marți, 29 aprilie 2014

Poveste neterminata, cu steluţe fermecate

A fost odată o planetă care nu era la fel cu celelalte, pentru că pe ea trăiau foarte multe femei.Alt lucru cu totul deosebit pe acea planetă era că femeile nu năşteau copii, aşa cum nasc toate femeile, ci steluţe.Unele femei doreau să păstreze steluţele ca să le îngrijească şi să se ocupe de ele. Steluţele creşteau uimitor de repede şi, nu se ştie cum anume, la o anumită vîrstă steluţele se transformau în fetiţe sau băieţi. Era o planetă cu totul şi cu totul deosebită pe care se petreceau asemenea minuni.Uneori, însă, se întîmpla ca unele femei care năşteau steluţele să nu se poată ocupa de ele şi atunci, ca să nu le tină degeaba pe lîngă casă, se hotărau să le lanseze spre cer, unde steluţele rămîneau agăţate şi se jucau şi străluceau în fiecare seară.Adesea, cînd ploua, din păcate le acopereau norii şi steluţele nu mai aveau putere să licărească pentru că nu le mai puteau zări pe femeile care le născuseră şi nu mai aveau chef să se joace. Aşa că aşteptau foarte triste pînă cînd norii treceau, ca să poată străluci din nou. Steluţele de pe cer creşteau şi ele, ca şi cele de pe pămînt, dar nu atît de repede. Trecea destul de mult timp pînă să poată fi văzute clar de pe pămînt. în plus, nu ajungeau niciodată să se trensforme în fete sau femei, iar cînd creşteau mari începeau să se depărteze de planeta pe care se născuseră şi colindau prin univers, fără nici o ţintă.Pe acea plenată trăia şi o Culegătoare de stele, care avea puteri deosebite. Ea ştia cum să aducă de pe cer steluţele şi cum să le transforme în copii adevăraţi. Avea o baghetă fermecată, se ducea într-un anumit loc de pe cîmp, noaptea, căuta spre bolta cerească şi după ce îşi alegea din ochi o steluţă, rostea o vrajă secretă şi reuşea s-o facă pe steluţă să-i cadă în poală şi să se transforme imediat în fetiţă sau băieţel.Despre această Culegătoare de stele au aflat şi nişte părinţi, care doriseră foarte mult să aibă şi ei o fetiţă, dar n-au reuşit niciodată. într-o zi, au căutat-o pe Culegătoare şi i-au spus dorinţa lor. Culegătoarea de stele a zftnbit cu blîndeţe şi înţelegere. S-au dus pe cîmp şi acolo, împreună cu Culegătoarea care a făcut vraja doar de ea ştiută, au ales de pe cer o steluţă care licărea singură şi tristă. îndată ce a rostot vraja, steluţa hop!, s-a rostogolit în poala Culegătoarei şi s-a prefăcut într-o fetiţă minunată, cu ochi mari.Bineînţeles că părinţii care o rugaseră pe Culegătoare să le-o aducă i-au devenit părinţi. Nu se poate exprima în cuvinte bucuria pe care o simţeau văzînd fetiţa, pe care au început să o îngrijrască cu cea mai mare dragoste. Bineînţeles că i-au ales numele cel mai potrivit. O ţineau în braţe, o mîngîiau, o hrăneau, o îmbrăcau, o sărutau, îi spuneau poveşti, se jucau cu ea, adică se purtau cum nu se poate mai frumos, de parcă ar fi născut-o chiar ei.Cînd fetiţa a crescut destul de mare au dus-o la şcoală. Toate ar fi fost bune şi frumoase, dacă la şcoală fetiţa nu ar fi simţit ceva tare neplăcut, şi anume că celelalte fetiţe o cam ocoleau, nu se jucau cu ea şi şuşoteau între ele tot felul de secrete. Ziceau că fetiţa nu era la fel cu celelate care fuseseră născute şi crescute de mămici. Povesteau că fetiţa a fost adusă pe această lume de Culegătoarea de stele şi că mămica ei care o iubea atît de mult nu era mama ei adevărată. Auzind aceste vorbe fetiţa s-a întristat pentru că nu ştia ce să mai creadă. Ea se simţea în siguranţă lîngă mama ei, care-i făcea fel de fel de bucurii şi surprize plăcute, aşa că nu o interesa despre ce vorbeau ceilalţi copii. Dar într-o zi s-a hotărît totuşi să o întrebe pe mama ei şi să afle adevărul. Zis şi făcut. într-o zi cînd mămica ei tocmai făcea o prăjitură foarte gustoasă fetiţa s-a apropiat de ea şi a întrebat-o cum a venit ea pe lume. Mama a fost foarte mirată de o asemenea întrebare. A scos dintr-o cutie frumoasă un scutec mic şi foarte strălucitor, de parcă era din aur şi a spus:"Demult s-a întîmplat ca o femeie de pe planeta noastră să te nască, dar pentru că nu era cel mai potrivit moment din viaţa ei s-a hotărît ca, deşi erai o steluţă-bebeluş Ia fel ca toate celelalte, să te urce pe un norişor care să te ducă spre cer, astfel încît să rămîi acolo agăţată într-un loc cît mai potrivit şi îndepărtat, într-o zi, eu am rugat-o pe vestita Culegătoare de stele să caute pentru mine o steluţă care să devină copilul meu, pentru că doream din toată inima să string în braţe şi eu un copilaş al meu. Te-a ales pe tine pentru că erai aşa drăguţă şi mititică încît meritai să fii cea aleasă. Iată scutecul aurit în care Culegătoarea de stele te-a adus la mine demult, acum. atîţia ani. Este prima ta hăinuţă care îmi aminteşte de vremea cînd erai bebeluş şi ai venit prima oară la mine. Apoi ai crescut, te-ai făcut frumoasă şi pricepută. Eu şi tăticul tău suntem foarte mîndri de tine şi credem că nimeni în lume nu este mai fericit ca noi şi nu te iubeşte aşa de tare. Noi suntem împreună de atîta timp, am trecut prin tot felul de întîmplări şi nu ne­am despărţit niciodată, pentru că acum tu exişti pentru noi şi noi pentru tine."Fetiţa a îmbrăţişat-o şi a strîns-o tare pe mama ei, simţind cum o pătrunde o căldură plăcută mîngîietoare venită din corpul ei. Căldura care o pătrundea îi dade atîta încredere. Fetiţa şi-adat seama că ele două sunt cu adevărat mamă şi fiică, cu adevărat fericite şi i-a spus mamei: „Ştii ce eşti tu pentru mine? Eşti planeta mea.Iar povestea noastră nu se va termina niciodată".


Preluare: Basme terapeutice pentru copii şi părinti

duminică, 27 aprilie 2014

Multumesc



MULTUMESC… celor care m-au abandonat in momente grele ale vietii mele, fiindcă datorita lor am invatat sa nu mai depind de nimeni.

MULTUMESC… celor care m-au dezamagit, fiindca datorita lor am invatat sa nu mai cred in promisiuni si sa nu mai am asteptari.


MULTUMESC… celor care au raspuns cu rau la bunatatea mea, fiindca de la ei am invatat ca nu oricine merita sa i te daruiesti.


MULTUMESC… celor indiferenti la iubirea mea, fiindca datorita lor am invatat ca iubirea nu obliga la nimic.


MULTUMESC… celor care m-au criticat, fiindca m-au ambitionat sa evoluez si sa-mi dovedesc ce pot.


MULTUMESC… celor care m-au folosit pentru a-si atinge scopurile, fiindca datorita lor ma pot bucura de faptul ca am fost utila.


MULTUMESC… celor care m-au imbrancit cand mi-a fost greu, fiindca datorita lor am invatat ca nu orice mana intinsa ofera sprijin.


MULTUMESC… celor care m-au judecat, pentru că de la ei am învăţat că numai un spirit superior te ajuta sa te ridici.


MULTUMESC… celor care au incercat sa ma distruga si sa imi tulbure pacea sufletului, fiindca datorita lor am aflat cat de puternică sunt.


MULTUMESC… tuturor acestor oameni care au TRECUT prin viata mea pentru ca datorita lor, acum, pot sa spun:

 MULTUMESC… cu toata inima si absolut neconditionat, celor care au RAMAS pentru ca nu au facut nimic din toate astea...

Asta conteaza cu adevarat si asta ma face fericita!




Preluare:Roberta Dumitru

Foto:Razvan Vitionescu

sâmbătă, 26 aprilie 2014

Litania Parintelui Arsenie Boca


Slava Tatalui si Filului si Sfantului Duh, precum era la Inceput, Acum si pururea si in vecii vecilor, Amin.
Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie Duhule Sfinte.
1.      Duhule Sfinte coboara de pe Tronul Maririi Tale si ridica-Ti un cort in inima slujitorului tau, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie
2.      Duhule Sfinte care purcezi de la Tatal, si de la Fiul, invata-ma sa traiesc permanent in prezenta lui Dumnezeu, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie
3.      Duhule Sfinte care purcezi de la Tatal si de la Fiul, invata-ma sa traiesc dupa Voia Celui Prea Inalt, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie
4.      Duhule Sfinte care locuiesti in Inima Fiului, invata-ma sa Te cunosc si sa Te iubesc, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie
5.      Duhule Sfinte care Te ingrijejti de Slava Tatalui, invata-ma sa traiesc in daruire fata de Dumnezeu si in deplina incredere in El, Slava Tie Dumnezeule, Slava Tie
6.      Duhule Sfinte simbolizat prin limbile de foc, aprinde si in inima mea focul iubirii Tale, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie
7.      Duhule Sfinte porumbel tainic, invata-ma sa inteleg Sfanta Scriptura, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie
8.      Duhule Sfinte care nu ai nici o infatisare si nici nume, invata-ma sa ma rog bine, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie
9.      Duhule Sfinte care vorbesti prin gura profetilor, invata-ma sa traiesc in pacea sufletului si echilibrul spiritului, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie
10.  Duhule Sfinte foc arzator de iubire, invata-ma sa traiesc intelept si rabdator, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie
11.  Duhule Sfinte datatorul tuturor Darurilor, invata-ma sa traiesc in smerenie si modestie, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie
12.  Duhule Sfinte vistierie abundenta de Har, invata-ma sa inteleg valoarea suferintelor, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie
13.  Duhule Sfinte vistiernic nemarginit de Har, invata-ma sa folosesc corect timpul pretios, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie
14.  Duhule Sfinte vistiernic de Har inepuizabil, fereste-ma de lipsa de iubire si de mandrie, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie
15.  Duhule Sfinte a carui bogatie nu o poate aprecia nimeni, invata-ma sa alung imaginile si gandurile inutile, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie
16.  Duhule Sfinte datatorul multor Daruri, invata-ma sa evit activitatile si vorbele inutile, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie
17.  Duhule Sfinte din a carui plinatate am luat noi toti, invata-ma sa pot sa tac si sa vorbesc la timpul potrivit, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie
18.  Duhule Sfinte iubire vesnica, invata-ma sa dau celorlalti un exemplu bun, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie
19.  Duhule Sfinte bunatate vesnica, da-mi perseverenta in bine pana la sfarsit, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie
20.  Duhule Sfinte dascal bun, invata-ma sa ma port corect cu oamenii, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie
21.  Duhule Sfinte prieten drag al sufletelor, invata-ma sa nu judec pe nimeni si sa nu imi amintesc raul facut mie, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie
22.  Duhule Sfinte Lumina care fericesti sufletele, invata-ma sa vad nevoile altora si sa nu omit faptele bune, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie
23.  Duhule Sfinte Lumina vesnica, ajuta-ma sa-mi vad greselile, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie
24.  Duhule Sfinte care infaptuiesti minuni in suflete, condu-ma prin vigilenta la perfectiune, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie
25.  Duhule Sfinte in fata caruia nimic nu este ascuns, invata-ma sa scap de urmari diabolice, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie
26.  Duhule Sfinte care cunosti viitorul universului, te rog ajuta-ma sa scap de supunerea fata de trup si fata de diavol, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie
27.  Duhule Sfinte care cunosti viitorul meu, incredintez ocrotirii tale familia mea, prietenii si pe toti oamenii, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie
28.  Duhule Sfinte cu ajutorul tau Dumnezeiesc, invata-ma sa traiesc spre slava si lauda lui Dumnezeu, spre binele sufletelor si bucuria Maicii Domnului, ca sa pot muri ca Sluga Aleasa, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie
Promisiunile Tatalui Nostru Ceresc pentru toti cei care vor spune acesta Litanie macar de 3 ori pe saptamana:
Te Voi smulge din mana dusmanilor tai
Voi indeparta obstacolele care te impiedica in drumul tau spre perfectiune
Iti voi mai da un inger, care prin inspiratii te va feri de ademenirile pacatului
Vei persista pe drumul virtutii, iti voi intari credinta,  speranta si iubirea
Te voi elibera de grijile materiale, familia ta va trai in pace si iubire reciproca
Cine doreste sa isi ajute aproapele, va trebui sa recite acesta Litanie Sfanta macar 6 luni zilnic
Iti vei recunoaste slabiciunile, promisiunile Duhului Nostru Cel sfant
Aceasta Litanie se va raspandi. Cine o va oferi din milostenie mai departe, va avea parte de rugaciunea celorlalti. Harurile obtinute se pot transmite altora, dar acest lucru trebuie spus Duhului Sfant. Amin.

marți, 22 aprilie 2014

Îndemnuri pentru sufletul meu.




Nu cere mai mult decât poţi da.

Nu pretinde respect celor din jur, câstigă-l. 

Oferă respect celor din jur, numai aşa te respecţi în primul rând pe tine.

Nu te devaloriza pentru că atunci şi alţii o vor face.

Nu te supraevalua, aerele de superioritate ascund complexe mari de inferioritate.

Nu lăsa pe nimeni să spuna că nu poţi pentru că numai tu îţi cunoşti resursele.

Nu te lasa provocat de persoanele rău intenţionate, furia te face vulnerabil.

Fii bun cu oamenii, animalele și natura.


Trăiește în așa fel, încât, niciodată să nu te poți rușina de faptele tale.


Vă pupă Codru'

vineri, 18 aprilie 2014

Scrisoare de ramas bun – Gabriel Garcia Marquez


Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.
As da  valoare lucrurilor, dar nu pentru ceea ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.
As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina.
As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!
Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.
Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata…
N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc.
As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.
Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc!
Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur.
Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea.
Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii… Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada.
Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru totdeauna.
Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice.
Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti.
Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau.
Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe.
Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit.
Daca as sti ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune te iubesc.
Nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.
Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata nu te voi uita!
Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi
cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti.
De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta.
Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui imi pare rau, iarta-ma, te rog si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.
Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete.
Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima.
Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine.

marți, 15 aprilie 2014

LEGENDA FLORII PASTELUI



Când Bunul Dumnezeu a făcut întrega Sa creaţie, a împodobit toată Grădina Raiului cu flori care mai de care mai frumoase şi mai parfumate. Dacă cerul esteîmpodobit tot cu stele, atunci şi pământul a fost împodobit cu flori.Dintre toate florile pe care Dumnezeu Le-a pus în Grădina Raiului şi care s-aurăspândit apoi pe tot pământul, cu siguranţă cea mai aleasă este Floarea Paştelui sau Păştiţa. Pe cât pare de firavă şi de neînsemnată, pe atât este de suavă şi de frumoasă.Se spune despre ea că pentru o zi este regina florilor, iar acea zi este SfântaSărbătoare a Învierii- Paştele. Şi aceasta pentru că a fost printre martorii Învierii Fiului lui Dumnezeu. De aceea are şi haina strălucitoare alb-gălbuie, asemenea luminii.Atunci când Domnul Iisus Hristos fusese răstignit şi era dus către mormânt, totdrumul era presărat cu nişte floricele mohorâte ce plăngeau alături de femeilemironosiţe. Atunci una dintre ele a cules un bucheţel şi l-a pus la intrarea în care erasăpat mormântul. Intrarea în mormânt fusese acoperită cu o piatră mare, ce nu putea fiurnită decât de mai mulţi oameni la un loc. Nimeni nu văzuse atunci acele florimititele, firave şi neluate în seamă (aşa cum nici Hristos nu fusese luat în seamă de ceicare ar fi trebuit să recunoască în El pe Fiul lui Dumnezeu), prinseseră rădăcini şistrăjuiau la rândul lor piatra de la uşa mormântului.Alături stăteau ostaşii care erau puşi să păzească mormântul. Dar cum în miezde noapte piatra s-a dat la o parte şi Fiul lui Dumnezeu, care a biruit moartea, a înviatşi o lumină mare s-a ivit la uşa mormântului, floricelele firave ce parcă plângeau, audevenit deodată strălucitoare şi vesele, mărturisind şi ele Învierea, împreună cu îngerulce se afla şi el chiar lângă mormânt.De atunci, o dată pe an, printre suratele lor, în noaptea cea sfântă a Paştelui, pline de strălucire, aceste flori ,,cântă” şi ele Hristos a înviat şi, după ele întreg neamulflorilor, ce ne încântă ochii şi sufletul cu frumuseţea şi cu parfumul lor. Şi tot deatunci, aceste flori galbene sau albe ca lumina Învierii, se numesc Florile Paştelui..

luni, 14 aprilie 2014

Mulţumesc!


Buna dimineata soare! Buna dimineata cer senin!
Multumesc si sunt recunoscatoare ca m-am trezit.
Multumesc si sunt recunoscatoare pentru sanatatea mea.
Multumesc si sunt recunoscatoare pentru corpul meu.
Multumesc si sunt recunoscatoare pentru organele mele vitale.
Multumesc si sunt recunoscatoare pentru ca sunt unica.
Multumesc si sunt recunoscatoare pentru ca sunt singura care decide pe ce drum o voi lua.
Multumesc si sunt recunoscatoare pentru mintea mea care imi permite sa inteleg lumea, sa imi stabilesc obiective.
Multumesc si sunt recunoscatoare pentru sot si pentru copii.
Multumesc si sunt recunoscatoare pentru casa si pentru masina.
Multumesc si sunt recunoscatoare pentru caldura, apa, electricitate.
Multumesc si sunt recunoscatoare pentru banii pe care ii am.
Multumesc si sunt recunoscatoare pentru patul in care dorm.
Multumesc si sunt recunoscatoare pentru oamenii din viata mea.
Multumesc si sunt recunoscatoare pentru ca pot vedea, pot auzi, pot simti.
Multumesc si sunt recunoscatoare pentru ca ma pot deplasa.
Multumesc si sunt recunoscatoare pentru libertatea de a gandi si actiona.
Multumesc si sunt recunoscatoare pentru experientele pe care le-am trait si care m-au condus unde sunt acum.


Multumesc si sunt recunoscatoare pentru prietenii care m-au sustinut in perioadele mai putin placute din viata mea.
Multumesc si sunt recunoscatoare pentru soare, ploaie, vant.
Multumesc si sunt recunoscatoare pentru internet si toate mijloacele de comunicare.
Multumesc si sunt recunoscatoare pentru filmele, cartile si muzica care m-au inspirat.
Multumesc si sunt recunoscatoare pentru ca pot sa scriu si sa citesc.
Multumesc si sunt recunoscatoare pentru ca pot sa ma dezvolt cat imi doresc si cand imi doresc.


Multumesc si sunt recunoscatoare pentru aceasta zi minunata a vietii mele.
Observi ca spun de cat mai multe ori multumesc si sunt recunoscatoare pentru ca asa imi ridic vibratia si o stabilizez in energia recunostintei. De asemenea simt vibratia fiecarui cuvant in inima mea.
Apoi, pentru ca sunt intr-o stare de armonie si echilibru, imi programez ziua.



Cu mulţumiri preluat de pe pagina doamnei Ozana Barabancea

duminică, 13 aprilie 2014

Legenda Trandafirului



Una dintre florile cele mai iubite din lume , trandafirul a inspirat nenumarate legende si mituri pe cuprinsul intregii lumi.
Trandafirul este floarea iubirii.El a fost creat de Chloris , zeita greaca a florilor si a primaverii , din trupul neinsufletit al unei nimfe gasite in poiana unei paduri.Chloris a cerut ajutorul lui Aphrodite (Afrodita) , zeita iubirii , care i-a daruit frumusetea ; Dionysus , zeul vinului , a inzestrat-o cu nectarul care i-a conferit un dulce parfum , iar cele trei gratii i-au acordat farmecul , stralucirea si bucuria.Apoi, Zephyr , Vantul de Vest , a imprastiat norii dintr-o suflare pentru ca Apollo , zeitatea soarelui sa poata aduce caldura si lumina asupra ei , facand-o sa infloreasca.In acest fel , in mitologia greceasca, a luat nastere trandafirul , incoronat apoi ca Regina a Florilor.
Conform altei legende grecesti , trandafiri albi au fost creati de zeita Aphrodite (Afrodita) .Ei s-au nascut din spuma marii si au inconjurat-o pe zeita in timp ce se ridica din valuri.
Intr-un mit din Grecia antica, iubitul Afroditei , Adonis fusese ranit de un mistret salbatic.Din lacrimile zeitei , provocate de acest incident , amestecate cu sangele lui Adonis s-a nascut o floare cu o aroma imbatatoare , trandafirul rosu ca sangele.
De altfel , grecii din antichitate , cu prilejul ocaziilor festive , se impodobeau cu ghirlande din trandafiri si isi parfumau trupurile cu ulei de trandafir.
O legenda romana povesteste despre o fecioara de o nemaipomenita frumusete , pe nume Rhodanthe.Farmecul ei atrasese o multime de pretendenti care o urmareau zi de zi , fara a-i acorda nici o clipa de liniste.Epuizata de acest asalt continuu , Rhodanthe si-a cautat refugiu in templul indragitei zeite Diana.Din nefericire , Fecioara divina a fost cuprinsa de gelozie fata de frumusetea tinerei fete , iar atunci cand petitorii nerabdatori au faramat portile templului Dianei, manioasa zeita a transformat-o pe Rhodanthe intr-o floare de trandafir , urmaritorii ei inflacarati fiind preschimbati in spinii acestei flori.
Se spune ca in intregul palat al Cleopatrei , covoarele erau inlocuite de petale de trandafir .
In mitologia vechilor persani, trandafirul rosu s-a ivit in lume datorita unei privighetori indragostite de un trandafir alb.Atunci cand Allah a proclamat acest trandafir ca fiind "Regina Florilor" , entuziasmata de veste , privighetoarea a zburat in graba pentru a-si imbratisa floarea adorata , dar a fost strapunsa de ghimpii acesteia.Din picaturile de sange varsate de pasarea indragostita a rasarit trandafirul rosu.
Intr-o alta legenda de demult , se spune ca trandafiriul era lipsit de ghimpi in paradis, acestia aparand pe tulpina numai dupa izgonirea lui Adam si a Evei din gradina divina.
In mitologia Hindu, se istoriseste ca zeul Vishnu , protectorul lumii , si Brahma , creatorul universului , se contraziceau pe tema celei mai frumoase flori de pe pamant.Vishnu , a pus chezas pozitia lui de zeitate suprema in sprijinul superioritatii trandafirului , in timp ce Brahma , cara nu vazuse niciodata o roza , a proclamat ca lotusul este cea mai fermecatoare floare din lume.Atunci cand Brahma a zarit trandafirul , a fost de acord cu suprematia lui.Ca recunoastere a meritelor protectorului lumii , el a creat-o pe zeita Lakshmi , sotia lui Vishnu , folosind 108 de petale mari si 1008 de petale mici de trandafir .

In legendele medievale occidentale se afirma ca primii trandafiri au aparut, in mod miraculos, in Betleem, ca rezultat al rugaciunilor unei “frumoase fecioare”, care fusese acuzata pe nedrept si apoi condamnata sa fie arsa pe rug.

Preluare: diane.ro

Legenda Violetei



Asemeni ghiocelului , violetele simbolizeaza reinnoirea adusa de primavara , dar si patimile si triumful iubirii.Inflorite in umbra copacilor, insemne ale inocentei naturii , aceste frumoase flori inglobeaza o istorie aparte in diferite traditii si un rol semnificativ in medicina.


In mitologia romana , violetele erau asociate , de obicei, cu renasterea anuala a zeului pamantului , Attis , care , conform unei legende , se automutilase sub ramurile unui pin si murise din cauza sangelui revarsat din ranile sale.Intr-o practica avandu-si originea in antichitate , in timpul echinoxului de primavara , un pin taiat din padure era adus in templul zeitei mama a pamantului Cybele , unde era venerat asemeni unei zeitati.In acest loc sacru , pinul era impodobit cu cununi din lana si ghirlande de violete , existand credinta ca aceste flori au luat nastere din sangele varsat pe pamant de catre Attis.

Intr-o straveche legenda greceasca , zeul soarelui , Apollo , se lasase in voia placerii de a o urmari pe o frumoasa nimfa ( fiica a lui Atlas) cu razele lui fierbinti.
Chinuita de dogoarea revarsata in permanenta asupra ei, tanara fata a cerut ajutorul atotputernicului Zeus.Adanc miscat de chinurile nimfei, acesta a transformat-o intr-o floare de violeta , ferita de soare in umbra tufisurilor si copacilor padurii.

Proserpina , fiica lui Zeus , a platit din greu atractia fata de aceste incantatoare flori.In timp ce culegea un buchet de violete , ascunsa de privirea tovaraselor ei , ea a fost rapita de vicleanul zeu Hades (Pluton).Speriata, Proserpina a scapat din maini buchetul , iar violetele au cazut din inaltimele ceresti, raspandindu-se pe intreg pamantul.

Intr-o poveste mentionata de Pindar, fiul zeului Apollo, Iamos, fusese abandonat de catre mama sa , nimfa Euadne, in salbaticia arcadiana , in mijlocul unui palc de violete.El a supravietuit fiind hranit cu miere de catre serpi si a fost descoperit , intr-un tarziu, de niste pastori care l-au numit Iamos , dupa “ion” , numele grecesc al violetei.

In Grecia antica , dramaturgul Aristofan numea Atena drept “orasul incoronat cu violete” , intrucat Ion, legendarul fondator al Atenei , incoronat in acest loc , purta acelasi nume grecesc ca si violeta.Potrivit mitului , pe cand isi conducea ostirea catre Attica , Ion a fost intampinat de niste nimfe ale apelor , care , ca semn al bunavointei lor, i-au dat in dar flori de violete.In acest fel , violetele au devenit o emblema a Atenei, fiind nelipsite din altarele , casele si ceremoniile de nunta din anticul oras.

Conform unor stravechi superstitii , violetele , rasarite in locurile in care se odihnea Orfeu , si-au capatat culoarea gratie lui Venus.Intr-o disputa cu fiul ei Cupidon , referitoare la intaietatea frumusetii ei sau a unui grup de tinere muritoare , Cupidon le-a preferat pe fete.Cuprinsa de furie, zeita frumusetii le-a batut pe rivalele ei pana le-a invinetit, transformandu-le apoi, in violete.Aceasta conexiune cu Venus, a determinat ca violetele sa fie considerate la un moment dat drept populare afrodisiace si potiuni de dragoste.

Atat grecii , cat si romanii asociau violetele cu funeraliile si moartea , o practica obisnuita constand in imprastierea lor peste morminte.Cel mai adesea , violetele erau un acoperamant bogat al locurilor de ingropaciune al copiilor, ca simboluri ale puritatii si inocentei.
Totodata , se spune ca mormantul imparatului Nero era acoperit tot timpul din violete , aduse acolo de admiratorii sai secreti.

Persanii si grecii utilizau florile de violete pentru a provoca somnul , a indeparta mania si a vindeca afectiunile inimii si capului.O superstitie atribuia violetelor fierte in apa proprietatea de a alina o inima ranita de iubire.

Romanii obisnuiau sa faca vin din florile violetelor , dar le foloseau si pentru ornamentarea meselor de la banchete , intrucat exista credinta ca aceste flori ar avea darul sa alunge betia.In diminetile urmatoare orgiilor si petrecerilor , romanii purtau pe cap cununi din violete , ca un remediu contra mahmurelii.Pliniu recomanda violetele ca leac pentru guta si afectiuni ale splinei.

Intr-o legenda japoneza , printesa Shinge , impreuna cu servitoarele ei luau pranzul in valea Shimizutatani, amplasata intre muntii Yoshino si Tsubosaka.Shinge , insufletita de suflul primaverii, a alergat catre Fantana Violetelor , in preajma caruia a descoperit un palc de frumoase si inmiresmate flori de violete.Pe cand se aplecase asupra florilor, a fost atacata de un sarpe urias si a cazut prada unui lesin adanc.
Atunci cand a fost descoperita fara simtire de catre insotitoarele ei , acestea au observat ca Shinge avea buzele de o culoare asemeni florilor care o inconjurau, iar cand au zarit in apropiere sarpele care o muscase s-au temut ca printesa lor va muri.Matsu, una dintre servitoare , a avut prezenta de spirit de a arunca cu cosul ei incarcat de flori catre sarpe , care a disparut intr-o clipita.
Chiar in acele clipe, s-a nimerit la fata locului un tanar aratos, care a afirmat ca este doctor si i-a inmanat lui Matsu cateva medicamente pentru a i le administra stapanei ei.In timp ce Matsu ii dadea lui Shinge leacurile, tanarul a luat o creanga si a disparut cateva minute , intorcandu-se , apoi, cu sarpele mort in mainile lui.
Intre timp , revenita in simtiri, Shinge a cerut sa afle numele doctorului care ii salvase viata.Tanarul vraci a evitat insa sa raspunda , a facut o plecaciune si si-a luat ramas bum .Numai Matsu stia ca pe doctor il chema Yoshisava.
Atunci cand a ajuns acasa, Shinge s-a simtit din ce in ce mai rau, nici un doctor negasind tratamentul pentru a-i reda sanatatea.Matsu era constienta ca stapana ei se ofilea , de fapt, din cauza dragostei fata de salvatorul ei, si i-a marturisit acest lucru stapanului ei , Zembei.Desi Yoshisava facea parte din Eta, cea mai de jos casta , ocupandu-se cu vanatul si jupuitul animalelor , el avea maniere si o purtare asemanatoare cu cele ale samurailor.Matsu i-a declarat lui Zembei ca nimic altceva nu o poate vindeca pe printesa decat casatoria ei cu tanarul vindecator.
Atat Zembei , cat si sotia lui nu au luat in seama vorbele lui Matsu, considerandu-le scornelile unei servitoare necultivate , dar au inceput sa faca cercetari asupra lui Yoshisava , desi nu il vedeau drept un barbat potrivit pentru fiica lor.Vestea ca parintii ei stiu despre dorinta ei de a fi impreuna cu cel ce o salvase , a adus-o pe Shinge in pragul vindecarii.Dupa o vreme , Zembei i-a declarat, insa , ca nu poate fi de acord ca ea sa se marite cu cineva de joasa speta precum Yoshisava , iar tanara femeie a cazut prada disperarii si s-a facut nevazuta.Cautata fara incetare de cei apropiati, inclusiv de catre salvatorul ei , Shinge a fost gasita dupa trei zile in fundul Fantanii Violetelor.Sfasiat de durere , Yoshisava a sfarsit prin a se arunca in aceeasi fantana.
Se spune ca in noptile furtunoase, fantoma lui Shinge bantuie in jurul fantanii , urmata indeaproape de plansetele de jale ale lui Yashisava.

In Evul Mediu, violetele erau acordate drept premii in concursurile de poezie ale trubadurilor francezi.In Germania , dansuri populare speciale erau inchinate primelor flori de violete rasarite.In secolul X , un botanist englez afirma ca florile de violete au calitatea de a alunga spiritele rele , iar bretonii si celtii le utilizau in confectionarea unor creme si lotiuni cosmetice pentru fata.
Datorita celor trei frunze caracteristice , calugarii medievali numea violetele drept “florile trinitatii”.De asemeni, printre crestinii din acele vremuri era raspandita credinta ca violetele erau , pana in ziua crucificarii lui Isus , flori care isi ridicau cu semetie caliciul catre cer ; dupa rastignire , umbra crucii , cazuta peste ele , le-ar fi determinat sa isi plece capetele , ca semn de rusinare fata de persecutia la care fusese supus Christos.

Incepand cu secolul XVI, violetele au fost utilizate ca remediu impotriva durerilor, ele fiind printre putinele plante care contin acid salicic, unul din principalele ingrediente ale aspirinei de astazi.

Intr-o legenda de sorginte franceza , se spune ca , in timpul exilului de pe insula Elba , Napoleon si-a incredintat partizanii ca va reveni in Franta odata cu inflorirea violetelor, fostul imparat capatand astfel porecla codificata de “violeta caporalului”.Pentru a determina daca un strain era suporter al lui Napoleon , el era intrebat , “Iti plac violetele?” . In functie de raspunsul lui , “da” (oui) sau “nu” (non) se putea afla daca el facea parte din complot.

Intr-un mit englezesc despre schimbarea anotimpurilor , violeta joaca un rol central in reintoarcea odata cu primavara a unei mirese captive : 
“Regele Inghet se simtea singur in uriasul sau palat in care totul era rece si lipsit de viata.Din aceasta cauza, el si-a trimis curtenii sa ii caute o frumoasa fata care sa-i incalzeasca inima si sa ii aduca fericire.Slujitorii au dat peste o multime de femei frumoase , dar toate pareau sa fie reci in purtare si aparenta.
Ei au continuat, totusi , sa caute, si au descoperit , in cele din urma , o foarte sfioasa fata , pe nume Violeta, pe care au adus-o in fata stapanului lor.Regele a fost prins de indata de mrejele farmecului ei , indragostindu-se pana peste cap .Desi , pana atunci , fusese un monarh nemilos si crud, el a devenit putin cate putin simtitor si milos , si le-a jurat supusilor lui ca iernile aspre si fara sfarsit din regatul sau vor vedeni mai blande vreme de jumatatea fiecarui an.Desigur, aceasta schimbare era datorata efectului dulce pe care il avea Violeta asupra sotului ei.Ea i-a cerut regelui sa fie lasata sa intalneasca poporul regatului cat mai des , si i s-a acordat permisiunea de a vizita oamenii in fiecare primavara , dar numai sub forma florii de violeta .”

Violetele au fost folosite adesea ca simboluri ale intristarii sau doliului. In poemul “ Pentru o violeta vestejita” , Shelley exprima prin aceasta floare durerea adusa de o iubire pierduta :
“Parfumul florii s-a risipit 
Asemeni sarutarilor tale suflate asupra mea ;
Culoarea florii s-a stins 
Precum stralucirea ta si numai a ta.
O vesteda , moarta , goala forma 
Se-ntinde peste pieptul meu parasit ; 
Ea isi bate joc de inima mea inca calda , 
Eu plang , dar lacrimile mele nu o pot reinvia !
Oftez, dar ea nu mai rasufla peste mine ;
Nemiscata si muta ei prezenta 
A mea e intru totul , cum trebuie sa fie.”

Violetele si-au facut aparitia in literatura si pictura ca simboluri pregnante ale emotiilor umane.In piesa lui Shakeaspeare , “Hamlet” , Ofelia, la auzul vestii mortii tataului ei , se adreseaza reginei in limbajul florilor, un obicei conventional specific secolului XVI.Aluziile ei referitoare la tragicul eveniment ii imbraca sentimentele in simbolurile catorva flori : rozmarinul - amintirea ; panselutele – dragostea ; cernusca/negrilicea – lingusirea ; caldarusa – ingratitudinea ; ruta/virnant- remuscarea ; margaretele – infidelitatea ; violetele – constanta sau devotiunea.

In opera “Moartea Ofeliei” , pictorul englez John Millet a infatisat trupul neinsufletit al tinerei fete purtat de ape in mijlocul unor flori intre care sunt prezente si violetele.In secolul XIX , in care a trait Millet , oamenii erau inca familiari cu limbajul florilor, violeta reprezentand o emblema a mortii timpurii.

In crestinism si in arta reflectand aceasta religie , violeta este un simbol al modestiei , smereniei sau umilintei.In picturile din perioada Renasterii , Fecioara Maria tinand in brate Pruncul , este adesea infatisata impreuna cu flori de violete , semnificand modestia ei dar si , poate , premonitia despre moartea lui Isus , precum in pictura “Madona si pruncul cu flori” de Leonardo da Vinci.O alta opera in care apar in fundal violetele este “Madona semereniei” , a artistului Giovanii Paolo.

In limbajul florilor , violeta are diferite semnificatii.Culoarea ei poate indica atat modestia , virtutea , afectiunea , grija , cat si iubirea , dragostea de adevar sau adevarul iubirii.

Preluare: diane.ro

sâmbătă, 12 aprilie 2014

Legenda Macului


Macul este o minunata planta perena pe care o intalnim mai peste tot (in culturile de cereale, pe campii, fanete, parloage, pe marginile drumurilor) si care nu e deloc pretentioasa, dar este foarte valoroasa.

Macul ar putea fi comparat cu un Ianus vegetal, imbinand proprietatile de o valoare exceptionala cu cele malefice.

Populatiile – din cele mai vechi timpuri – cunosteau si utilizau macul, asa arata descoperirile de natura arheologica. Se pare ca despre utilizarea opiului se stia inca de acum sapte mii de ani; ca dovada ar fi unele tablite sumeriene descoperite pe teritoriul Irakului de azi. Datorita virtutilor terapeutice remarcabile ale opiului originea macului era pusa pe seama divinitatii si exista o multime de legende care ne invata despre aparitia acestei plante care poate fi intalnita avand nu doar flori rosii ci si albe, roz, violet, albastru sau gri.

O alta legenda ne spune cum in Sambata Mare, cand toate florile s-au hotarat sa privegheze, numai macul somnoros a adormit, venindu-si in fire la strigatele de bucurie ale semenelor: “Hristos a inviat!” Atunci, macul s-a rusinat asa de tare incat a devenit din alb, asa cum era inainte, rosu aprins.

Cam toate popoarele au legende despre aparitia macului in lume.

Romanii credeau ca floarea de mac vindeca ranile sufletului ranit din dragoste si utilizau planta in potiuni magice pentru descantece si vraji. 

Culoarea rosu-sangeriu a macului i-a putut convinge usor despre aceasta putere vindecatore, pentru ca rosu e culoarea pasiunii si a energiei vitale, e culoarea sangelui care circula prin vene, sustinand esenta omului. Rozul, o nuanta delicata de rosu, reprezinta pasiunile mai domolite iar albul simbolizeaza inocenta si puritatea, este culoarea gandirii si a constiintei superioare.

Dar macul era considerat si ca simbol al somnului adanc si al mortii. La greci, zeii Hypnos si Thanatos (zeul Somnului si zeul Mortii) au fost reprezentati avand pe cap coronite din flori de mac sau tinand in maini aceste flori.Macul este un simbol al victimelor tuturor razboaielor.

S-ar putea spune ca macul simbolizeaza cele doua extreme esentiale in viata omului: nasterea (pentru ca din dragoste omul vine pe lume) si moartea. O alte legenda spune ca in timpul razboaielor se observa flori de mac care infloresc langa mormintele soldatilor, ceea ce ar simboliza renasterea.

Plinius cel Batran descrie in Istoria naturala si efectele semintelor de mac, planta pe care o aseaza in categoria ierburilor care aduc inaintea ochilor fantome si iluzii distractive si agreabile. Dar uita Plinius (si altii) sa mentioneze ca macul european nu are astfel de proprietati.

Florile de mac au fost gasite in mormintele egiptene vechi de peste 3000 de ani .In Egiptul antic ele erau recomandate ca remediu impotriva copiilor care nu se mai opreau din plans (datorita opiului continut de acestea).In Grecia antica macul era un simbol al fertilitatii , o amuleta de dragoste, iar semintele acestuia erau folosite ca un ameliorator al sanatatii si vigorii (inclusiv de catre atletii greci) .

Conform legendei , zeita Demeter (Demetra) a creat macul pentru a-i aduce alinarea somnului dupa pierderea fiicei ei , Persephone (Persefona).Intr-un alt mit , macul fusese faurit de catre Somnus , zeul somnului , pentru a alina durerea provocata zeitei Ceres de lipsa fetei sale.Cei doi frati Hypnos si Thanatos (somnul si moartea) erau reprezentati purtand pe cap cununi din flori de mac sau avand in maini flori de mac .In mod evident , grecii erau constienti de faptul ca somnul binecuvantat produs de mac poate aluneca cu usurinta catre moarte.Pliniu relata ca macul consumat in mari cantitati “produce un somn ce poate ajunge pana la moarte”.

Intr-o alta legenda , o vrajitoare rea transformase o femeie intr-o floare de mac , ea putand parasi campul de maci pentru a-si vedea familia numai in timpul noptii.Intr-una din nopti , femeia i-a dezvaluit sotului ei ca vraja ar putea fi destramata daca a doua zi acesta va culege de pe camp floarea in care era preschimbata.Dimineata , barbatul s-a dus pe camp si si-a deosebit sotia in mijlocul a sute de flori de mac , intrucat aceasta nu era udata de roua zorilor (isi petrecuse noaptea alaturi de sot).El a cules floarea , descantul vrajitoarei a fost destramat , iar cei doi au trait fericiti in veci.

Romanii credeau ca macul poate fi folosit ca un remediu pentru ranile sufletesti ale iubirii.

Crestinismul a modificat simbolismul acestei flori.Sculptat in bancile unot catedrale medievale , el reprezenta odihna care avea loc in asteptarea “ultimei zile”. Ateistii remarcau cinic ca macul este de fapt simbolul atipelii care “incepe atunci cand preotul incepe sa vorbeasca”.

In Noua Zeelanda , “macul inalt” este floarea care ii desemneaza pe oamenii care s-au ridicat deasupra celorlalti.”Macul welsh” este caracterizat de culoarea galbena.”Macul de porumb” este numele dat macului salbatic in perioada romana , intrucat acesta crestea de obicei in lanurile de porumb.”Fumul pamantului” este denumirea data macului in Evul Mediu , datorita superstitiei ca fumul produs de arderea acestei plante avea darul de a alunga spiritele rele.

Florile de mac au fost remarcate in timpul campaniilor lui Napoleon , ca inflorind in jurul mormintelor proaspete ale soldatilor , existand credinta ca acestia rasareau din sangele varsat de catre cei cazuti in razboi.


De altfel , macul este un simbol al victimelor tuturor razboaielor.




preluare de la sfinx777

Povestea unei flori, Magnolia


Intr-o dupa amiaza posomorita….
Floarea incepu sa plinga,si sa isi spuna in gand ca se simtea urita, abandonata, ofilita. Cand se uita in oglinda nici nu zimbea, caci ce vedea era o uritenie nelimitata, frunzele i- se ingalbeneau in fiecare zi, apoi cadeau una cate una, curind ramineau foarte putine frunze pe ea.Magnolia plingea zi de zi , se imbolnavea si nu mai dorea sa se alimenteze sau sa se hidrateze, nici soarele nu o mai interesa, isi dorea sa stea ascunsa ,izolat de toti cei din jur…..murea.Magnolia si nimeni nu intelegea motivul, toti vorbeau cu ea, plingeau, sufereau ,dar ea nu avea puterea de a lupta , nu isi dorea sa traiasca. Nimeni nu stia motivul acestei suferinte. Oamenii au chemat diversi specialisti in florarie ,insa nimeni nu intelegea motivul acestei suferinte.Multi specialisti au pasit pagul casei,iau dat medicamente si multe alte ingrasaminte dar in zadar, Magnolia nu isi dorea sa traiasca nici intr-un fel. Disperati erau cei din jur , se simteau neputinciosi si fara puteri. Intr-o zi pe linga geamul unde statea Magnolia a trecut un om foarte batrin ,cand vazuse floarea era atit de minunat si indragostit in ceea ce ii vedeau ochii. Vedea cea mai frumoasa floare, atit de verde ,atit de vie . Batrinul avea ochii cristalini si curati cand se uita la floare, atit se minuna ca incepuse sa-i curga lacrimi pe obraji cand o privea. Magnolia de atitea emotii incepuse sa lacrimeze, si cum plingeau amindoi si soarele a aparut la geam, incepuse sa lumineze si sa-i invaluie pe amindoi cu o lumina de nedescris .Apoi a venit ploita sa-i admire si sa-i curete cu lacrimile ei curate si cristaline , apoi aparuse si curcubeul ce i- a invaluit cu toate culorile posibile.Floarea inflorea si se inalta vazind cu ochii , soarele a  inceput sa o incalzeasca cu razele sale , caci mult timp floarea a stat ascunsa, ,ploita i-a dat apa de are avea atita nevoie si pe care o refuza atita timp, curcubeul a i-a daruit cu cele mai frumoase culori, iar batrinul i-a dat acea speranta, i-a aratat cat de frumoasa este, caci prin ochii lui , prin admiratia lui sincera, ea a putut vedea adevarata valoare, caci pina atunci nimeni nu a privit-o asa cum a putut s-o priveasca acel batrin ce din intimplare trecea pe la geam unde, Magnolia credea ca isi petrece ultimele zile…..Magnolia a decis sa plece cu batrinul, lasand apropiatii care ii erau dragi ,caci doar batrinul stia s-o iubeasca si s-o admire cum nu stia nimeni.

Prin ochii acelui batrin, Magnolia atingea divinitatea si il regasea pe Dumnezeu in sufletul sau, asa a invatat Magnolia ce inseamna adevarata iubire si daruire, adevarata regasire a Eu-lui si atingerea Divinitatii Universale.

Floriile


Floriile, cea mai importantă sărbătoare ce vesteşte Paştele, au loc cu o săptămînă înainte de acesta şi celebrează ziua în care Iisus Hristos a intrat în Ierusalim, fiind întîmpinat cu frunze de palmier de către discipolii lui şi locuitorii oraşului. Prima menţiune a sărbătorii la Ierusalim datează din secolul al IV-lea şi este consemnată în amintirile de călătorie ale pelerinei Egeria. Prăznuirea se face numai duminica, asemenea sărbătorii Paştilor. La români, importanţa sărbătorii este sporită de interdicţiile de muncă şi sacrificiul ritual al peştelui, denumit „Dezlegarea la peşte“. 

Ce spune legenda:

Legenda spune că, în timpurile în care Iisus era răstignit pe cruce, Maica Domnului, plîngînd, şi-a pus opinci de fier, a luat un toiag de oţel şi a plecat să-şi găsească fiul. Pe drum, a ajuns la o apă şi a rugat o salcie să-i facă punte. Pentru aceasta, a binecuvîntat-o să nu poată fi făcuţi cărbuni din lemnul ei şi să fie dusă în fiecare an la biserică de Florii. De aceea, în această zi oamenii duc la biserică flori şi ramuri de salcie, pentru a fi sfinţite. Cu ramurile de salcie, simbol al primăverii şi al fertilităţii, se ating vitele şi copiii mici, ca să crească şi să înflorească precum salcia. Ramurile sfinţite se pun apoi la icoane sau deasupra uşii şi sînt folosite în timpul anului, ca leac împotriva bolilor sau ca mijloc de apărare împotriva dezastrelor naturii. Cine se încinge peste mijloc cu salcie sfinţită va fi ferit de dureri, iar cine înghite în această zi trei mîţişori de salcie sfinţită nu va suferi de dureri de gît..

Sursa: Monitorul Expres

Şi Dumnezeu a facut Tatăl



Atunci când Dumnezeu se hotărî să-l facă pe tată, începu cu o structură mai degrabă înaltă şi robustă. Atunci, un înger care era prin preajmă îl întrebă: "Dar ce fel de tată mai e şi ăsta? Dacă pe copii îi vei face mici de statură, de ce l-ai făcut pe tată atât de mare? Nu se va putea juca cu bilele fără să se pună în genunghi, nu va putea să-şi învelească copilul fără să se aplece şi nici măcar să-l sărute fără să se aplece foarte tare!" Dumnezeu zâmbi şi răspunse: "E adevărat, dar dacă îl fac mic ca pe un copil, copiii nu vor mai avea spre cine să-şi ridice privirea." Când făcu apoi mâinile tatălui, Dumnezeu le modelă destul de mari şi puternice. Îngerul clătină din cap şi spuse: "Dar ... mâini mari ca acestea nu vor putea închide şi deschide ace de siguranţă, nici să încheie sau să descheie năsturaşi şi nici să împletească codiţe sau să scoată o aşchie din deget." Dumnezeu zâmbi şi spuse: "Ştiu, dar sunt destul de mari pentru a ţine tot ce se găseşte în buzunarele unui copil şi destul de mici pentru a cuprinde în palme feţişoara lui." Dumnezeu tocmai făcea cele mai mari picioare care se pomeniră vreodată, când îngerul izbucni: ''Nu e bine! Crezi că aceste două prăjini ar putea sări din pat dimineaţa devreme când plânge bebeluşul? Sau să treacă printr-o ceată de copii fără să strivească vreo doi, cel puţin?" Dumnezeu zâmbi şi spuse: "Nu te nelinişti, vor fi foarte bune. Vei vedea: vor folosi să-l salte pe genunchi pe un copil care vrea să se joace de-a căluţu' sau să alunge şobolanii dintr-o casă de ţară sau să se încalţe cu pantofi care i-ar fi pe măsura nimănui altcuiva." Dumnezeu lucră toată noaptea dând tatălui puţine cuvinte, dar un glas puternic şi autoritar, ochi care vedeau totul şi rămâneau totuşi calmi şi înţelegători. La sfârşit, după ce rămase puţin pe gânduri, adăugă un ultim lucru: lacrimile. Se întoarse apoi spre înger şi-l întrebă: "Acum eşti convins că un tată poate iubi ca o mamă?"

Supa de pui ptr suflet