Pietricelele albastre
Doua pietricele traiau intre altele in albia unui rau. Se distingeau pentru ca erau de un albastru intens. Cand iesea soarele straluceau ca doua bucatele de cer. Discutau in fiecare zi despre ce isi doreau s-ajunga. Intr-o zi au fost culese de o mana de om. Un timp s-au sufocat in diverse cutii pana cand cineva le-a luat si le-a turtit pe un perete, plasandu-le intr-un lacas de ciment lipicios. Au plans, au implorat, au insultat, au amenintat, dar doua lovituri de ciocan le-au impins si mai mult in acel ciment.
De atunci s-au tot gandit cum sa scape. S-au imprietenit cu un fir de apa, care din cand in cand curgea peste ele si i-au spus: "Scurge-te pe sub noi si scoate-ne din peretele asta nenorocit!" Firicelul de apa a ascultat si dupa cateva luni cele doua pietricele jucau putin in locasul lor din perete. Intr-o zi umeda, in sfarsit au cazut. De pe pamant contemplau locul de unde cazusera. Era un splendid mozaic format din mii de pietricele reprezentand chipul lui IIsus Hristos. Dar in figura Lui era ceva ciudat. Era orb. Pietricelele au inteles in sfarsit. In intunericul in care cazusera, fara sa observe, omul care facea curatenie le-a maturat si le-a aruncat la gunoi.
Ar trebui sa intelege macar atat: desi avem impresia ca intelegem, uneori nu reusim s-o facem pentru ca nu reusim sa vedem ansamblul. Fiecare are rolul lui, care uneori ne da batai de cap. Ganditi de zece ori inainte de a strica o astfel de lucrare.
Doua pietricele traiau intre altele in albia unui rau. Se distingeau pentru ca erau de un albastru intens. Cand iesea soarele straluceau ca doua bucatele de cer. Discutau in fiecare zi despre ce isi doreau s-ajunga. Intr-o zi au fost culese de o mana de om. Un timp s-au sufocat in diverse cutii pana cand cineva le-a luat si le-a turtit pe un perete, plasandu-le intr-un lacas de ciment lipicios. Au plans, au implorat, au insultat, au amenintat, dar doua lovituri de ciocan le-au impins si mai mult in acel ciment.
De atunci s-au tot gandit cum sa scape. S-au imprietenit cu un fir de apa, care din cand in cand curgea peste ele si i-au spus: "Scurge-te pe sub noi si scoate-ne din peretele asta nenorocit!" Firicelul de apa a ascultat si dupa cateva luni cele doua pietricele jucau putin in locasul lor din perete. Intr-o zi umeda, in sfarsit au cazut. De pe pamant contemplau locul de unde cazusera. Era un splendid mozaic format din mii de pietricele reprezentand chipul lui IIsus Hristos. Dar in figura Lui era ceva ciudat. Era orb. Pietricelele au inteles in sfarsit. In intunericul in care cazusera, fara sa observe, omul care facea curatenie le-a maturat si le-a aruncat la gunoi.
Ar trebui sa intelege macar atat: desi avem impresia ca intelegem, uneori nu reusim s-o facem pentru ca nu reusim sa vedem ansamblul. Fiecare are rolul lui, care uneori ne da batai de cap. Ganditi de zece ori inainte de a strica o astfel de lucrare.
Humberto A.Agudelo C
