Într-o zi toridă de vară, un iepure sălta prin pajiște, căutând un loc umbros. Dintr-o dată, un nor mare și pufos a acoperit soarele.
— Ce bine! a strigat iepurele. Am umbră!
Dar cum norul plutea ușor mai departe, umbra s-a dus și ea. Iepurele a început să alerge după ea, sărind din tufă în tufă.
— Nu pleca! Eu am nevoie de tine!
Norul, impasibil, continua să se miște în voie, dus de vânt. În cele din urmă, iepurele s-a oprit, epuizat și confuz.
Un arici înțelept, aflat sub o tulpină de floarea-soarelui, i-a spus:
— Umbra care nu e a ta nu te va ține niciodată la răcoare. Caută-ți un adăpost care să te aștepte, nu unul pe care trebuie să-l urmărești.
Morală:
Nu alerga după ce nu-ți aparține. Găsește ce te protejează cu adevărat.
