Un om care se simtea vesnic impovarat de greutatile vietii se planse unui vestit maestru spiritual:
“- Nu mai pot! Viata mi-e un chin!”
Maestrul lua o mana de cenusa si o lasa sa cada intr-un pahar plin cu apa curata, buna de baut, pe care-l avea pe masa, spunand:
“- Acestea sunt suferintele tale.”
Toata apa se tulbura si se murdari. Maestrul arunca apa, lua alta mana de cenusa la fel cu cea dinainte, i-o arata omului nostru, se apropie apoi de fereastra si o arunca in mare. Cenusa se imprastie intr-o clipa, iar marea ramase la fel ca inainte.
“- Vezi?”, il lamuri inteleptul. In fiecare zi, trebuie sa alegi intre a fi un pahar de apa sau marea.”
Prea multe inimi neincapatoare, prea multe suflete sovaitoare, prea multe minti nepricepute si brate inchise. Unul dintre lipsurile majore ale timpului nostru este curajul. Nu indrazneala prosteasca, temeritatea inconstienta, ci adevaratul curaj, care in fata fiecarei probleme spune linistit:
“Exista cu siguranta o solutie pe undeva, iar eu o voi gasi.”
(Bruno Ferrero)
