sâmbătă, 5 aprilie 2014

Scrisoarea unui copil bâlbâit către tatăl lui



Dragă tată,
Te rog frumos să mă ierţi ptr faptul că am această dificultate de limbaj. Ştiu că te deranjează foarte mult. Bâlbâiala este, din fericire, doar o tulburare de vorbire, nu o infracţiune.
Mă doare să te văd trist, nervos şi ruşinat din cauza acestei probleme. Ea poate să fie rezolvată.
Îţi promit să muncesc din greu în cadrul orelor de logopedie şi să depăsesc această problemă cu care mă confrunt...
Vreau să te mândreşti cu mine, aşa cum şi eu mă mândresc cu tine. Tu eşti modelul meu, eu sunt produsul tău. Fii mândru de mine.
Nu te ruşina cu mine, ajuta-mă să depăşesc problema. Aş vrea să îţi reamintesc că am doar 7 ani şi ptr mine este un pic mai greu să îmi stapânesc emoţiile, atunci când vreau să spun ceva, şi de aceea mă bâlbâi.
Nu trebuie să te enervezi. Fii alături de mine, nu împotriva mea.
Am nevoie de susţinerea ta. Te rog mult, nu te ruşina cu mine, încearcă să ai mai multă răbdare cu mine.
Sunt mic şi încă am nevoie de suportul, aprecierea şi  răbdarea ta.
Eu am alt ritm dar am să depăşesc această problemă mult mai repede dacă tu ca tată îmi vei arăta înţelegere, susţinere şi respect.
Promit să îţi răsplătesc răbdarea şi dragostea cu care mă copleşeşti, atunci când vei fi bătrân şi ai să uiţi să faci anumite lucruri, pe care acum le faci atât de uşor...
Te voi îngriji cu răbdare şi dragoste, aşa cum şi tu m-ai îngrijit pe mine.
Cu  multă dragoste, copilul tău...

Autor: Codruta C
Notă:
Acest articol este menit sa-i sensibilizeze şi să-i confrunte cu realitatea pe părinții cu o toleranţă scăzută la problemele copiilor lor.
 Copiii au nevoie de suport atunci când întămpină dificultăţi. Sunt convinsă că vă iubiţi copiii. Spuneţi-le asta!