Povestea pietrelor

Un om rătăcea pe suprafaţa pământului cu o piatră în spinare.Tot mai greu i se părea drumul, şi piatra tot mai grea….

Şi mergând aşa, îşi îndrepta bietul om gândul către Creator:

” Dumnezeu, care este iubitor şi iertător, de ce a îngăduit, ca eu să port această piatră grea? De ce nu-mi ia povara de pe umeri?” – îşi continua omul discursul cu divinitatea.
Tatăl Ceresc ascultase of-ul omului şi îl întreba: “Fiule ce pot face pentru tine?”

Omul spuse: “Doamne, tu care le potriveşti în aşa fel încât nouă, muritorilor, să ne fie mai uşor, fă o minune şi pentru mine!”
“Ce anume doreşti?”  - întreabă Creatorul
“Doamne, te rog, înlocuieşte această piatră de pe umerii mei cu una mai uşoară!”
“Bine fiule.” – spuse Tatăl.

În următoarea clipă, omul se trezi în mijlocul unei încăperi pline de pietre, în diferite culori şi mărimi… unele foarte grele si mari, altele mai mici.
Tatăl îi spuse: “Fiule, alege din această încăpere piatra care doreşti să o porţi de acum înainte…”

Într-unul din colţurile încăperii, omul zări o piatră mică – era cea mai mică din încăpere, şi cea mai uşoară.

Omul nostru nu ezita şi îi spuse Creatorului: “Doamne, vreau această mică piatră din colţ!”

Dumnezeu îi răspunse zâmbind: “Fiule, nu se poate, pentru că aceasta este piatra pe care tu o porţi în acest moment.”