vineri, 31 octombrie 2014

Cea de-a unsprezecea cutie

 "Este mai ferice sa dai decat sa primesti." Faptele apostolilor 20:35

Care sarbatoare de Ziua Recunostintei va este cel mai bine intiparita in memorie?In cazul meu, Ajunul sarbatorii.Biserica programase 10 familii care urmau sa primeasca cutii cu mancare.Un comerciant din partea locului donase sunca, iar articolele de bacanie fusesera obtinute prin donatii bancare.
In timp ce pregateam cutiile cu mancare, familile respective se bucurau ptr alimentele pregatite pe care urmau sa le ia acasa.Poate, pentru unii dintre ei, avea sa fie cea mai buna masa pe care o mancasera vreodata.
Pe cand isi aranjau cutiile, aparu o alta familie.Tatal, mama si cei trei copii ai lor iesira dintr-o camioneta veche si intrara in sala in care ne desfasuram activitatea.Aceasta familie nu se afla pe lista noastra.Ei tocmai aflasera ca o biserica dona mancare.
Le-am explicat ca nu mai aveam produse pentru inca o familie si le-am promis ca voi face totul sa-i pot ajuta si pe ei. In timpul conversatiei mele cu familia nevoiasa s-a intamplat un lucru cu adevarat uimitor.
Fara sa urmeze sfatul cuiva, o femeie a lasat propria cutie jos, a gasit o alta cutie goala in care a inceput sa puna alimente din cutia ei plina cu bunatati.In curand, toti ceilalti, oameni nevoiasi, i-au urmat exemplul formand a unsprezecea cutie ptr aceasta familie nevoiasa..

 Supa de pui ptr suflet a 4-a portie

duminică, 12 octombrie 2014

O povestire hasidică

Evreii dintr-un mic orăşel din Rusia aşteptau cu nerăbdare sosirea unui mare rabin.Era un eveniment extraordinar, aşa că şi-au pregătit multă vreme întrebările pe care urmau să i le pună omului sfânt.
Când acesta a sosit în sfârşit şi a fost întâmpinat de mulţime în sala din primăria oraşului, se putea simţi în aer tensiunea, căci toţi erau pregătiţi să asculte răspunsurile la întrebările lor.
La început, rabinul nu a spus nimic; doar a privit în ochii lor şi a mormăit o incantaţie. 
Foarte curând, toată lumea a început să mormăie odată cu el. În continuare, el a început să cânte, iar mulţimea a cântat alături de el. Apoi, rabinul a început să se legene şi să danseze cu paşi solemni. 
Întreaga congregaţie i-a urmat paşii. În scurt timp, oamenii
erau atât de absorbiţi de mişcări încât au uitat de orice altceva.În acest fel, fiecare persoană din mulţime a cunoscut Unitatea, fiind vindecată de diviziunea interioară care ne împiedică să cunoaştem Adevărul.
A trecut o oră până când dansul s-a mai potolit.Eliberaţi de tensiuni, cei prezenţi s-au aşezat şi o stare de pace s-a aşternut peste ei. Apoi, rabinul le-a adresatsingurele cuvinte pe care le-a rostit în acea seară:
- Cred că am răspuns la toate întrebările voastre.
Un derviş a fost întrebat de ce îl adoră pe Dumnezeu prin dans. lată ce a răspuns el:
- Deoarece a-l adora pe Dumnezeu înseamnă a muri faţă de sine. Dansul ucide egoul. Când egoul moare, toate
problemele mor odată cu el. Când egoul nu mai este, rămâne Iubirea. Rămâne Dumnezeu.

Rugăciunea broaştei-Anthony De Mello

sâmbătă, 11 octombrie 2014

Scrisoarea unei mame.

Fata mea dragă …

În ziua în care mă vei vedea bătrână, îți cer, te rog frumos, să ai răbdare cu mine, dar mai presus de toate încearcă să mă înțelegi … Și când vorbim, repetă-mi de mii de ori. Te rog, nu mă întrerupe pentru a-mi spune: “Ți-am mai zis o dată”, doar ascultă-mă. Atât. Și amintește-ți timpul când tu erai micuță și eu îți citeam aceiași poveste în fiecare noapte până când adormeai … Și când nu o să vreau să mă spăl, nu mă certa te rog… Amintește-ți cât mă rugam de tine să te spăl și tu nu vroiai, atunci când erai micuță…
Și când o să vezi neștiința mea la noua tehnologie, dă-mi te rog timp pentru a învăța și să nu te enervezi… Îți amintești, draga mea, că eu te-am învățat multe lucruri, cum ar fi: să mănânci corespunzător, să te îmbraci, să te piepteni și cum să înfrunți viața de zi cu zi … Și atunci când picioarele mele bătrâne și obosite nu vor mai umbla ca înainte, dă-mi te rog mâna și ajută-mă, exact cum și eu te-am ajutat când ai făcut primii pași…
Când îmi voi pierde memoria sau firul conversației, dă-mi te rog timpul necesar pentru a-mi aminti… Și dacă nu pot, nu te enerva, nu fi nerăbdătoare sau arogantă…Doar că sunt prezentă în inima ta, că sunt cu tine și că mă asculți, e cel mai important lucru pentru mine…
Când zilele acestea vor veni, nu trebuie să fii tristă că mă vezi așa… doar atât îți cer: să fii alături de mine, să încerci să mă înțelegi și ajută-mă să ajung la finalul vieții mele cu dragoste.Cu aceiași dragoste și bucurie cu care te-am crescut și eu.Cu dragostea imensă pe care am avut-o întotdeauna pentru tine, doar un singur lucru vreau să-ți mai zic: “TE IUBESC, FATA MEA DRAGĂ!”

Preluare de pe Pagina: Manastirea Prislop

Parabolă

În sala de aşteptare a medicului se adunase o mulţime de oameni. Un domn mai în vârstă s-a apropiat de biroul asistentei de la recepţie.
- Doamnă, i-a spus el politicos, am o programare pentru ora 10:00, iar acum este aproape 11:00. Mă tem că nu mai pot aştepta. Sunteţi bună să îmi faceţi o nouă programare, pentru o altă zi?
O femeie din mulţime s-a aplecat către urechea vecinei sale şi i-a şoptit:
- Cred că are cel puţin optzeci de ani. Mă întreb ce treabă atât de urgentă ar putea avea de nu mai poate aştepta...
Bătrânul a auzit fără să vrea remarca doamnei, drept care s-a întors către ea, s-a înclinat cu respect şi i-a spus:
- Aveţi dreptate, doamnă. Am optzecişişapte de ani, şi tocmai de aceea nu îmi permit să mai pierd nici măcar un singur minut din puţinul timp care mi-a mai rămas.
 
Cel iluminat nu pierde niciun minut, căci a înţeles relativa lipsă de importanţă a faptelor sale.

Extrasă din Rugaciunea Broaştei-Anthony de Mello