vineri, 17 februarie 2012


Psihosexologie  

Psihosexologia este o ştiinţa medico-psihologica net delimitata. Obiectul sau de studiu este reprezentat de instinctul sexual şicomportamentul uman legat de el, unde instinctul sexual reprezinta „una dintre pulsiunile primare, fundamentale, cele mai importante ale fiinţei umane, care se identifica cu principiul vital al conservarii individului şi a speciei, cu însaşi raţiunea de a fi a persoanei” (Tratat de psihosexologie, 2003).
Ca stiinta, se implineste total prin sexualitate, depasind instinctul sexual, pe care il plaseaza in sfera erosului, construind o relatie interpersonala unica care intai reuneste si in final unifica printr-o interioritate reciproca cele doua sexe (dr.psih.med. C-tin Enachescu).
Psihosexologia are ca scop cunoaşterea particularităţilor comportamentale ale celor doua sexe în stabilirea, funcţionarea şi dezvoltarea relaţiilor interpersonale – erotico-sexuale, interactive şi de intercunoaştere (Psihologia vieţii de cuplu, 2002).

Domeniul psihosexologiei

Psihosexologia cuprinde urmatoarele sectoare teoretice şi practice:
studiul instinctului şi conduitelor psihosexuale;
- studiul tipurilor psihosexuale, al diferenţelor dintre sexe, al particularităţilor acestora şi variaţiilor lor în raport cu psihologia individului;
psihosexologia cuplurilor: modalitatea de alegere a partenerului, formarea şi dinamica cuplului, statut şi rol, ierarhii interioare, comunicare, atmosfera emoţionala, disfuncţionalităţi etc.;
patologia psihosexuala, ce ocupa un loc aparte, de o maxima importanţa în psihosexologie. Sunt studiate devianţele de comportament psihosexual, tulburarile de dinamic a sexual a, psihotraumatismele vieţii erotico-sexuale, complexele, starile nevrotice etc.;
psihoigiena sexualitaţii, reprezentând o dubla acţiune de educare-formare a atitudinilor faţa de sexualitate şi a conduitelor sexuale, iar pe de alta parte, reprezinta totalitatea metodelor si prescripţiilor de prevenire şi corectare a devianţelor psihosexuale, individuale sau colective;
terapeutica psihosexuala – scopul practic a psihosexologiei, ce reuneşte totalitatea m asurilor de restabilire a disfuncţiilor sexuale, a devianţelor psihosexuale etc. Sunt folosite in scopul acesta consilierea, educatia psihosexuala, psihoterapiile individuale, in special de natura psihanalitica, terapiile prin sugestie, metode medico-psihiatrice etc. (Tratat de psihosexologie, 2003).

PROBLEME SEXUALE

Activitatea sexuala a omului este condusa in primul rand de creier si apoi de glandele endocrine. Aceasta inseamna ca toate gandurile si atitudinile prezente sau trecute influenteaza activitatea sexuala prezenta.
Disfunctiile sexuale au drept cauza atat factori fiziologici, cat si psihologici. Important de stiut este ca si in cazul factorilor fiziologici, factorii psihologici secundari nu fac decat sa complice situatia.
Expertii spun ca mai mult de jumatate din cuplurile din Europa de Vest si SUA au diverse dificultati legate de viata sexuala:
• Reducerea interesului sexual;
• Scaderea activitatii sexuale;
• Tulburari de erectie;
• Vaginism;
• Ejaculare precoce sau intarziata etc.
Demersul terapeutic se bazeaza pe faptul ca aceste comportamente sunt invatate si se pot modifica utilizand principii derivate din teoriile invatarii. Accentul cade pe dezvoltarea deprinderilor de comunicare, educare si implicarea partenerilor in rezolvarea problemei.
In afara disfunctiilor sexuale sau a lipsei de satisfactie sexuale, va puteti adresa specialistilor si pentru:
• Comunicare insuficienta intre parteneri;
• Culpabilitate (eventual legata de o relatie extraconjugala);
• Lipsa atractiei fata de partener;
• Relatii conflictuale;
• Depresie;
• Anxietate;
• Insomnie;
• Lipsa fertilitatii etc.