Fericirea lui însemna „a avea fursecul”. Dacă avea fursecul, totul era bine. Dacă nu il avea, i se părea că viața nu merită nici măcar un leu.
L-am rugat să îmi explice mai bine ce înțelegea prin „fursec”.
Uneori era reprezentat de bani, uneori de putere, uneori de sex. Alteori era o mașină nouă, un contract important sau o nouă adresă prestigioasă.La un an și jumătate după ce a primit diagnosticul de cancer la prostată a venit la mine și mi-a spus:
„Este ca și cum din momentul in care am terminat să copilăresc, am încetat și am uitat cum să trăiesc."
Când îi dau fiului meu un fursec, e fericit. Dacă îi iau fursecul sau dacă acesta se rupe, este nefericit. El are doi ani și jumătate, eu am 43 de ani și mi-a luat tot acest timp ca să înțeleg că fursecul nu mă va face niciodată fericit pentru prea mult timp.
În momentul care primești fursecul, el începe să se sfărâme sau tu începi să-ți faci griji că acesta se va sfărâma sau începe să-ți fie teamă că cineva va încerca să ți-l fure.
Știi că e posibil să rămâi fără fursec și de aceea trebuie să renunți la o multitudine de lucruri pentru a avea grijă de fursec, pentru a avea grijă ca acesta să nu se rupă, să nu se sfărâme și pentru a face tot posibilul ca nimeni să nu ți-l fure.
Și cel mai probabil, nici măcar nu vei avea șansa să mănânci sau să savurezi fursecul pentru că ești atât de ocupat în încercarea ta disperată, frenetică, de a nu-l pierde
.Am aflat, într-un final, că viața nu înseamnă a avea "fursecul.”
El râde și îmi spune că s-a schimbat. Îmi spune că pentru prima oară în viața lui este fericit.Nu mai contează (sau cel puțin, nu într-o măsură atât de mare) dacă afacerea lui o duce foarte bine sau nu, nu mai contează dacă pierde sau câștigă la golf.
„Acum un an și jumătate, cancerul m-a întrebat: În regulă, ce este important? Ce este cu adevărat important pentru tine?"
Tot el mi-a raspuns:"Ei bine, viața este importantă. Viața, în orice fel în care o poți avea, în orice formă a sa. Viața cu fursecul în mână sau viața fără fursec, nu contează. Fericirea nu are nimic de-a face cu fursecul, ci cu a fi în viață. Fericirea înseamnă a trăi.”
Mi-a luat foarte mult timp, mult prea mult, dar în final am realizat (și aici, pacientul meu a zâmbit larg, energic și fericit) că fursecul este de fapt însăși viața, oricum ar fi ea.
Preluată de aici: http://singlebell.
