Ce nu inteleg femeile despre barbati?!

“Să presupunem că un tip pe nume Radu este atras de o femeie pe nume Elena. O invită la un film; ea acceptă; se simt bine. Câteva seri mai târziu, o invită la cină şi iar se simt bine împreună. Continuă să se întâlnească în mod regulat şi după o vreme nici unul din ei nu se mai vede cu altcineva.

Apoi, într-o seară când se duc spre casă, un gând îi trece Elenei prin minte, şi fără să se gândească prea bine, spune cu voce tare, “Îţi dai seama că azi se fac şase luni de când ne vedem?” Linişte în maşină. Pentru Elena, este o tăcere acută. Se gândeşte: Doamne, mă gândesc dacă l-a deranjat că am spus asta. Poate se simte restrâns de relaţia noastră; poate crede că încerc să-l împing în vreo obligaţie pe care nu o doreşte, sau de care nu este sigur.

Iar Radu gândeşte: Doamne, 6 luni.

Gândurile Elenei zboară: Dar, hei, nici eu nu sunt sigură că vreau acest fel de relaţie. Câteodată aş vrea să am mai mult spaţiu, să am timp să mă gândesc dacă chiar vreau să continuăm relaţia în acest sens, îndreptându-ne sigur spre… Adică, spre ce ne îndreptăm? Doar ne vom întâlni şi vom păstra acest nivel de intimitate? Ne îndreptăm către căsnicie? Către copii? Către o viaţă împreună? Sunt eu pregătită pentru un astfel de angajament? Chiar cunosc această persoană?

Radu gândeşte: Asta înseamnă că a fost… să vedem… în februarie am început să ne vedem şi a fost chiar după ce mi-am luat maşina, ceea ce înseamnă… off…trebuia să schimb uleiul de mult.

Elena ..în valuri: S-a supărat. Văd asta pe faţa lui. Poate că interpretez greşit. Poate vrea mai mult din relaţia noastră, mai multă intimitate, mai mult angajament; poate a simţit, înainte să fi simţit eu, că simţeam o oarecare rezervă. Da, sunt sigură că asta este. De aceea nu vrea să spună ce simte. Îi e teamă să nu fie respins.

Radu: Şi o să îi pun să se uite la transmisie iar. Nu îmi pasă ce spun cretinii ăia, nu merge bine. Şi ar face bine să nu mai dea vina pe vremea rece de data asta, sunt peste 30 grade afară, iar maşina asta merge parcă ar fi maşină de gunoi şi le-am dat hoţilor o groază de bani!

Elena gândeşte: Este supărat. Şi nu îl condamn. Şi eu aş fi supărată. Doamne, mă simt atât de vinovată că îl fac să treacă prin asta, dar nu pot să nu simt ceea ce simt. Pur şi simplu nu sunt sigură.

Radu: Probabil vor spune că garanţia este doar de 90 zile. Exact asta vor spune,
jigodiile.

Elena gândeste: Poate sunt prea naivă, aşteptând un cavaler călare pe calul lui alb, când de fapt stau lângă o persoană normală, o persoană cu care îmi place să fiu, o persoană de care chiar îmi pasă, o persoană căreia pare să îi pese de mine. O persoană care suferă din cauza egocentrismului meu, fanteziilor mele romantice de şcolăriţă.

Radu gândeşte: Garanţie? Vor garanţie? O să le dau naibii o garanţie. O să iau garanţia lor şi o să le-o bag...
"Radu," zice Elena cu voce tare.
"Ce?" zice Radu, tresărind.
"Te rog, nu te tortura aşa," zice ea, cu ochii care începeau să se umple de lacrimi. "Poate n-ar fi trebuit... O Doamne, mă simt asa de..."
(Se opreşte plângând în hohote.)

"Ce?" zice Radu.
"Sunt o proastă," suspină Elena. "Vreau să spun, ştiu că nu există cavaleri. Chiar ştiu asta. Este o prostie. Nu există nici un cavaler şi nici un cal."
"Nici un cal?" zice Radu.
"Crezi că sunt o proastă, nu?" zice Elena.
"Nu!" zice Radu, bucuros că ştie în sfârşit răspunsul corect.
"Doar că... Doar că eu... Eu am nevoie de timp," zice Elena.
(O pauză de 15 secunde, timp în care Radu, gândind cât de repede poate, incearcă să găsească un răspuns sigur. În sfârşit găseşte unul care crede că s-ar putea să meargă.)
"Da," zise el.

(Elena, profund mişcată, îi atinge mâna.)
"Oh, Radu, chiar simţi aşa?" zise ea.
"Cum aşa?" zice Radu.
"Aşa despre mine," zise Elena.
"Oh," zice Radu. "Da."

(Elena se întoarce spre el şi se uită fix în ochii lui, făcându-l să devină foarte nervos pentru ce ar putea spune ea mai departe, mai ales dacă implică un cal. În final ea vorbeşte.)

"Iţi mulţumesc, Radu," zice ea.

"Iţi mulţumesc," zice Radu.

Apoi o duce acasă. Ea se întinde pe pat, un suflet în conflict, torturat şi plânge până în zori, în timp ce Radu deschide o pungă de alune, deschide televizorul, şi imediat este puternic absorbit de o reluare a unui meci de tenis între doi cehi despre care nu a auzit niciodată. O mică voce din adâncul minţii îi spune că s-a întâmplat ceva important acolo în maşină, dar este destul de sigur că nu va putea înţelege niciodată ce, aşa că se gândeşte că este mai bine să nu-i dea importanţă.

A doua zi Elena îşi va suna cea mai bună prietenă sau poate doua din ele, şi vor vorbi despre această situaţie timp de şase ore în continuu. În detaliu, vor analiza tot ce ea a zis şi tot ce el a zis, trecând peste asta iar şi iar, analizând fiecare cuvânt, expresie şi gest pentru subînţelesuri, luând în considerare orice ramificaţie posibilă. Vor continua să deschidă acest subiect, din când în când, timp de săptămâni, poate luni, neajungând niciodată la o concluze definitivă, dar nici neplictisindu-se niciodată de subiect.

În acest timp, Radu, în timp ce joacă tenis cu un prieten comun de-al lui şi al Elenei, va face o pauză chiar înainte de a servi şi va spune:
Nelule, Elena a avut vreodată un cal?" (Mark Victor Hansen şi Jack Canfield)

Putem vedea în această povestioară amuzantă cum uneori ceea ce se întâmplă în realitate este diferit faţă de ceea ce se întâmplă în mintea noastră sau invers. Uneori mintea ne “minte”, ne ia ca şi prizonieri şi ne repetă aceleaşi poveşti, iar noi începem să credem că trăim în aceste poveşti. Dacă 10 persoane ar trece prin situaţia din povestea de mai sus, ele ar interpreta diferit ceea ce se întâmplă, prin urmare ar avea reacţii emoţionale diferite.

Chiar şi atunci când vorbim despre relaţiile amoroase există tehnici pentru moderarea comportamentului emoţional. Înainte să ajungem la concluzii în legătură cu comportamentul partenerului nostru, putem să ne întrebăm dacă într-adevăr ceea ce gândim este şi real, astel putem fi atenţi şi putem încerca să reevaluăm ceea ce s-a întâmplat (Cât de mult cred eu că ceea ce gândesc este adevărat?, Oare nu există şi alte cauze care ar putea explica comportamentul ei/lui?), dacă reuşim, emoţiile nu vor mai fi aşa intense sau ele chiar vor fi înlocuite cu emoţii mai adecvate. În plus, putem întreba persoana de lângă noi să vedem ce se întâmplă, putem comunica cu acesta/aceasta fără a încerca să-i ghicim gândurile, ce se poate întâmpla cel mai rău? Dacă ceea ce am gândit noi iniţial este adevărat şi comunicăm, vom avea confirmarea acestui lucru.

Când trăim emoţii intense creierul nostru ne împinge să rezistăm şi ne împiedică să avem acces la informaţii (informaţii stocate în noi înşine sau disponibile din mediul înconjurător) care pot infirma emoţia.

Putem să nu ne pierdem controlul şi să nu avem regrete ulterioare prin cunoaşterea emotivităţii, astfel vă invit să fiţi mai atenţi atunci când treceţi prin dificultate cu partenerul de viaţă şi înainte să ajungeţi la nişte concluzii, verificaţi atât cât se poate dacă ceea ce vă transmite mintea este la fel cu ce se întâmplă în realitate.

Sursa:Supa de pui ptr suflet de femeie