miercuri, 16 ianuarie 2013

Sacrificiul inimii perfecte..






Oamenii se intalnesc din doua motive: sa se ajute reciproc la dezvoltarea individuala sau sa traiasca viata mai din plin decat ar fi putut-o trai separat.” Andy Szekely

“Era o data un tanar ce pretindea ca are cea mai frumoasa si mai perfecta inima din tara. Tanarul mergea din oras in oras si din sat in sat, aratandu-le oamenilor inima lui minunata. Oamenii se adunau cu mic cu mare si se minunau de frumusetea si perfectiunea inimii lui.

Inima tanarului era intr-o stare perfecta. Acesta nu avea nicio greseala si niciun semn pe ea. Toti privitorii erau de acord ca inima lui era cea mai frumoasa din cate vazusera ei pana atunci. Tanarul om era foarte mandru de el si de inima lui. Nimeni nu avea o inima la fel de frumoasa. El se bucura mult de aprobarile unanime ale privitorilor.

Intr-o zi insa, ajungand intr-un sat, s-a apropiat de el un batran trecut de 70 de ani, cu par alb si cu o privire blajina, care i-a spus: “Dragul meu, eu iti spun ca inima ta nu e nici pe departe la fel de frumoasa precum e a mea!”. Atat multimea din sat, cat si tanarul cu inima perfecta s-au uitat cu uimire la batran. “Ce spui tu, batrane? Ai inima mai frumoasa ca a mea? Arata-ne-o atunci!”.

Batranul a inceput sa se dezbrace, ca sa le arate oamenilor inima lui. Oamenii au vazut o inima care batea puternic, dar care era plina de pete negre, de rani si cicatrici. Inima lui avea foarte multe rupturi si mai ales gauri. Unele dintre aceste gauri erau acoperite cu bucati de invelis, dar aceste invelisuri nu se potriveau foarte bine cu inima lui. 

Avea cateva locuri unde cateva piese ale inimii sale erau descompletate si completate cu altele care nu se potriveau foarte bine. Mai mult, inima lui avea om cateva locuri gropi mari de unde mai lipseau mai multe bucati de inima.Oamenii se uitau unii la altii nedumeriti.“Cum poate batranul sa spuna ca inima lui e mai frumoasa??” se intrebau acestia in sinea lor. Tanarul cu inima perfecta s-a uitat atunci la inima batranului si a inceput sa rada.

“Eu cred ca dumneata glumesti,  mosule. Inima dumitale nu poate fi comparata cu a mea. Inima mea e perfecta, pe cand a dumitale e plina cu cicatrici si rupturi.”

“Da!” spuse batranul. “A ta arata intr-adevar perfect, dar eu nu mi-as schimba inima mea cu a ta pentru nimic in lume. Sa stii ca fiecare gol pe care il vezi acolo reprezinta o persoana careia eu i-am dat iubire. De fiecare data cand am iubit pe cineva, eu am rupt o bucata din inima mea si i-am dat-o persoanei respective. Adesea, persoanele carora le-am dat o bucata din inima mea mi-au dar inapoi o bucata din inima lor, iar eu am pus aceasta bucata pe locul gol care lipsea din inima mea. Dar fiindca bucatile de inima date si primite nu sunt exacte, eu m-am ales cu cateva margini dure, de care ma bucur oricum, pentru ca ele imi amintesc de iubirea pe care am impartit-o cu aceste persoane.

Uneori, eu am dat cateva bucati din inima mea unor persoane , iar acestea nu mi-au dat nimic inapoi. Acestea sunt locurile goale in inima mea. Nu uita: a da iubire cuiva inseamna a-ti asuma un risc. Cu toate ca aceste goluri sunt dureroase, ele raman deschise. Imi reamintesc de iubirea pe care am dat-o acestor oameni. Sper totusi ca intr-o buna zi ei se vor intoarce si vor umple aceste locuri libere pe care eu inca le astept. Ei, acuma vezi ce inseamna adevarata frumusete?”

Tanarul statea linistit, insa lacrimile incepusera sa-i curga siroaie din ochi. El s-a indreptat atunci catre batran, a rupt o bucata din inima sa perfecta, tanara si frumoasa si i-a oferit aceasta bucata batranului. Avea lacrimi in ochi si mainile tremurande. Batranul a luat bucata de inima oferita, a pus-o in inima sa, iar apoi a luat o bucata din inima sa batrana si sfasiata si a plasat-o in golul facut in inima tanarului. Aceasta s-a potrivit, dar nu chiar perfect, pentru ca au mai ramas niste margini afara. Tanarul om si-a privit inima, care nu mai era acum perfecta, dar care era acum cu mult mai frumoasa decat fusese vreodata, deoarece iubirea din inima batranului trecuse acum si in a lui.”

Relatiile cu ceilalti oameni ne pot produce rani si suferinta, uneori, dar tot ele reprezinta forma cea mai inalta de a-ti trai viata la potentialul ei maxim. Decide sa traiesti la maximum. Nu este intotdeauna confortabil, dar merita.


Sursa net.