vineri, 4 aprilie 2014

DE CE ESTE ATAT DE GREU SA AI PRIETENI ADEVARATI?




Poate ca tot timpul cautam ceea ce nu am putut avea. Tatal meu mi-a zis odata, cand eram mic: "Fiule, prietenii se numara pe degetele de la maini si de multe ori, tot iti mai raman degete." De atunci ma intreb intruna: care or fi adevaratii mei prieteni?
Poate ca trebuie sa nu am incredere in nimeni dintre cei pe care i-am cunoscut? Nu stiu cum sa aflu care sunt adevaratii mei prieteni.
Or fi cei care ma cauta sa iesim impreuna sau cei care ma trezesc cand dorm?
Or fi cei care ma sprijina cand sunt trist sau cei care ma fac sa-mi vad greselile, chiar daca nu-mi sunt pe plac?
Or fi cei care ma felicita de ziua mea de nastere si care sarbatoresc cu mine toata noaptea sau cei care cu un simplu telefon ma fac sa ma simt bine?
Or fi cei care sunt acolo cand am nevoie de ei, sau cei care, in ciuda absentei lor m-au iubit cel mai mult?
Oare sunt cei carora le povestesc despre iubirile mele in secret, sau cei la care fac pe grozavul ca mare cuceritor fara nici un temei?
Cei care imi spun ca totul este bine sau cei care ma contrazic si ma fac sa vad raul?
Cei care imi imprumuta bani cand am nevoie, sau cei care ma refuza stiind cum am de gand sa-i folosesc?
Cei care ma saluta si ma strang in brate cand ma vad sau cei care ma primesc cu un suras si cu o sincera strangere de mana?
Cei care imi raspund la tot ce ii intreb sau cei care, fara sa le-o cer, plang cu mine pentru ce mi s-a intamplat?
Cei care imi spun ca ma iubesc sau cei care, cu un zambet, transmit mai mult decat atat?
Cei cu care nu ma cert niciodata sau cei cu care ma supar cateodata?
Adevarul este ca pot exista o multime de feluri de prieteni; dar eu contez pe cei care, desi cunosc sentimentele mele, gandurile mele, imaginatia mea, bucuriie mele, reusitele si esecurile mele, au incredere in mine si, mai ales, ma accepta asa cum sunt, fara rationamente si reprosuri; care pur si simplu spun... uite, cel de acolo este PRIETENUL meu.

Vitamine ptr suflet...