Când credeai că nu te văd ai pregătit o supă caldă unui vecin bolnav, şi am învăţat că trebuie să ne ajutăm unii pe alţii!
Când credeai că nu te văd, mi-ai pus mâna pe fruntea fierbinte iar ochii ţi s-au umplut de lacrimi, astfel am învăţat că în viaţă există durere şi nu este ruşine să plângi!
Când credeai că nu te văd, ai numărat banii din portofel, apoi zilele din calendar până la salariu, iar eu am învăţat că în viaţă trebuie să fi cumpătat!
Când credeai că nu te văd, ai reparat tractoraşul pe care-l demontasem, iar eu am învăţat că trebuie sa nu distrug jucăriile!
Când credeai că nu te văd, ai pansat aripioara unei vrăbiuţe, şi astfel am înţeles că trebuie să-ţi fie milă de animale!
Când credeai că nu te văd, ţi-ai şters pe furiş o lacrimă, când eu am recitat o poezie la serbare, şi am învăţat că poţi plânge şi de bucurie!
Când credeai că nu te văd, ai oferit bani unei bătrâne cerşetoare, şi am învăţat că, din puţinul de care dispui, îi poţi ajuta pe alţi şi mai necăjiţi!
Când credeai că nu te văd, mi-ai preparat prăjitura mea preferată şi am învăţat că lucrurile aparent neînsemnate, pot fi daruri importante în viaţa noastră!
Când credeai că nu te văd, m-ai sărutat pe obrăjori, m-ai învelit cu păturica, şi am înţeles că sunt iubit!
Când credeai că nu te văd, m-ai susţinut din umbră, m-ai încurajat, şi mi-ai dat încredere în mine!
Când credeai că nu te văd, mi-ai împodobit ghetele cu bomboane şi am înţeles cât de frumos e să faci surprize plăcute!
Când credeai că nu te văd, mi-ai făcut o pereche de mănuşi din lână, şi am învăţat că poţi face daruri pregătite cu mâinile tale!
Când credeai că nu te văd, ai rostit o rugăciune şi am învăţat că există Dumenezeu cu care pot sta de vorbă!
Când credeai că nu te văd ai îngenuncheat în cămăruţa ta şi ai murmurat „Mulţumesc Isuse Doamne pentru ziua de azi!”, iar eu am înţeles că Cineva acolo sus ne iubeşte şi că trebuie să-i arătăm iubirea noastră!
Îţi mulţumesc pentru toate lucrurile pe care m-ai învăţat, când tu credeai că nu te văd!
