Se spune ca la un moment dat s-au adunat pe Pamant toate sentimentele si calitatile oamenilor. Cand Plictiseala cascase pentru a treia oara, Nebunia, nebuna ca de obicei le-a propus un joc.
"Ne jucam de-a v-ati ascunselea?"
Intriga a ridicat spranceana intrigata si Curiozitatea nu s-a putut abtine si a intrebat: "Dar ce este asta?"
"Un joc. Eu imi acopar fata si incep sa numar, voi va ascundeti si apoi eu trebuie sa va gasesc..."
Entuziasmul a dansat la brat cu Euforia. Bucuria a sarit de-atatea ori incat a reusit s-o convinga pe Indoiala si chiar si pe Apatie, pe care niciodata n-o interesa nimic.
Dar nu toti au dorit sa participe.
Adevarul a preferat sa nu participe, pentru ca pana la urma tot il gaseau. Lasitatea nu a indraznit sa riste. Mandria a fost de parere ca era un joc prost (de fapt o deranja ca ideea nu fusese a ei).
"1,2,3..." jocul a inceput...
Lenea s-a ascuns dupa prima piatra intalnita in drum. Credinta s-a urcat la cer. Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului care, cu forte proprii, reusise sa se urce in cel mai inalt copac. Generozitatea nu reusea sa se ascunda, pentru ca fiecare loc pe care-l gasea i se parea minunat pentru unul din prietenii ei: lacul - minunat pentru Frumusete, scorbura unui copac - minunat pentru Timiditate, zborul unui fluture - pentru Senzualitate, o rafala de vant pentru Libertate. Pana la urma s-a ascuns intr-o raza de soare.
Egoismul a gasit un loc numai pentru el, Minciuna dupa propria imaginatie, Pasiunea si Dorinta in centrul unui vulcan, Uitarea - am uitat unde s-a ascuns...
Cand Nebunia a terminat de numarat, Dragostea nu gasise inca loc sa se ascunda. Pana ce a zarit o tufa de trandafiri si, induiosata s-a ascuns intre florile ei.
Prima care a fost gasita a fost Lenea, la trei pasi, dupa o piatra, apoi a gasit-o pe Credinta pe care a auzit-o vorbind cu Dumnezeu in Cer. Au urmat Pasiunea si Dorinta pe care le-a simtit vibrand in miezul vulcanului. Din greseala a gasit-o pe Invidie si si-a dat imediat seama unde poate fi Triumful. Egoismul a iesit singur pentru ca s-a dovedit ca se ascunsese intr-un cuib de viespi. Facandu-i-se sete s-a apropiat de lac si a gasit Frumusetea. Indoiala era pe un gard, nehotarata pe care parte sa se ascunda. Pe Talent in iarba proaspata, pe Neliniste intr-o grota intunecata, pe Minciuna in vazul tuturor, pe Uitare...uitase ca joaca si ea...
Doar Dragostea nu era de gasit nicaieri. A cautat dupa fiecare copac, sub fiecare piatra, in apele fiecarui paraias, pe culmile muntilor, in fiecare coltisor de pe planeta...si cand era pe punctul de a se da batuta...a zarit o tufa de trandafiri si i s-a parut ca este cineva acolo. A inceput sa miste crengile si a auzit un strigat de durere. Spinii ranisera ochii Dragostei. Nebunia nu mai stia ce sa faca pentru a-si cere scuze. A plans, a implorat, a cerut iertare si a promis ca toata viata-i va fi servitoare.
De atunci, de cand s-a jucat prima data pe Pamant "De-a v-ati ascunselea",
Dragostea este oarba, iar Nebunia o insoteste peste tot.
Humberto A.Agudelo C
