O femeie tânără se întorcea de la serviciu cu mașina . Conducea cu mare atenție , întrucât automobilul la volanul căruia se afla era nou-nouț , scos abia cu o zi înainte din magazin și cumpărat mai cu seamă din economiile soțului , care renunțase la multe pentru a putea achiziționa acest model .
La o intersecție foarte aglomerată , femeia avu o clipă de nehotărâre și atunci tamponă o altă mașină . Tânăra izbucni în lacrimi . Cum avea să îi explice soțului său paguba ? Șoferul celeilalte mașini fu înțelegător , dar îi spuse că era necesar totuși să-și dea unul altuia numărul permisului și datele cărții mașinii. Femeia căută respectivele documente într-o mapă de plastic maro. Din aceasta căzu un petec de hârtie pe care era scris cu o caligrafie bărbătească plină de siguranță „ În caz de accident … amintește-ți , draga mea , că eu te iubesc pe tine și nu mașina ! ”
Ar trebui să ne aducem aminte cu toții mereu de aceasta . Persoanele , și nu lucrurile , sunt cele care au însemnătate . Câte nu facem pentru diverse lucruri , pentru mașini , pentru case , pentru ordinea și bunăstarea materială ! Dacă am da aceeași atenție persoanelor , lumea ar fi altfel . Ar trebui să găsim timp pentru a-i asculta pe ceilalți , pentru a-i privi în ochi , pentru a plânge împreună cu ei , pentru a-i îmbărbăta , pentru a râde , pentru a ne plimba … Cu nimic altceva nu ne vom înfățișa înaintea lui Dumnezeu decât cu propriul suflet și capacitatea lui de a iubi ; nu ne vom duce în fața lui nici lucrurile , nici îmbrăcămintea și nici măcar trupul nostru ….
