“Un om a fost crescut în ideea că nu merită să accepte decât ce are viaţa mai bun de oferit. Această optică l-a ajutat să aibă succes şi să se îmbogăţească, astfel încât a ajuns să îşi permită într-adevăr tot ce are viata mai bun de oferit. Într-o zi el s-a îmbolnăvit de amigdalită, o boală uşoară, care ar fi putut fi tratată cu uşurinţă de către orice chirurg calificat din regiunea sa. Convins însă de propria sa importanţă şi ghidat de obsesia sa că trebuie să îşi ofere tot ce are mai bun de oferit lumea medicală, el a început să colinde întreaga lume, pentru a găsi cel mai bun specialist în amigdalită.
De fiecare dată când îi era recomandat un chirurg competent, prin minte îi trecea ciudatul gând că undeva ar putea exista un specialist încă şi mai competent decât el.
Între timp, starea i s-a agravat şi infecţia s-a răspândit atât de tare încât dacă nu s-ar fi operat pe loc, viaţa i-ar fi fost pusă în pericol. Exact când şi-a pierdut cunoştinţa, s-a întâmplat să se afle într-un sat uitat de Dumnezeu, în care singurul om care a tăiat vreodată o fiinţă vie era măcelarul local. De altfel, acesta era un măcelar excelent, dar nu mai văzuse până atunci cum arată amigdalele umane. De aceea, el a încercat să se consulte cu ceilalţi săteni, dar nimeni nu a ştiut ce să-i spună. Până să ia el o decizie, omul care nu accepta decât ceea ce are viaţa mai bun de oferit, a murit, din cauza hemoragiei.”
Valoarea pe care o atribui tu lucrurilor este iluzorie.
Cât de dispus eşti să mori pentru a apăra o poziţie iluzorie?
fragment din Rugăciunea Broaștei, de Anthony de Mello
