11MAY
A fost odata ca niciodata undeva departe un oras foarte trist, neingrijit si murdar.
Nu se stia de cand era asa, cei mai multi localnici nici nu mai isi aduceau aminte daca fusese vreodata si altfel. Puteau doar sa banuiasca asta dupa cladirile abandonate, aflate in paragina ca acolo candva oamenii se bucurau de viata.
Locuitorii orasului cel trist erau la fel ca si orasul lor: tristi, neingrijiti, murdari si fara sa se bucure de nimic. Traversau strazile pustii in liniste, treceau printre cladirile aflate in paragina si supravietuiau numai ei stiau cum.
Strainii nu veneau niciodata in Orasul cel Trist. Aici nimeni nu cumpara nimic, nimeni nu vindea nimic, nimeni nu radea, nimeni nu se bucura.
Cu toate ca soarta Orasului Cel Trist parea pecetluita unii locuitori inca nu se resemnasera de tot cu gandul ca trebuie sa traiasca asa. Si incetul cu incetul au ajuns la concluzia ca singura lor speranta este un ajutor din afara, probabil un om de afaceri bogat si cu multa experianta si cu multe relatii, care sa le fie primar si sa scoata orasul din tristetea lui.
Asa ca au pornit in cautare de ajutor din afara. Pe unde ajungeau insa oamenii radeau si le inchideau usa in nas: “Orasul Cel Trist? De ce am veni acolo? Ce aveti voi de oferit?”
Cei plecati in cautarea unui primar stateau descurajati si faceau bilantul calatoriei lungi si obositoare in cautare de ajutor. Un vagabond aflat in apropiere le-a spus:
“Am auzit fara sa vreau discutia voastra. Am inteles ca aveti nevoie de un primar care sa administreze Orasul cel Trist. Cred ca as putea sa va ajut”.
Cu toata supararea lor au izbucnit in ras: “Cum ne-ai putea ajuta tu? Nu ai nimic, nici o resursa, in mod evident esti un vagabond. Orasul nostru are nevoie de ajutor, de resurse, de influenta, de relatii”.
“Eu sunt tot ceea ce aveti in momentul de fata”. “Putem merge in oras iar eu il voi gestiona bine. Sunt persoana cea mai potrivita pentru aceasta pentru ca stiu sa administrez bine resurse putine“.
Tinerii nu erau deloc convinsi ca fac o alegere buna insa teama de a merge acasa cu mana goala era mai puternica. La cererea vagabondului i-au cumparat haine noi impreuna cu 2 geamantane mari. L-au aranjat apoi sa arate cam asa cum credeau ei ca ar trebui sa arate primarul mult-asteptat de cei de acasa. Apoi au pornit spre casa ingrijorati de viitor.
Vagabondul si-a intrat foarte repede in rolul de primar de parca fusese sef toata viata. Cu o voce autoritara, obisnuita sa comande cand a ajuns in oras a intrebat unde este apartamentul sau. Si pentru ca nu a fost multumit de ceea ce i s-a oferit a spus ca o persoana importanta ca el nu poate trai oriunde si oricum.
A dat dispozitie ca in cel mai scurt timp sa se renoveze hotelul orasului, de care oricum era nevoie si pentru viitorii investitori care vor vizita orasul in curand.
Oamenii s-au pornit cu totii, au muncit zi si noapte si intr-o saptamana hotelul paraginit arata ca nou. Epuizati de munca stateau pe jos in fata hotelului nevenindu-le sa creada cat de bine reusisera. In timp ce primarul tafnos fara sa le spuna nici macar multumesc se instalase pe ultimul etaj din hotel si dadea ordine in stanga si in dreapta.
Apoi a venit randul primariei, in care evident, noul primar nu putea lucra. Oamenii au repetat efortul colectiv renovand toata cladirea cum s-au priceput mai bine. Apoi a venit randul teatrului. Primarul a insistat pentru renovarea teatrului deoarece dupa spusele lui viitorii investitori vor trebui distrati in timp ce vor veni in oras. Locuitorii erau epuizati de atata munca non-stop insa nimeni nu avea curajul sa se planga.
Copiii mai talentati din oras au fost selectionati pentru a organiza o fanfara si o piesa de teatru. Nimeni nu era platit dar entuziasmul este molipsitor si incepuse sa ii cuprinda pe toti. Chiar si cei resemnati locuitori incepusera sa participe cate putin la efortul colectiv pentru schimbarea ce urma sa vina. Oamenii isi curatau si reparau casele, maturau strazile, plantau pomi si aranjau spatiile publice ale orasului.
Incetul cu incetul vestea ca ceva se intampla in Orasul cel Trist s-a dus si in orasele invecinate. Circula peste tot zvonul ca vor veni investitori bogati, in mai multe variante.
Unii spuneau ca in oras s-a gasit o comoara. Altii ca investitori straini au gasit niste zacaminte pe teritoriul Orasului cel Trist si ca vor sa le exploateze cat mai curand. Un alt zvon se referea la continutul celor doua geamantane mari pe care primarul le aduse cu el.
Comerciantii din orasele invecinate de teama ca s-ar putea sa piarda o ocazie unica si au inceput sa isi construiasca magazine in Orasul Cel Trist pentru momentul cand vor veni investitorii cei misteriosi. Investitiile, timide la inceput deveneau din ce in ce mai vizibile. Se deschisesera o parte din fabricile vechi ale orasului, abandonate de multa vreme. Orasul se trezea incetul cu incetul la viata in asteptarea schimbarii....
Intr-o noapte insa primarul orasului a disparut.
La inceput oamenii au fost cuprinsi de teama ca schimbarea va inceta si orasul va decadea din nou insa ocupati cu viata de zi cu zi, cu munca, cu distractiile au uitat repede de ingrijorari.
Zvonurile si legendele despre disparitia primarului au mai continuat ceva vreme. Unii spuneau ca devreme ce si-a respectat contractul si a adus investitorii promisi a plecat. Altii spuneau ca nu a adus nici un investitor, ca totul a fost o pacaleala iar geamantanele cele mari nu contineau nimic. Ce-i drept, o pacaleala functionala care ajutase orasul sa isi revina. Simpatizanti ai primarului disparut spuneau ca de fapt primarul s-a retras temporar pentru a testa capacitatea orasului de a functiona fara el inainte de a aduce adevaratii investitori..
Schimbarea orasului era insa reala si era greu de spus daca meritul ii apartinea primarului disparut sau resurselor reale ale orasului.
Cu timpul oamenii au incetat sa se mai preocupe de paternitatea succesului schimbarii si se bucurau pur si simplu de noua viata a orasului lor.
Sursa: Psihoterapie.net
