Fragment din cartea “Ştii cine eşti tu?” – Lise Bourbeau

Pământul poate fi comparat cu o şcoală unde venim să învăţăm, să dobândim noi cunoştinţe pentru a ne descoperi pe noi înşine şi pentru a afla ce anume din noi trebuie schimbat ca să ajungem la fericirea perfectă – raţiunea noastră de a fi. Intr-adevăr, tot ce se întâmplă aici, pe pământ, se aseamănă cu ceea ce se întâmplă într-o şcoală. De fiecare dată când revenim pe pământ, o facem pentru a urma un alt curs, pentru a învăţa ceva nou.

Orice acţiune, orice cuvânt, orice sentiment care se manifestă contra legii dragostei şi aduce suferinţă va fi retrăit, la un moment dat, de autorul său. Altfel spus, în fiecare viaţă acumulăm acţiuni, gânduri şi vorbe care nu sunt benefice, pentru noi sau pentru alţii, şi vom fi nevoiţi să le retrăim pentru a şti şi a simţi în inima noastră cum i-am făcut pe ceilalţi să sufere.

Aceasta este legea karmei (a cauzei şi a efectului). In fiecare viaţă trebuie să ne debarasăm de lucrurile acumulate în vieţile anterioare pentru a avansa pe drumul care ne conduce spre fericirea desăvârşită.

Toate evenimentele din viaţa ta au raţiunea lor de a fi: te învaţă să iubeşti mai mult! Atunci, în loc să te superi mereu şi să-i învinuieşti pe ceilalţi, observă-te pe tine şi încearcă să-ţi dai seama că tot ceea ce trăieşti acum face parte din planul tău de viaţă. O situaţie va dura atâta vreme cât o accepţi! Ii poţi opune rezistenţă o viaţă întreagă. Din momentul în care accepţi că e vorba despre ceva semănat de tine, de vreme ce tu îl recoltezi, de când începi să-ţi pui întrebarea: “Ce am de învăţat din asta? In ce fel pot învăţa să iubesc mai mult din această experienţă pe care o trăiesc?“, situaţia neplăcută se va resorbi mult mai repede. Tot ce ţi se întâmplă e trecător! Depinde numai de tine dacă va dura mai mult sau mai puţin!

Inchipuie-ţi sufletul ca pe un mic soare în interiorul tău. De fiecare dată când dăruieşti dragoste, când simţi în tine dragoste, când vorbeşti cu dragoste, soarele acesta creşte şi devine o imensă sursă de căldură în interiorul tău, o mare sursă de lumină. Cu cât creşte mai mult, cu atât răspândeşte în jurul tău mai multă lumină. Această lumină, această căldură nu te încălzeşte numai pe tine, ci pe toţi cei din jurul tău. Lumina soarelui tău interior îţi luminează gândurile, dorinţele, ţelurile.Totul devine mult mai clar. Lumina din tine îi ajută şi pe cei apropiaţi, care se vor simţi „luminaţi” în prezenţa ta. Iţi vei dezvolta darul de a spune cuvântul potrivit la momentul potrivit şi toată lumea îţi va mulţumi pentru această lumină. Aşa se comportă un suflet care îşi acceptă Dumnezeul interior.

O foarte bună metodă care te poate ajuta să te descoperi pe tine constă în a observa dacă valoarea ta se bazează pe ceea ce dăruieşti altora sau pe ceea ce primeşti. De multe ori, în loc să dăruim cu generozitate şi fără a aştepta ceva în schimb, ne târguim atunci când avem ceva de dat. Dacă te recunoşti în această descriere, înseamnă că te evaluezi după ceea ce primeşti de la alţii.

Când aştepţi prea mult de la ceilalţi, trăieşti multe emoţii. Iar atunci sufletul tău strigă: „Ajutor!”. In loc să ne iubim şi să ne acceptăm pe noi înşine, în loc să-i iubim pe cei din jur, avem tot timpul pretenţii de la ei; asta nu este dragoste! In fiecare zi, observă ceea ce dai fără să aştepţi ceva în schimb şi vei afla astfel cât valorezi! Nu poţi dărui decât ceea ce ai. Vei descoperi că nu mai e nevoie să faci atâtea eforturi ca să-ţi ordonezi viaţa. Lucrurile se aranjează de la sine dacă te concentrezi numai asupra valorii tale şi-ţi dăruieşti dragostea în mod necondiţionat.

Un alt mod de a dărui este iertarea. De îndată ce ierţi pe cineva, oricât de rău te-ar fi ofensat, îţi ierţi ţie aceeaşi greşeală, aceeaşi atitudine nepotrivită. Este uşor să ierţi când îţi dai seama că acela s-a comportat după cum ştia mai bine, că te-a ofensat din cauza propriei sale suferinţe şi nu dintr-o lipsă de dragoste faţă de tine. Tot ceea ce ţi se întâmplă are raţiunea sa de a fi, iar înţelegerea acestui lucru îţi va permite să elimini din viaţa ta consecinţele karmei.

Intr-adevăr, chiar dacă nu-ţi aminteşti să fi ofensat pe cineva în acest mod, ofensa căreia tu îi eşti victimă este rezultatul unui act pe care l-ai „semănat”. Dacă la un moment dat cineva îţi face un rău, înseamnă că şi tu ai făcut un rău cuiva, prin gânduri, vorbe sau fapte, fie în această viaţă, fie într-una anterioară.

Aşa cum spuneam mai înainte, sufletul nostru trăieşte experienţe diferite în fiecare dintre etape. Când începem o nouă viaţă, anumiţi factori sunt deja prestabiliţi. Astfel, sufletul a hotărât înainte de naştere părinţii de care va avea nevoie în următoarea viaţă, ţara şi oraşul unde se va naşte, a decis dacă va avea un trup mare sau unul mic etc. După cum vezi, multe lucruri au fost hotărâte dinainte. Dar ceea ce nimeni nu poate predetermina este maniera în care vei reacţiona la aceste alegeri. Reacţiile noastre, deciziile pe care le luăm în funcţie de experienţele trăite îi permit sufletului nostru să evolueze mai mult sau mai puţin rapid şi determină în ce măsură suntem fericiţi în viaţă.

Eşti ceea ce vezi

Da, chiar aşa! Tot ceea ce vezi încearcă să-ţi arate cine eşti cu adevărat, ca o oglindă. Această teorie nu e uşor de acceptat. 
Deşi nu e complicată, e dificil de pus în practică fiindcă orgoliul nostru se simte profund lezat, mai ales dacă ceea ce observăm ne deranjează. Şi chiar atunci când admirăm pe cineva, uneori e greu să acceptăm că nu suntem o persoană atât de deosebită, că suntem într-adevăr imaginea celui pe care-l privim.

Ce vezi în jurul tău? Cum îi vezi pe oamenii alături de care trăieşti? Cum îi vezi pe cei cu care lucrezi? Cum îi vezi pe oameni în general, pe stradă sau la cumpărături? Tot ceea ce priveşti te reflectă pe tine. Dacă ai folosi această teorie a oglinzii măcar câteva momente în fiecare zi, în viaţa ta s-ar produce o schimbare importantă. Să presupunem că, pentru a fi ajutat să te cunoşti, să evoluezi şi să te vezi cu adevărat, ai fost înconjurat cu oglinzi. Oriunde mergi, orice faci, te poţi observa continuu într-o oglindă. In loc să vezi persoane agresive, oameni care te deranjează sau fiinţe extraordinare, înlocuieşte-le cu o oglindă şi viaţa ta va lua un curs complet nou.
Când te priveşti în oglinda din baie, e destul de clar că persoana la care te uiţi eşti tu. Indiferent dacă ai o faţă încruntată sau radioasă, veselă sau tristă, catifelată sau plină de coşuri, ştii foarte bine că este vorba despre tine. Dacă nu-ţi place imaginea pe care o vezi, nu te superi pe oglindă, nu-i aşa? Exact acelaşi lucru se întâmplă în viaţa ta: toate persoanele pe care le întâlneşti reflectă un aspect al propriei tale fiinţe. Felul în care te vezi pe tine este ceea ce proiectezi asupra celorlalţi. Spiritul tău conştient şi subconştient se hrăneşte cu ceea ce percep simţurile tale. Tot ce citeşti, tot ce captezi cu ochii constituie o hrană pentru spirit. Tu decizi dacă această hrană îl îmbogăţeşte sau îl îmbolnăveşte!

Eşti ceea ce spui

Fiecare cuvânt pe care îl foloseşti este, de obicei, expresia a ceea ce se petrece în interiorul tău. Dacă vrei să ştii cu adevărat cine eşti, dacă vrei să-ţi cunoşti gândurile cele mai ascunse, ascultă vorbele pe care le rosteşti. Ascultă-te când vorbeşti cu alţii!

Una dintre regulile fundamentale este să fii întotdeauna sincer(ă)! Aceasta nu înseamnă că trebuie să exprimi tot ce gândeşti, în fiecare secundă! Dar atunci când deschizi gura pentru a vorbi, pentru a răspunde la o întrebare sau pentru a te adresa cuiva, este extrem de important să-ţi exprimi adevărul, atât pentru tine, cât şi pentru cei din jur. A-ţi exprima adevărul înseamnă a exprima exact ce se întâmplă în tine.

Sinceritatea înseamnă să fii consecvent(ă) în ceea ce gândeşti, simţi, spui şi faci. De fiecare dată când începi o conversaţie cu cineva, ai grijă ca schimbul vostru de idei să fie benefic pentru amândoi. Dacă în urma conversaţiei nu simţiţi că aţi progresat cu ceva şi că v-aţi umplut de energie, fiecare cuvânt pronunţat reprezintă o pierdere de energie. De altfel, se spune că oamenii risipesc cea mai mare cantitate de energie prin folosirea nepotrivită a cuvintelor. Ştii, de bună seamă, că vorbim foarte mult şi, deseori, fără rost. Ţi s-a întâmplat până acum să te asculţi cu adevărat, să devii conştient(ă) de cuvintele pe care le foloseşti? Cuvintele şi expresiile de care te serveşti oglindesc foarte fidel ce se întâmplă în tine.

Eşti ceea ce gândeşti

Gândurile tale au o importanţă enormă în viaţa ta pentru că devii ceea ce gândeşti. Devii nu numai ceea ce gândeşti despre tine, ci şi ce gândeşti despre ceilalţi. Indiferent dacă o accepţi sau nu, ceea ce crezi despre alţii trece prin filtrele intelectului tău – şi este exact ceea ce gândeşti despre tine însăţi/însuţi. 
Toate gândurile pe care le emiţi formează în jurul tău o vibraţie. 
De îndată ce gândeşti ceva, gândul respectiv este recepţionat de cel căruia îi este adresat. 
Toate acestea se întâmplă în inconştient, pe plan invizibil.

Chiar dacă tu crezi că gândurile tale sunt secrete, ei bine, nu-i adevărat. 
Suntem cu toţii părţi ale unui întreg şi suntem legaţi din interior la aceeaşi sursă de energie. 
Este ca şi cum una dintre celulele corpului tău ar fi bolnavă, iar celelalte ar şti că are o problemă fiindcă milioanele de celule din corpul tău fac parte dintr-un întreg.

Gândurile care nu exprimă dragoste provoacă stingerea luminii interioare a celui care le emite. Ele ne împiedică să-l vedem cu adevărat pe celălalt şi să comunicăm cu el. Gândurile de dragoste emit lumină în jurul tău. Tot ceea ce trăieşte un om prin intermediul experienţelor reprezintă întotdeauna efectul gândurilor sale. Dacă nu-ţi place viaţa ta prezentă, în primul rând trebuie să accepţi că ea este aşa cum este datorită gândurilor tale. Gândurile reprezintă cauza; schimbă cauza şi vei obţine un alt efect. Intregul tău trecut poate fi schimbat începând de astăzi! Ceea ce gândeşti în momentul de faţă va crea minutul următor, săptămâna următoare şi anul care va veni. Experienţele pe care le trăieşti acum reprezintă efectul gândurilor pe care le-ai pus în mişcare ieri, alaltăieri, anul trecut, acum zece ani… Dacă în acest moment nu ai decât gânduri de succes, de prosperitate, de dragoste, de pace interioară şi dacă reuşeşti să menţii aceste gânduri întreaga zi, vei vedea că viaţa ta se schimbă!

Eşti ceea ce simţi

Un alt dar minunat pe care l-ai primit este intuiţia. Intuiţia reprezintă acea voce interioară care ia naştere la nivelul inimii şi pe care trebuie s-o asculţi! Când auzi, vezi, spui sau citeşti ceva, află ce se întâmplă în inima ta. Dacă totul este bine, dacă te simţi împlinit(ă), ştii că eşti în contact cu ceva care-ţi este benefic. Dacă însă nu ai această impresie de armonie, opreşte-te, verifică, pune-ţi întrebări şi determină dacă este într-adevăr ceea ce vrei. Graţie acestei facultăţi de a simţi ce se întâmplă în inima ta, îţi poţi dezvolta un profund discernământ care te va îndruma întotdeauna în direcţia cea bună.

Când inima ta e în armonie, ceea ce simţi faţă de tine şi faţă de ceilalţi degajă atâta energie încât se comportă ca un magnet care atrage spre tine persoane, situaţii şi lucruri, exact aşa cum le-ai simţit. Deseori folosim în mod greşit această energie a sentimentelor şi una dintre cele mai nefericite situaţii este aceea de a te simţi vinovat(ă). Practic, oricine de pe acest pământ ar putea scrie o carte întreagă despre arta de a se simţi vinovat(ă) fără un motiv real.

Oamenii sunt specialişti în a fi vinovaţi pentru totul sau pentru nimic. De multe ori ne creăm un sentiment de vinovăţie fără a verifica dacă este cazul. De fapt, suntem vinovaţi cu adevărat atunci când facem, spunem, gândim sau simţim ceva cu scopul de a face rău, în mod conştient, unei persoane sau nouă înşine. Prin urmare, de fiecare dată când te simţi vinovat(ă) cu privire la ceva, verifică dacă aveai intenţia de a face rău în mod conştient.

Realitatea interioară are puterea de a ne transforma viaţa, iar comportamentul nostru va oglindi această schimbare. Oricine crede şi îşi menţine această convingere cu privire la toate lucrurile devine în mod necesar un învingător. Cei care iau contact cu această energie au o viaţă extraordinară şi degajă o bucurie care nu poate înşela pe nimeni. Oare adevăratul scop al vieţii nu este de a simţi această fericire interioară şi a o exprima în jur? 

Numai atunci putem afirma, cu toată convingerea:

„Sunt lumina universului meu”.