,,deloc politicos” despre plata gazelor, şi pe cei trei copii ai mei ,,plouaţi” cât se poate.
Tommy, de 11 ani, suferea din cauza tunsorii.
- Învãţãtoarea mi-a luat şapca de pe cap, cicã un domn nu stã cu pãlãria pe cap într-o încãpere.
Îmi spuse cã îndurase toatã ziua remarcile rãutãcioase ale colegilor – precum ,,chelul” şi ,,ras în cap” şi a fost nevoit sã-şi ţinã amândouã mâinile pe cap toatã ziua.
Lisa, clasa a doua, dãduse dictare şi omisese cuvântul teamã.
Ironia şi-a atins ţinta, în ceea ce mã priveşte.
Jenni, clasa întâi, fusese aspru dojenitã pentru chicotitul nervos în timpul lecturii şi ironizatã din cauza poticnirii la citirea unei propoziţii.
- Ei bine, dragii mei, astazi este Ziua Eşecului – cu litere mari – pentru noi. Hai sã sãrbãtorim evenimentul!
Scoşi din supãrarea lor de şocul celor auzite, s-au uitat la mine îndeaproape.
- Bunica Towse îmi spunea mereu: ,,Învãţãm mai mult din eşecuri decât din succese. Cu cãt piatra este roasã de necazuri, cu atât sare mai departe”. Hai sã mergem la McDonald’s pentru prima noastrã ,,petrecere de eşec”.
Dupã ea au urmat multe şi minunate petreceri de eşec şi am învãţat sã cãutãm şi în întâmplãrile dramatice ceva de sãrbãtorit, în loc sã suferim şi mai mult din cauza loc. Sper cã am sãdit şi eu în sufletele copiilor mei seminţele culese din înţelepciunea predecesoarelor mele, ca sã fie împrãştiate în propriile lor grãdini, cândva.
Judith Towse-Roberts
Este un ocol temporar, nu o stradã cu sens unic.
William Arthur Ward
Ca mamã, de câte ori simt nevoia de ajutor, mã gândesc la mama şi la bunica, femeile care au sãdit seminţele înţelepciuni în sufletul meu, ca într-o grãdinã tainicã, pentru a înflori chiar pe frigul cel mai aspru.
Într-o zi mai mohorâtã ca de obicei, am ajuns acasã ca sã gãsesc un al doilea aviz ,,deloc politicos” despre plata gazelor, şi pe cei trei copii ai mei ,,plouaţi” cât se poate.
Tommy, de 11 ani, suferea din cauza tunsorii.
- Învãţãtoarea mi-a luat şapca de pe cap, cicã un domn nu stã cu pãlãria pe cap într-o încãpere.
Îmi spuse cã îndurase toatã ziua remarcile rãutãcioase ale colegilor – precum ,,chelul” şi ,,ras în cap” şi a fost nevoit sã-şi ţinã amândouã mâinile pe cap toatã ziua.
Lisa, clasa a doua, dãduse dictare şi omisese cuvântul teamã.
Ironia şi-a atins ţinta, în ceea ce mã priveşte.
Jenni, clasa întâi, fusese aspru dojenitã pentru chicotitul nervos în timpul lecturii şi ironizatã din cauza poticnirii la citirea unei propoziţii.
- Ei bine, dragii mei, astazi este Ziua Eşecului – cu litere mari – pentru noi. Hai sã sãrbãtorim evenimentul!
Scoşi din supãrarea lor de şocul celor auzite, s-au uitat la mine îndeaproape.
- Bunica Towse îmi spunea mereu: ,,Învãţãm mai mult din eşecuri decât din succese. Cu cãt piatra este roasã de necazuri, cu atât sare mai departe”. Hai sã mergem la McDonald’s pentru prima noastrã ,,petrecere de eşec”.
Dupã ea au urmat multe şi minunate petreceri de eşec şi am învãţat sã cãutãm şi în întâmplãrile dramatice ceva de sãrbãtorit, în loc sã suferim şi mai mult din cauza loc. Sper cã am sãdit şi eu în sufletele copiilor mei seminţele culese din înţelepciunea predecesoarelor mele, ca sã fie împrãştiate în propriile lor grãdini, cândva.
Judith Towse-Roberts
