ÎŢI MULŢUMESC PENTRU TOT

În Evanghelia după Iisus, Stephen Mitchell adaptează o minunată parabolă Zen, din cartea lui Zenkei Shibayama: 
A Flower Does Not Talk (O floare nu vorbeşte):

 Trăia, odată, o femeie pe nume Sono, care era foarte respectată pentru evlavia şi curăţenia inimii ei. Într-o zi, un frate budist a călătorit de departe, ca să vină să o întrebe: “Ce pot face pentru a-mi linişti inima?” 
Sono a spus: “În fiecare dimineaţă şi în fiecare seară – şi ori de câte ori se întâmplă ceva – spune fără oprire: 
Îţi mulţumesc pentru tot. Nu am de ce să mă plâng.”

Timp de un an, bărbatul a făcut ce i s-a spus, însă inima lui tot nu era împăcată. S-a întors la Sono, descurajat.“Am spus în continuu rugăciunea ta, dar nu s-a întâmplat nimic. Sunt la fel de egoist. Ce să fac acum?”
Sono i-a răspuns pe loc:” Îţi mulţumesc pentru tot. Nu am de ce să mă plâng.”

Auzind aceste cuvinte, omul şi-a putut deschide ochiul spiritual şi s-a întors acasă, cu o mare bucurie în suflet.

Recunoştinţa este cea mai puternică meditaţie a vieţii. Pe măsură ce te vei concentra asupra recunoştinţei, îţi vei descoperi foarte repede drumul spre casă, spre Dumnezeu.

Nu lucrurile care ni se întâmplă ne fac bine sau rău, ci modul în care le interpretăm. Poţi găsi ceva pentru care să fii recunoscător în orice situaţie.Cei mai fericiţi oameni sunt aceia care practică recunoştinţa.

Aprecierea este un dar mai mare pentru cel care îl oferă. Decât pentru cel care îl primeşte. Cei care îi apreciază mereu pe ceilalţi cultivă iubirea în inimile lor. Chiar dacă “destinatarul” nu primeşte darul, ”expeditorul” are bucuria de a-l oferi. Pe piaţa imobiliară, atunci cânt o proprietate se “apreciază”, aceasta devine mai valoroasă. Atunci când oferim apreciere, valoarea vieţii noastre creşte.

Ajută-mă să mulţumesc.

După cum binecuvântez, sunt binecuvântat.

 Îţi mulţumesc pentru tot. Nu am de ce să mă plâng.

Preluare: "365 de inspiraţii zilnice, pentru o viaţă centrată în inimă".