Invidia, această perfidă domnişoară a tuturor timpurilor
Mai mult ca sigur nu sunt genul de persoană care să invidieze. Viaţa mi-a arătat în nu ştiu câte rânduri că legea compensaţiei lucrează din plin, şi că primesc tot ce primesc exact atunci când este timpul oportun, şi dacă n-am avut într-un moment banii necesari să-mi cumpar cerceii aceia minunaţi la care mi-a rămas inima cu siguranţă va veni ziua în care voi putea achiziţiona tot setul care să-i cuprindă şi pe aceştia. E chestiune doar de răbdare, de exersare a modestiei şi de relevare a priorităţilor. Şi dacă nu primesc niciodată mult râvnitul dar – fie el concret ori moral este nu pentru că nu aş fi aruncat în joc toată strădania şi energia mea pozitivă ci pentru că astfel am fost ferită de alte lucruri rele care ar fi venit la pachet. Eu am ajuns la concluzia că aceasta este o filosofie de viaţă sănătoasă şi bună.
Mă amuz copios când colega mea îmi povesteşte (a nu ştiu câta oară!) cum nu a plătit nicun leu pentru nerespectarea vitezei legale. Ştiu foarte bine ce i-a anulat „sentinţa”: buclele blonde şi expresivii ei ochi verzi cu care m-a hipnotizat şi pe mine ca să-i împrumut rochia nouă de mătase pe care investisem jumătate de salariu ! Şi totuşi, când m-a anunţat că a câştigat o excursie la Paris trimiţând un singur sms cu un cod de pe pachetul de cereale pe care îl ronţăi şi eu aproape zilnic, parcă-parcă mi-aş fi dorit şi eu să fiu în locul ei, sau să mă număr printre câştigători ca să mergem împreună în această minunată călătorie. Este şi acesta un mic soi de invidie ? Cum alungăm aceste pofte şi cum ne putem bucura sincer pentru fericirea altuia ?
Haideţi, să vedem !
Invidia – barometru pentru nesiguranţă
Se pare că invidia ne determină să formăm şi să menţinem relaţiile prin eliminarea constantă a concurenţilor, iar acestea nu sunt decât reacţii de apărare faţă de ameninţări pe care le simţim în anumite situaţii. Din păcate, statistic vorbind, femeile sunt mult mai invidioase decât bărbaţii din cauza modului în care se raportează la ceilalţi. Prieteniile dintre femei, indiferent dacă sunt de natură profesională sau nu, implică de cele mai multe ori schimbul unor informaţii intime. Aceasta se traduce prin faptul că ne apropiem de persoanele cu care avem lucruri în comun sau care se confruntă cu acelaşi gen de probleme. Dacă similarităţile dispar – de exemplu atât tu cât şi prietena ta sunteţi nemulţumite de locul de muncă, apoi ea îşi găseşte un job care îi oferă perspective mai bune – e posibil să simţi că prietenia voastră se năruie şi să ajungi să-ţi pui întrebări de genul : „De ce i s-a întâmplat ei acest lucru şi mie nu ?”. Sau, altă ipostază : tu şi cu cel care este implicat într-o afacere similară cu a ta, aţi discutat îndelung despre oprtunitatea investiţiei într-o anumită direcţie. După ce a venit şi mult aşteptatul rezultat al licitaţiei iată că el este câştigătorul… Ce faci acum, te laşi doborât de invidie sau te gândeşti cumva constructiv să-ţi aduni mai bine forţele pentru acelaşi tip de încercare în viitor ? Chiar dacă nu te poţi bucura sincer de succesul concurentului tău poţi lua şi partea bună a lucrurilor : fără să rişti nimic vei putea privi de pe margine dacă într-adevăr această investiţie va fi una profitabilă sau nu, ca să ştii ce ai de făcut altădată.
Poate avea invidia şi efecte benefice ?
Ei bine, se pare că invidia este un sentiment natural, pe care îl încearcă la un moment dat fiecare dintre noi. O mai găsim definită ca pe o reacţie de apărare în momentele de vulnerabilitate, cum ar fi acelea în care altcineva obţine lucrurile pe care ţi le doreşti. Invidia poate fi benefică ! Te poate motiva să depui eforturi mai consistente ca să-ţi împlineşti visele : să ai un loc de muncă mai bine plătit, să ai afaceri mai prospere, să identifici mai repede oportunităţile de investiţii, să ai o casă de vacanţă la munte, şi de ce nu, dacă este cazul, să-ţi poţi cumpăra haine cu o măsură, două mai mici (în acest ultim caz, doamnele şi domnişoarele ştiu mai bine ce spun … ).
Important este să folosim invidia în mod constructiv, ca să ne motivăm şi să ne ambiţionăm în sens pozitiv spre noi ţeluri. Avem capacitatea s-o învingem gândindu-ne la lucrurile pe care le putem schimba la noi înşine şi văzând imaginea de ansamblu. Cu siguranţă putem găsi măcar căteva realizări personale de care să putem fi mândri. Să învăţăm mereu că lucrurile bune apar la timpul lor, iar invidia poate fi un instrument util care ne poate ajuta să ne materializăm dorinţele, mai ales dacă e folosită ca determinare pentru ceea ce avem de făcut, ori ca imbold necesar ca în sfârşit să dăm startul proiectului spre care ne îndreptăm. Trebuie să avem mereu echilibrul de a nu ne lăsa dominaţi de ea, fiindcă aceasta ar putea să ne consume o parte mult prea mare din energia de care am avea nevoie pentru a face lucrurile să fie construite pas cu pas.
Am căutat pentru voi printre vorbele de duh de pe plaiurile noastre ori de aiurea câte ceva despre invidie aşa că dacă vă aflaţi printre cei care o consideră o însuşire total dezagreabilă pentru un om, veţi putea spune mai curând că „Invidia încearcă să distrugă acolo unde-i este iertat să caute a întrece”, iar pe cei care au acceptat cu mai multă deschidere faptul că invidia poate fi şi stimulent pentru succes, îi voi răsfăţa cu această cugetare : „ Invidia este umbra credincioasă a admiraţiei.”.
De voi depinde cum vă dozaţi invidia ori dacă veţi reuşi să vă dezbrăcaţi total de ea … Succes !
Cu multumiri, preluat de la Claudia Daniela.
