DESPRE CREDINTA - Dumnezeu nu ma dezamageste!
O fetita de 5 ani, maestra in credinta
La colegiul "Nuestra Senora del Pilar", din Chapinero, Bogota, in timpul unui curs al Escuela de Padres de Familia, avand ca subiect "Credinta," in al doilea semestru din 2001, unul dintre particpanti a luat cuvantul si a spus:
- Azi dau marturie personal despre un lucru pe care nici eu insumi l-as fi crezut vreodata.
La auzul acestor cuvinte, toti au facut liniste; il cunosteau foarte bine pe cel care vorbea pentru ca nu era foarte implicat in problemele religioase.
- In mine s-a intamplat un lucru extraordinar. Aveam cancer in ultima faza si, desi sunt medic, nu-mi venea sa cred, in ciuda durerii de cap continue. Am fost la mai multe clinici, unde mi-au facut radiografii, si toate indicau acelasi rezultat. Desi nu vroiam sa recunosc, existau probele: cancer in ultima faza in propriul meu craniu!
In sala de conferinte era o liniste absoluta.
- Intr-o noapte am inceput sa plang impreuna cu sotia mea, deoarece trebuia sa infrunt acea fatala realitate. Ea nu stia ce sa-mi spuna, doar ma imbratisa. Dar dupa usa se afla fiica mea de numai 5 ani, eleva la Colegio del Pilar, care ne gazduieste azi. In liniste, ea a venit si ne-a imbratisat pe amandoi si prin prudenta sa a aratat intelegere. A intrebat:
- Tati, ce ti-a spus doctorul?
- Nimic grav, am raspuns, preocupat sa imi ascund lacrimile.
- Dar tu esti medic. Analizele si durerea ta de cap zilnica... ce-ti spun? Avea un ton patetic si demn de oamenii in varsta.
- Da, sunt un pic bolnav...
Fetita m-a imbratisat cu multa blandete pana m-a facut sa plang in bratele ei. Mi-a spus suav: "Linisteste-te, tati" in timp ce imi mangaia zona parietala a capului, unde aveam acele dureri atroce.
In acea noapte, m-am lasat ghidat de ea. M-a luat de mana, m-a dus in pat, s-a asezat pe margine, m-a sprijinit, si ca o persoana adulta, mi-a zis:
- Dumnezeu nu ma dezamageste!
M-a facut sa pun capul pe picioarele ei, si-a asezat mainile pe partea capului care ma durea, si cu o incredere si o credinta nemaiintalnite, a spus:
- Mami, hai sa ne rugam pt sanatatea taticului meu. Eu stiu o rugaciune.
Si cu mainile puse pe capul meu, si-a inchis ochii si a afirmat din nou, cu o enfaza nemaipomenita:
- Dumnezeu nu ma dezamageste! Si a adaugat. Mamico, sa ne rugam!
Inchizandu-si ochisorii, s-a rugat lent rugaciunea de la Virgen Pilar, pe care a invatat-o la Colegiu, cu o devotiune atat de profunda incat eu insumi eram induiosat. Fara sa stiu cum, simteam ceva ciudat in creierul meu. Intr-adevar, imi reveneam in poala micului meu inger care se ruga cu atata incredere. A terminat rugaciunea catre Fecioara si a adaugat cererii:
- Tu, Dumnezeul meu, nu ma poti dezamagi. Taticul meu trebuie sa ramana sanatos. Tu nu ma dezamagesti! Nu-mi poti lua taticul, tu nu ma dezamagesti! Mami si cu mine nu putem ramane singure...
Sentimentul meu se transforma intr-un respect imens pt o persoana care imi dadea atatea dovezi de maturitate si incredere in acela pe care eu il dadeam la o parte... Micul meu ingeras imi dadea lectii profunde de Credinta...
Adevarul este ca au inceput sa-mi treaca durerile puternice de cap si, la insistentele sotiei mele, am fost la ultima clinica unde imi facusera radiografiile. Au facut una si nu a mai iesit nimic, alta, si nimic. Au chemat persoana care imi facuse ultimele radiografii si era aceeasi care se afla acolo la Raze X. Au optat pentru un nou set de radiografii si nu au gasit nimic! Nu puteam sa cred ca acel cancer in ultima faza plecase din creierul meu asa, ca si cand...
M-am dus si la celelalte clinici unde mi-am facut mai multe radiografii deoarece, ca medic, nu vroiam sa accept ca ma aflam in acel stadiu. Si ce surpriza mare! La nici una dintre clinici nu au aparut urme ale acelui rau teribil!
- Intelegeti, dragi capi de familie, de ce m-am intors la Dumnezeu si ca micuta mea de numai 5 ani a fost maestra mea in ceea ce priveste Credinta?
Cand si-a terminat marturisirea, toti plangeam... in liniste.
- Sora Aracely Barajas
de: Humberto A Agudelo C
