Este un slogan tainic ce se rãspândeşte în toatã ţara. Este o iarnã rece
în San Francisco. O femeie într-o Honda roşie, cu o grãmadã de cadouri
de Crãciun în spatele maşinii, conduce spre cabina de taxare de pe podul
Golfului.
- Plãtesc pentru mine şi pentru alte şase maşini care mã urmeazã, spuse ea cu un zâmbet, predând şapte tichete de trecere.
Unul dupã altul, urmãtoarii şase şoferi sosirã la cabina de taxare cu banii în mânã, dar auzirã:
- O doamnã din faţã a plãtit deja taxa pentru dumneavoastra. Vã dorim o zi bunã.
Dupã cum s-a dovedit, femeia din Honda citise ceva pe o foaie lipitã pe frigiderul unui prieten: ,,Faceţi acte de bunãtate la întâmplare şi gesturi spontane de frumuseţe”. Se pare cã fraza i-a sãrit în ochi şi-a copiat-o.
Judy Foreman a remarcat aceeaşi frazã pictatã cu spray pe peretele unui depoait la 150 de kilometri de casa ei. Dupã ce fraza a obsedat-o zile întregi, a cedat şi a condus tot drumul înapoi pentru a o copia. ,,M-am gândit cã este incredibil de frumoasã”, spuse ea, explicând de ce s-a apucat s-o scrie la sfârşitul tuturor scrisorilor ei, ,,ca pe un mesaj ceresc.”
Soţului ei, Frank, i-a plãcut atât de mult încât a afişat-o pe peretele clasei pentru elevii clasei a şaptea, iar unul dintre elevi era fiica unei editorialiste locale. Aceasta a publicat-o în ziar, recunoscând cã deşi îi placea, nu ştia cine o scrisese şi la ce se referise cu adevãrat.
Douã zile mai târziu, a auzit despre Anne Herbert. Înaltã, blondã şi cam la 40 de ani. Ann trãia în comitatul Marin, unul din cele mai bogate zece comitate din ţarã, unde oferea adãpost, avea slujbe întâmplãtoare şi trãia de azi pe mâine. Pe când era în restaurantul din Sausalito, Anne Herbert şi-a notat fraza pe un şervaţel de hârtie dupã ce i-a tot umblat prin minte zile întregi.
- Este minunatã! Spuse un bãrbat aşezat în apropiere şi o copie cu grijã pe şerveţelul lui. Iatã idea, spuse. Tot ce crezi cã ar trebui sã se întâmple mai des, fã la întâmplare.
Între fanteziile lui Ann Herbert se aflã: (1) sã nãvãleascã în şcoli care aratã deprimant şi sã picteze sãli de clasã, (2) sã ducã prânzuri calde pe mesele din partea sãracã a oraşului, (3) sã strecoare bani în portofelul unei bãtrâne prea mândre ca sã cearã. ,,Bunãtatea se poate înmulţi prin ea însãşi tot atât pe cât o face şi violenţa”.
Acum aceastã frazã se împrãştie scrisã pe eticheta de pe pahare, la sfârşitul scrisorilor şi pe cãrţile de vizitã. Şi pe mãsurã ce se rãspândeşte la fel se rãspândeşte şi viziunea despre bunãtatea agresivã.
În Portland, Oregon, un bãrbat ar putea introduce o moneda în aparatul de taxare al locului de parcare pentru un strain, exact la timp. În Peterson, New Jersey, o duzinã de oameni cu gãleţi, spãlãtoare şi cu bulbi de lalele ar putea cobori în faţa unei case lasate în paraginã ca sã o cureţe de la un capãt la altul, în timp ce proprietarii bãtrâni şi plapânzi privesc nãuciţi şi zâmbitori. În Chicago, un adolescent ar putea curãţa o alee atunci când simte impulsul sã o facã. Ce Dumnezeu, nimeni nu mã vede, se gândeşte el, şi curãţã şi aleea vecinului.
Este o anarhie, o dezordine pozitivã, o dulce tulburare a ordinii. O femeie din Boston scrie pe spatele cecurilor ,,Crãciun fericit!” pentru casierii de la bancã. Un bãrbat din St. Louis, a cãrui maşinã tocmai a fost lovitã în spate de o tânãrã femeie, o lasã sã plece spunând: ,,Este o zgârâieturã. Nu-ţi face griji”.
Gesturile de frumuseţe spontanã se rãspândesc. Un bãrbat cu cãmaşa fluturând în curentul creat de automobilele care trec, planteazã narcise de-a lungul şoselei. În Seattle, un om se auto-numeşte membru al unui serviciu de salubritate şi cutreierã coloanele de beton adunând gunoaiele într-un cãrucior de la supermarket. În Atlanta, cineva curãţã mâzgãliturile de graffiti de pe o bancã din parc.
Se spune cã nu poţi zâmbi fãrã sã simţi încurajare – la fel, nu poţi sã faci acte spontane de bunãtate fãrã sã simţi cã necazurile tale s-au mai uşurat, mãcar pentru faptul cã lumea a devenit un loc ceva mai bun de trãit.
Şi nu poţi beneficia de un act de bunãtate fãrã sã simţi un şoc, o vibraţie plãcutã. Dacã eşti unul dintre acei şoferi care conduc la ore de vârf şi constaţi cã cineva ţi-a plãtit taxa de trecere peste pod, cine ştie ce inspiraţie îţi va veni sã faci acelaşi lucru mai târziu pentru altcineva?
Sau sã-i faci cuiva loc în intersecţie! Sã-i zâmbeşti unui funcţionar obosit. Sau ceva mai important, mai grozav! Ca toate revoluţiile, bunãtatea agresivã începe încet, cu un singur gest. Fã ca acel gest sã fie al tãu.
- Plãtesc pentru mine şi pentru alte şase maşini care mã urmeazã, spuse ea cu un zâmbet, predând şapte tichete de trecere.
Unul dupã altul, urmãtoarii şase şoferi sosirã la cabina de taxare cu banii în mânã, dar auzirã:
- O doamnã din faţã a plãtit deja taxa pentru dumneavoastra. Vã dorim o zi bunã.
Dupã cum s-a dovedit, femeia din Honda citise ceva pe o foaie lipitã pe frigiderul unui prieten: ,,Faceţi acte de bunãtate la întâmplare şi gesturi spontane de frumuseţe”. Se pare cã fraza i-a sãrit în ochi şi-a copiat-o.
Judy Foreman a remarcat aceeaşi frazã pictatã cu spray pe peretele unui depoait la 150 de kilometri de casa ei. Dupã ce fraza a obsedat-o zile întregi, a cedat şi a condus tot drumul înapoi pentru a o copia. ,,M-am gândit cã este incredibil de frumoasã”, spuse ea, explicând de ce s-a apucat s-o scrie la sfârşitul tuturor scrisorilor ei, ,,ca pe un mesaj ceresc.”
Soţului ei, Frank, i-a plãcut atât de mult încât a afişat-o pe peretele clasei pentru elevii clasei a şaptea, iar unul dintre elevi era fiica unei editorialiste locale. Aceasta a publicat-o în ziar, recunoscând cã deşi îi placea, nu ştia cine o scrisese şi la ce se referise cu adevãrat.
Douã zile mai târziu, a auzit despre Anne Herbert. Înaltã, blondã şi cam la 40 de ani. Ann trãia în comitatul Marin, unul din cele mai bogate zece comitate din ţarã, unde oferea adãpost, avea slujbe întâmplãtoare şi trãia de azi pe mâine. Pe când era în restaurantul din Sausalito, Anne Herbert şi-a notat fraza pe un şervaţel de hârtie dupã ce i-a tot umblat prin minte zile întregi.
- Este minunatã! Spuse un bãrbat aşezat în apropiere şi o copie cu grijã pe şerveţelul lui. Iatã idea, spuse. Tot ce crezi cã ar trebui sã se întâmple mai des, fã la întâmplare.
Între fanteziile lui Ann Herbert se aflã: (1) sã nãvãleascã în şcoli care aratã deprimant şi sã picteze sãli de clasã, (2) sã ducã prânzuri calde pe mesele din partea sãracã a oraşului, (3) sã strecoare bani în portofelul unei bãtrâne prea mândre ca sã cearã. ,,Bunãtatea se poate înmulţi prin ea însãşi tot atât pe cât o face şi violenţa”.
Acum aceastã frazã se împrãştie scrisã pe eticheta de pe pahare, la sfârşitul scrisorilor şi pe cãrţile de vizitã. Şi pe mãsurã ce se rãspândeşte la fel se rãspândeşte şi viziunea despre bunãtatea agresivã.
În Portland, Oregon, un bãrbat ar putea introduce o moneda în aparatul de taxare al locului de parcare pentru un strain, exact la timp. În Peterson, New Jersey, o duzinã de oameni cu gãleţi, spãlãtoare şi cu bulbi de lalele ar putea cobori în faţa unei case lasate în paraginã ca sã o cureţe de la un capãt la altul, în timp ce proprietarii bãtrâni şi plapânzi privesc nãuciţi şi zâmbitori. În Chicago, un adolescent ar putea curãţa o alee atunci când simte impulsul sã o facã. Ce Dumnezeu, nimeni nu mã vede, se gândeşte el, şi curãţã şi aleea vecinului.
Este o anarhie, o dezordine pozitivã, o dulce tulburare a ordinii. O femeie din Boston scrie pe spatele cecurilor ,,Crãciun fericit!” pentru casierii de la bancã. Un bãrbat din St. Louis, a cãrui maşinã tocmai a fost lovitã în spate de o tânãrã femeie, o lasã sã plece spunând: ,,Este o zgârâieturã. Nu-ţi face griji”.
Gesturile de frumuseţe spontanã se rãspândesc. Un bãrbat cu cãmaşa fluturând în curentul creat de automobilele care trec, planteazã narcise de-a lungul şoselei. În Seattle, un om se auto-numeşte membru al unui serviciu de salubritate şi cutreierã coloanele de beton adunând gunoaiele într-un cãrucior de la supermarket. În Atlanta, cineva curãţã mâzgãliturile de graffiti de pe o bancã din parc.
Se spune cã nu poţi zâmbi fãrã sã simţi încurajare – la fel, nu poţi sã faci acte spontane de bunãtate fãrã sã simţi cã necazurile tale s-au mai uşurat, mãcar pentru faptul cã lumea a devenit un loc ceva mai bun de trãit.
Şi nu poţi beneficia de un act de bunãtate fãrã sã simţi un şoc, o vibraţie plãcutã. Dacã eşti unul dintre acei şoferi care conduc la ore de vârf şi constaţi cã cineva ţi-a plãtit taxa de trecere peste pod, cine ştie ce inspiraţie îţi va veni sã faci acelaşi lucru mai târziu pentru altcineva?
Sau sã-i faci cuiva loc în intersecţie! Sã-i zâmbeşti unui funcţionar obosit. Sau ceva mai important, mai grozav! Ca toate revoluţiile, bunãtatea agresivã începe încet, cu un singur gest. Fã ca acel gest sã fie al tãu.
Adair Lara
Importantã este acţiunea, nu fructele ei. Trebuie sã faci ceea ce este bine. Poate cã nu-ţi stã în putere, poate cã rezultatele nu vor apãrea imediat, dar vor exista nişte rezultate. Aceasta nu înseamnã cã trebuie sã te opreşti sã faci ceea ce este bine. Este posibil sã nu ştii niciodatã care vor fi rezultatele acţiunii tale. Dar dacã nu faci nimic, nu vei obţine nimic.
Gandhi
