M-ați aprins și vă uitați gânditori la mine.Simtiți bucurie în suflet ? În mod sigur eu mă bucur pentru că am un sens numai când ard. Nu sunt tristă chiar dacă arzând am devenit mai mică.
De fapt eu am doar două posibilități:
Prima e să rămân întreagă. Asta ar însemna să nu fiu aprinsă și atunci nu mă micșorez, dar nici nu-mi împlinesc rostul meu.
A doua ar fi să răspândesc lumină și căldură și prin asta să mă dăruiesc chiar pe mine însumi. Asta e mult mai frumos decât să rămân rece și fără rost.
Și voi oamenii sunteți la fel atunci când trăiți numai pentru voi, Sunteți lumânarea neaprinsă care nu și-a împlinit rostul. Dar dacă dăruiți lumină și căldură, Atunci aveți un sens. Pentru asta trebuie să dați ceva: iubirea,.. adevărul, bucuria, încrederea și dorurile pe care le purtați în inimă.
Să nu vă temeți că deveniți mai mici…
Asta e o iluzie. Înlăuntrul vostru e mereu lumină. Gânditi-vă, cu pace în suflet că sunteți ca o lumânare aprinsa.Eu sunt numai o simplă lumânare aprinsă.Singură luminez mai puțin, dar când suntem mai multe împreună lumina și căldura sunt mai puternice.
Și la voi oamenii e tot așa ,, împreuna luminați mai mult’’..
