A fost odată o planetă care nu era la fel cu celelalte, pentru că pe ea trăiau foarte multe femei.Alt lucru cu totul deosebit pe acea planetă era că femeile nu năşteau copii, aşa cum nasc toate femeile, ci steluţe.Unele femei doreau să păstreze steluţele ca să le îngrijească şi să se ocupe de ele. Steluţele creşteau uimitor de repede şi, nu se ştie cum anume, la o anumită vîrstă steluţele se transformau în fetiţe sau băieţi. Era o planetă cu totul şi cu totul deosebită pe care se petreceau asemenea minuni.Uneori, însă, se întîmpla ca unele femei care năşteau steluţele să nu se poată ocupa de ele şi atunci, ca să nu le tină degeaba pe lîngă casă, se hotărau să le lanseze spre cer, unde steluţele rămîneau agăţate şi se jucau şi străluceau în fiecare seară.Adesea, cînd ploua, din păcate le acopereau norii şi steluţele nu mai aveau putere să licărească pentru că nu le mai puteau zări pe femeile care le născuseră şi nu mai aveau chef să se joace. Aşa că aşteptau foarte triste pînă cînd norii treceau, ca să poată străluci din nou. Steluţele de pe cer creşteau şi ele, ca şi cele de pe pămînt, dar nu atît de repede. Trecea destul de mult timp pînă să poată fi văzute clar de pe pămînt. în plus, nu ajungeau niciodată să se trensforme în fete sau femei, iar cînd creşteau mari începeau să se depărteze de planeta pe care se născuseră şi colindau prin univers, fără nici o ţintă.Pe acea plenată trăia şi o Culegătoare de stele, care avea puteri deosebite. Ea ştia cum să aducă de pe cer steluţele şi cum să le transforme în copii adevăraţi. Avea o baghetă fermecată, se ducea într-un anumit loc de pe cîmp, noaptea, căuta spre bolta cerească şi după ce îşi alegea din ochi o steluţă, rostea o vrajă secretă şi reuşea s-o facă pe steluţă să-i cadă în poală şi să se transforme imediat în fetiţă sau băieţel.Despre această Culegătoare de stele au aflat şi nişte părinţi, care doriseră foarte mult să aibă şi ei o fetiţă, dar n-au reuşit niciodată. într-o zi, au căutat-o pe Culegătoare şi i-au spus dorinţa lor. Culegătoarea de stele a zftnbit cu blîndeţe şi înţelegere. S-au dus pe cîmp şi acolo, împreună cu Culegătoarea care a făcut vraja doar de ea ştiută, au ales de pe cer o steluţă care licărea singură şi tristă. îndată ce a rostot vraja, steluţa hop!, s-a rostogolit în poala Culegătoarei şi s-a prefăcut într-o fetiţă minunată, cu ochi mari.Bineînţeles că părinţii care o rugaseră pe Culegătoare să le-o aducă i-au devenit părinţi. Nu se poate exprima în cuvinte bucuria pe care o simţeau văzînd fetiţa, pe care au început să o îngrijrască cu cea mai mare dragoste. Bineînţeles că i-au ales numele cel mai potrivit. O ţineau în braţe, o mîngîiau, o hrăneau, o îmbrăcau, o sărutau, îi spuneau poveşti, se jucau cu ea, adică se purtau cum nu se poate mai frumos, de parcă ar fi născut-o chiar ei.Cînd fetiţa a crescut destul de mare au dus-o la şcoală. Toate ar fi fost bune şi frumoase, dacă la şcoală fetiţa nu ar fi simţit ceva tare neplăcut, şi anume că celelalte fetiţe o cam ocoleau, nu se jucau cu ea şi şuşoteau între ele tot felul de secrete. Ziceau că fetiţa nu era la fel cu celelate care fuseseră născute şi crescute de mămici. Povesteau că fetiţa a fost adusă pe această lume de Culegătoarea de stele şi că mămica ei care o iubea atît de mult nu era mama ei adevărată. Auzind aceste vorbe fetiţa s-a întristat pentru că nu ştia ce să mai creadă. Ea se simţea în siguranţă lîngă mama ei, care-i făcea fel de fel de bucurii şi surprize plăcute, aşa că nu o interesa despre ce vorbeau ceilalţi copii. Dar într-o zi s-a hotărît totuşi să o întrebe pe mama ei şi să afle adevărul. Zis şi făcut. într-o zi cînd mămica ei tocmai făcea o prăjitură foarte gustoasă fetiţa s-a apropiat de ea şi a întrebat-o cum a venit ea pe lume. Mama a fost foarte mirată de o asemenea întrebare. A scos dintr-o cutie frumoasă un scutec mic şi foarte strălucitor, de parcă era din aur şi a spus:"Demult s-a întîmplat ca o femeie de pe planeta noastră să te nască, dar pentru că nu era cel mai potrivit moment din viaţa ei s-a hotărît ca, deşi erai o steluţă-bebeluş Ia fel ca toate celelalte, să te urce pe un norişor care să te ducă spre cer, astfel încît să rămîi acolo agăţată într-un loc cît mai potrivit şi îndepărtat, într-o zi, eu am rugat-o pe vestita Culegătoare de stele să caute pentru mine o steluţă care să devină copilul meu, pentru că doream din toată inima să string în braţe şi eu un copilaş al meu. Te-a ales pe tine pentru că erai aşa drăguţă şi mititică încît meritai să fii cea aleasă. Iată scutecul aurit în care Culegătoarea de stele te-a adus la mine demult, acum. atîţia ani. Este prima ta hăinuţă care îmi aminteşte de vremea cînd erai bebeluş şi ai venit prima oară la mine. Apoi ai crescut, te-ai făcut frumoasă şi pricepută. Eu şi tăticul tău suntem foarte mîndri de tine şi credem că nimeni în lume nu este mai fericit ca noi şi nu te iubeşte aşa de tare. Noi suntem împreună de atîta timp, am trecut prin tot felul de întîmplări şi nu neam despărţit niciodată, pentru că acum tu exişti pentru noi şi noi pentru tine."Fetiţa a îmbrăţişat-o şi a strîns-o tare pe mama ei, simţind cum o pătrunde o căldură plăcută mîngîietoare venită din corpul ei. Căldura care o pătrundea îi dade atîta încredere. Fetiţa şi-adat seama că ele două sunt cu adevărat mamă şi fiică, cu adevărat fericite şi i-a spus mamei: „Ştii ce eşti tu pentru mine? Eşti planeta mea.Iar povestea noastră nu se va termina niciodată".
Preluare: Basme terapeutice pentru copii şi părinti
