În sala de aşteptare a medicului se adunase o mulţime de oameni. Un domn mai în vârstă s-a apropiat de biroul asistentei de la recepţie.
- Doamnă, i-a spus el politicos, am o programare pentru ora 10:00, iar acum este aproape 11:00. Mă tem că nu mai pot aştepta. Sunteţi bună să îmi faceţi o nouă programare, pentru o altă zi?
O femeie din mulţime s-a aplecat către urechea vecinei sale şi i-a şoptit:
- Cred că are cel puţin optzeci de ani. Mă întreb ce treabă atât de urgentă ar putea avea de nu mai poate aştepta...
Bătrânul a auzit fără să vrea remarca doamnei, drept care s-a întors către ea, s-a înclinat cu respect şi i-a spus:
- Aveţi dreptate, doamnă. Am optzecişişapte de ani, şi tocmai de aceea nu îmi permit să mai pierd nici măcar un singur minut din puţinul timp care mi-a mai rămas.
- Doamnă, i-a spus el politicos, am o programare pentru ora 10:00, iar acum este aproape 11:00. Mă tem că nu mai pot aştepta. Sunteţi bună să îmi faceţi o nouă programare, pentru o altă zi?
O femeie din mulţime s-a aplecat către urechea vecinei sale şi i-a şoptit:
- Cred că are cel puţin optzeci de ani. Mă întreb ce treabă atât de urgentă ar putea avea de nu mai poate aştepta...
Bătrânul a auzit fără să vrea remarca doamnei, drept care s-a întors către ea, s-a înclinat cu respect şi i-a spus:
- Aveţi dreptate, doamnă. Am optzecişişapte de ani, şi tocmai de aceea nu îmi permit să mai pierd nici măcar un singur minut din puţinul timp care mi-a mai rămas.
Cel iluminat nu pierde niciun minut, căci a înţeles relativa lipsă de importanţă a faptelor sale.
Extrasă din Rugaciunea Broaştei-Anthony de Mello
