Viață în acvariu
Iubește și fă ceea ce dorești.
SFÂNTUL AUGUSTIN
Era ceva curios. Robert umpluse cada și pusese peștii în ea, ca să poată curăța acvariul. După ce a curățat pelicula formată pe pereții vasului, s-a dus la baie să-i readucă în acvariu.
A fost uimit să observe că, deși ar fi putut să înoate în cada întreagă, ei s-au înghesuit într-o zonă îngustă de mărimea acvariului. Nu-i limita nimic, nu-i reținea nimic. De ce n-ar fi îndrăznit să înoate liber? Cum influențase viața în acvariu capacitatea lor naturală de a înota?
Acest fapt tăcut, dar izbitor, a rămas în amintirea noastră mult timp. Nu puteam face altceva decât să vedem cum peștișorii căutau să se ascundă în ei înșiși. Aveam acum lentila vieții în acvariu pusă asupra lumii și mă întrebam zilnic în ce moduri eram și noi ca acei pești. In ce fel nu mergem nici noi altundeva decât în noi înșine? In ce fel ne micșorăm lumea pentru a nu simți presiunea captivității auto-impuse?
Viața în acvariu m-a făcut să mă gândesc la felul în care noi suntem crescuți acasă și la școală. Mă face să mă gândesc cum ni s-a spus că anumite slujbe nu sunt acceptabile și că alte slujbe nu sunt pentru noi, nu sunt accesibile, că am fost școliți să trăim într-un anumit fel, că am fost antrenați să credem că doar lucrurile practice sunt posibile, că am fost avertizați tot mereu că viața „în afara acvariului" valorilor noastre este riscantă și periculoasă.
Am început să văd chiar cât de mult suntem învățați din copilărie să ne fie teamă de viața din afara acvariului. Ca tată, Robert a început să se întrebe dacă și-a pregătit copiii pentru viața în acvariu sau pentru viața într-o lume fără limite.
Asta mă face să mă întreb acum, fiind la o vârstă mijlocie, dacă a fi spontan, bun la suflet și curios sunt calități care fac parte din capacitatea noastră naturală de a înota. De fiecare dată când ezit să fac ceva neplanificat ori neașteptat sau ezit să ajung ori să ajut pe altcineva, ori ezit să mă interesez de ceva despre care nu știu nimic, de fiecare dată când ignor imboldul de a alerga prin ploaie ori de a da un telefon doar pentru a spune „te iubesc" - mă întreb, mă întorc oare către mine, înotând în siguranță în mijlocul căzii?
Așezați-vă în liniște pană cândva simțiți pe deplin în propriul centru.
Acum ridicați-vă și mergeți încet prin încăperea în care vă aflați.
Apoi mergeți aproape de pereții camerei și meditați asupra vieții în acvariu.
Respirați lent, duceți-vă spre ușă și meditați asupra naturii a ceea ce este posibil în viață.
Acum treceți prin acea ușă și pătrundeți în ziua de azi. Străbateți ziua de azi și intrați în lume.
A fost uimit să observe că, deși ar fi putut să înoate în cada întreagă, ei s-au înghesuit într-o zonă îngustă de mărimea acvariului. Nu-i limita nimic, nu-i reținea nimic. De ce n-ar fi îndrăznit să înoate liber? Cum influențase viața în acvariu capacitatea lor naturală de a înota?
Acest fapt tăcut, dar izbitor, a rămas în amintirea noastră mult timp. Nu puteam face altceva decât să vedem cum peștișorii căutau să se ascundă în ei înșiși. Aveam acum lentila vieții în acvariu pusă asupra lumii și mă întrebam zilnic în ce moduri eram și noi ca acei pești. In ce fel nu mergem nici noi altundeva decât în noi înșine? In ce fel ne micșorăm lumea pentru a nu simți presiunea captivității auto-impuse?
Viața în acvariu m-a făcut să mă gândesc la felul în care noi suntem crescuți acasă și la școală. Mă face să mă gândesc cum ni s-a spus că anumite slujbe nu sunt acceptabile și că alte slujbe nu sunt pentru noi, nu sunt accesibile, că am fost școliți să trăim într-un anumit fel, că am fost antrenați să credem că doar lucrurile practice sunt posibile, că am fost avertizați tot mereu că viața „în afara acvariului" valorilor noastre este riscantă și periculoasă.
Am început să văd chiar cât de mult suntem învățați din copilărie să ne fie teamă de viața din afara acvariului. Ca tată, Robert a început să se întrebe dacă și-a pregătit copiii pentru viața în acvariu sau pentru viața într-o lume fără limite.
Asta mă face să mă întreb acum, fiind la o vârstă mijlocie, dacă a fi spontan, bun la suflet și curios sunt calități care fac parte din capacitatea noastră naturală de a înota. De fiecare dată când ezit să fac ceva neplanificat ori neașteptat sau ezit să ajung ori să ajut pe altcineva, ori ezit să mă interesez de ceva despre care nu știu nimic, de fiecare dată când ignor imboldul de a alerga prin ploaie ori de a da un telefon doar pentru a spune „te iubesc" - mă întreb, mă întorc oare către mine, înotând în siguranță în mijlocul căzii?
Așezați-vă în liniște pană cândva simțiți pe deplin în propriul centru.
Acum ridicați-vă și mergeți încet prin încăperea în care vă aflați.
Apoi mergeți aproape de pereții camerei și meditați asupra vieții în acvariu.
Respirați lent, duceți-vă spre ușă și meditați asupra naturii a ceea ce este posibil în viață.
Acum treceți prin acea ușă și pătrundeți în ziua de azi. Străbateți ziua de azi și intrați în lume.
