Cu ani in urma, patru discipoli au calatorit prin desertul Kawir, cu o caravana. Seara, ei se strângeau in jurul focului si discutau despre experientele lor.Toti aveau o admiratie deplina pentru camile.
Erau uimiti de linistea lor, admirau forta lor si gaseau rabdarea lor modesta aproape de neinteles.
-"Noi suntem maestrii condeiului", a spus unul.
-"Haideti sa descriem sau sa desenam acest animal, in asa fel incât sa pretuim si sa onoram camila."
In timp ce spunea aceste cuvinte, el a luat o rola de pergament si a intrat intr-un cort, care era luminat de o lampa cu ulei.
Dupa câteva minute, el a iesit si a aratat lucrarea sa celor trei prieteni.El desenase o camila, care tocmai se ridica dupa ce se odihnise.
Camila era atât de bine desenata, incât cineva aproape ar fi crezut ca era vie.
Atunci, urmatorul barbat a intrat in cort si curând a iesit. El facuse o scurta infatisare a avantajelor pe care camila le aduce pentru o caravana.
Al treilea a scis un poem incântator.
Atunci, al patrulea barbat, in cele din urma a intrat in cort si le-a interzis celorlalti sa-l deranjeze.
Câteva ore mai târziu, focul s-a stins si ceilalti adormisera deja.Dar, din micul cort intunecat inca se auzea scârtâitul si cântecul monoton al penitei.
Urmatoarea zi, cei trei l-au asteptat zadarnic pe colegul lor, la fel si a treia zi.La fel ca stânca,care s-a inchis in spatele lui Aladin, cortul era inchis celor patru discipoli.
In sfârsit, in cea de-a cincea zi, intrarea cortului s-a deschis, si cel mai silitor dintre cei mai silitori a pasit afara, mort de oboseala, cu ochii incercanati si obrajii supti.
Barba sa era nerasa.
Cu pasi obositi si cu o privire, ca si cum ar fi mâncat lamâi verzi, el s-a apropiat de ceilalti.El a aruncat pe covor o legatura de pergamente.
Pe fata primei role, el a scris cu litere mari, "Camila perfecta, sau cum ar trebui sa fie o camila......."
Vitamine ptr suflet
