marți, 8 ianuarie 2013

Copacul dorintelor








Un calator ostenit s-a pus la umbra unui copac fara sa stie ca era un copac fermecat, care putea indeplini orice dorinta.
Cum statea el asa pe pamantul tare, s-a gandit deodata cat de placut ar fi sa se odihneasca intr-un pat moale. Pe data, patul a rasarit alaturi.
Uluit, omul s-a intins pe pat, spunandu-si ca s-ar simti in culmea fericirii daca ar avea langa el o tanara care sa-i maseze picioarele intepenite. Tanara a aparut si a inceput sa-i maseze picioarele, intr-un chip nespus de placut.
“Mi-e foame, si-a spus omul, si ar fi strasnic sa mananc ceva chiar acum.” S-a asternut pe data o masa incarcata cu tot soiul de bunatati. Omul s-a asezat la masa, a mancat si a baut pe saturate. Se cam ametise. I se inchideau ochii, de vin si de oboseala. S-a lungit, asadar, pe pat, gandindu-se la minunatele intamplari din ziua aceea.
“Am sa dorm doar un ceas-doua. Numai,  daca trece pe aici vreun tigru, in timp ce dorm?!” Tigrul a iesit ca din pamant si l-a sfartecat.