"Casnicia este ca o cutie. Intai iti alegi un partener. Apoi intri in cutie. Odata ce ai avut sansa sa te stabilesti inauntru, iti analizezi indeaproape partenerul pentru prima oara. Daca iti place ceea ce vezi, ramai acolo. Daca nu, iesi din cutie si-ti cauti alt partener. Cu alte cuvinte, casnicia este vazuta ca o situatie care nu se poate schimba si depinde de capacitatea ta de a atrage un partener bun daca va functiona sau nu. Cea mai frecventa rezolvare a unei casnicii nefericite, aceea aleasa de aproape 50% dintre cupluri, este sa divorteze si sa o ia de la capat cu un partener nou si spera ei, mai bun."
Multi oameni privesc asa lucrurile, se simt inchisi intr-o casnicie, sufocati si cauta altceva sau raman acolo impreuna pentru restul vietii, sa se sufoce impreuna. Este insa doar un mod de a vedea lucrurile.
Pentru mine casnicia este ca o calatorie spirituala pe care o facem impreuna pentru a fi fericiti, pentru a ne simti bine, pentru a savura din frumusetea si placerea vietii, pentru a ne descoperi, pentru a lucra cu noi, fiecare in parte si impreuna. Casnicia este ca o gradina care trebuie udata, ingrijita, careia ii stii calitatile, dar si uscaciunile, buruienile. Florile, calitatile le punem in valoare si se vede ce gradina frumoasa avem! Iar cu buruienile lucram. Uneori sunt usor de smuls si scapam de ele mai repede. Alteori este mai greu, pentru ca au radacini bine infipte, poate de generatii. Dar nu renuntam. Le cunoastem, le recunoastem atunci cand apar, le acceptam si sadim in jurul lor, sapam adanc pentru a ajunge la radacini.
Supa de pui ptr suflet
