Intr-o dupa amiaza posomorita….
Floarea incepu sa plinga,si sa isi spuna in gand ca se simtea urita, abandonata, ofilita. Cand se uita in oglinda nici nu zimbea, caci ce vedea era o uritenie nelimitata, frunzele i- se ingalbeneau in fiecare zi, apoi cadeau una cate una, curind ramineau foarte putine frunze pe ea.Magnolia plingea zi de zi , se imbolnavea si nu mai dorea sa se alimenteze sau sa se hidrateze, nici soarele nu o mai interesa, isi dorea sa stea ascunsa ,izolat de toti cei din jur…..murea.Magnolia si nimeni nu intelegea motivul, toti vorbeau cu ea, plingeau, sufereau ,dar ea nu avea puterea de a lupta , nu isi dorea sa traiasca. Nimeni nu stia motivul acestei suferinte. Oamenii au chemat diversi specialisti in florarie ,insa nimeni nu intelegea motivul acestei suferinte.Multi specialisti au pasit pagul casei,iau dat medicamente si multe alte ingrasaminte dar in zadar, Magnolia nu isi dorea sa traiasca nici intr-un fel. Disperati erau cei din jur , se simteau neputinciosi si fara puteri. Intr-o zi pe linga geamul unde statea Magnolia a trecut un om foarte batrin ,cand vazuse floarea era atit de minunat si indragostit in ceea ce ii vedeau ochii. Vedea cea mai frumoasa floare, atit de verde ,atit de vie . Batrinul avea ochii cristalini si curati cand se uita la floare, atit se minuna ca incepuse sa-i curga lacrimi pe obraji cand o privea. Magnolia de atitea emotii incepuse sa lacrimeze, si cum plingeau amindoi si soarele a aparut la geam, incepuse sa lumineze si sa-i invaluie pe amindoi cu o lumina de nedescris .Apoi a venit ploita sa-i admire si sa-i curete cu lacrimile ei curate si cristaline , apoi aparuse si curcubeul ce i- a invaluit cu toate culorile posibile.Floarea inflorea si se inalta vazind cu ochii , soarele a inceput sa o incalzeasca cu razele sale , caci mult timp floarea a stat ascunsa, ,ploita i-a dat apa de are avea atita nevoie si pe care o refuza atita timp, curcubeul a i-a daruit cu cele mai frumoase culori, iar batrinul i-a dat acea speranta, i-a aratat cat de frumoasa este, caci prin ochii lui , prin admiratia lui sincera, ea a putut vedea adevarata valoare, caci pina atunci nimeni nu a privit-o asa cum a putut s-o priveasca acel batrin ce din intimplare trecea pe la geam unde, Magnolia credea ca isi petrece ultimele zile…..Magnolia a decis sa plece cu batrinul, lasand apropiatii care ii erau dragi ,caci doar batrinul stia s-o iubeasca si s-o admire cum nu stia nimeni.
Prin ochii acelui batrin, Magnolia atingea divinitatea si il regasea pe Dumnezeu in sufletul sau, asa a invatat Magnolia ce inseamna adevarata iubire si daruire, adevarata regasire a Eu-lui si atingerea Divinitatii Universale.
