Astăzi vreau să vă spun o povestioară sau pildă pe care am citit-o de curând...
“Într-un sat, un om şedea pe bancă, în faţa casei lui. Pe-acolo a trecut un consătean care venea de pe câmp
- Bună ziua, bade!
- Bună să-ţi fie inima! i-a răspuns omul care şedea.
“Bietul om! Stă şi el puţin să se odihnească, după ce a trudit toată ziua…” s-a gândit trecătorul.
Nu trece mult şi trece pe-acolo alt consătean, mergând agale şi fluierând. Dă din cap în semn de salut şi trece mai departe.
“Nu-i e ruşine să stea aşa şi să lenevească pe bancă, în văzul lumii? Un puturos şi jumătate!” gândi al doilea trecător.
Vorbind şuşotit cu o fată din sat, trece şi al treilea om pe lângă ţăranul de pe bancă. Salută şi el, apoi se apleacă şi-i şopteşte fetei:
- Vezi ce curvar? Stă acolo, prefăcându-se că se odihneşte, când el, de fapt, se uită după muieri.
Primul era un om harnic, al doilea un leneş, iar al treilea un fustangiu.”
Ei, ce concluzie putem trage de aici? Eu cred că putem spune: “Nu judeca pe altul, că te judeci pe tine!” sau “Spune-mi ce gândeşti, ca să-ţi spun cine eşti!”
Aici ar merge şi bancul ăla:
“- Ce faci, bade, stai şi gândeşti?
- Nu! numa stau.”
Vitamine ptr suflet
