In intinsul desert asiatic, Gobi, traia o familie de pastori nomazi.
Duceau o viata simpla... trei generatii intr-o iurta - bunicii, parintii, o fetita si doi baietei.
Aveau cateva oi si capre, iar camilele erau cea mai mare avere a lor.
Bunicul stia tot felul de povesti frumoase pe care le spunea nepotilor. Una dintre ele era legenda camilei si a cerbului.
Se spune ca Dumnezeu i-a daruit camilei o pereche frumoasa de coarne, drept rasplata pentru bunatatea inimii ei.
Intr-o zi, cerbul trecu pe langa ea si o ruga sa-i imprumute coarnele pentru o petrecere la care avea sa mearga. Camila, increzatoare, i le dadu cu imprumut.
Cerbul pleca, insa nu i le mai aduse niciodata inapoi. De atunci, camila priveste mereu in departare, asteptand reintoarcerea cerbului...
Timpul se scurge altfel in desert, iar acei simpli pastori erau oameni linistiti si acordati la ritmul firesc al naturii.
Tunsul camilelor... imbaierea in lighean... mulsul oilor... gatitul la ceaun... cantecul de leagan... jocul copiilor... furtuna de nisip...
Intr-o primavara, o tanara camila ce avea sa fie mama pentru prima oara, se chinuia sa nasca, dar puiul ei intarzia sa apara.
Cu toate stradaniile ei, puiul iesise doar pe jumatate afara si se intepenise in acea pozitie chinuitoare pentru mama sa.
Nemaisuportand durerea, camila se ridicase in picioare si mergea cu puiul atarnand afara din ea.
Pastorii au vrut sa ii scurteze chinul si au tras de pui sa iasa, sperand ca astfel o vor ajuta.
Dupa doua zile parca nesfarsite, un pui alb de camila se decise sa iasa la lumina.
Insa, camila mama, traumatizata, nu vru sa il accepte langa ea.
Il tinu la distanta si nu vru sa-l alapteze. Iar puiul alb scancea, tanjind dupa ea.
Pastorii se temeau ca puiul avea sa moara de foame si incercara in fel si chip sa il apropie de mama sa: ii vorbira camilei, o mangaiara, ii cantara sunetul aaa..... insa ea nu se lasa induplecata.
Ca sa tina puiul in viata, mulsera laptele camilei si i-l dadura intr-un corn, insa el tot suferea, lipsindu-i afectiunea mamei.
Vazand ca singuri nu se pot descurca, adusera niste lama sa faca un ritual cu ofrande, insa acestia nu reusira sa aduca vreo schimbare.
Se sfatuira apoi sa cheme un violonist, care avea sa-i cante camilei o ceremonie hoos, traditionala.
Trimisera copiii sa-l aduca, iar acestia plecara calare pe camile si calatorira multe mile prin desert pana la cea mai apropiata asezare umana.
Aici, il gasira pe muzicant intr-o scoala si vorbira cu el sa vina sa-i cante camilei la vioara.
Muzicantul se invoi si aduse cu el un Morin khuur - un fel de vioara cu cap sculptat in forma de cal.
Cand muzicantul sosi, atarna vioara de cocoasa camilei si o lasa un timp asa, parca pentru a se acorda la ea.
Apoi lua vioara, se aseza alaturi de pastori si incepu sa cante.
Tanara femeie asista si ea, mangaind usor camila si cantandu-i cu o voce nespus de frumoasa o melodie izvorata parca din inima ei.
Ca prin minune, muzica ajunse la inima camilei...
Camila incepu sa planga, caci undeva, in sufletul ei, intelesese tainele durerii si ale iubirii.
Din clipa aceea, camila ii permise puiului sa-i suga laptele.
Muzica o vindecase.
Supa de pui ptr suflet
