Iertarea sincera si reala a persoanelor de rea-credinta din viata noastra ne poate reda o noua sansa la viata, la o viata demna, la o viata de familie pe care o meritam si pe care fiecare dintre noi are dreptul sa o traiasca, indiferent de mediul de provenienta, urban sau rural, indiferent de religie, de sex, de optiunile sexuale, de varsta, de nivel de educatie, de etnie sau de coloratura politica.
Cine este persoana incorecta si cum ne face sa ne simtim?
Orice persoana din proximitatea mediului nostru sau din afara acestuia ne poate rani si ne poate face sa simtim un discomfort afectiv mai mare sau mai mic, prin stilul de comunicare, prin atitudinile si prin actiunile pe care le are fata de noi (ex. un gest, un cuvant, o remarca, acte reprobabile, etc.). Aceasta persoana poate fi seful nostru, colegul de servici, un prieten, un cunoscut, un parinte, un frate, o ruda apropiata sau indepartata sau o persoana necunoscuta.
Persoana care ne incalca drepturile personale este privita ca un agresor. Aceasta este o persoana care poate avea unele dezechilibre patologice sau o fiinta care:
nu se simte bine cu propria persoana;
ii este teama de a fi tratata cu indiferenta de ceilalti daca pierde controlul asupra lor;
se simte obligata sa le reaminteasca celor din jur de importanta sa;
doreste sa se elibereze de complexele de inferioritate;
doreste sa se razbune;
provine dintr-un mediu nociv;
a suferit unele traumatisme in copilarie;
nu a gasit o modalitate acceptata social prin care sa-si depaseasca propriile frustrari, etc.
Agresivitatea sa poate fi innascuta, poate fi dobandita prin invatare sociala (comportamentul agresiv este consecinta unor recompense si/sau pedepese atribuite comportamentelor sale sau este consecinta observarii unor conduite si a consecintelor lor la altii) sau poate fi instrumentala, pe principiul cost-beneficiu (decizia constienta de a actiona agresiv prin calcularea obtinerii de beneficii personale). Se vorbeste de mai multe tipuri de agresivitate: reactiva, ca reactie la un comportament provocator, versus proactiva, initiata deliberat, fara existenta unor comportamente provocatoare; verbala versus fizica; prosociala, de sustinere a unor norme formale sau informale prosociale versus antisociala, de sustinere a unor norme informale patologice.
Persoana cu rea intentie ne raneste nevoile noastre, ce sunt diferite in functie de momentele si de situatiile de viata in care ne aflam. Avem nevoi fiziologice (apa, aer, hrana, sex, odihna, etc.), nevoi de autonomie (de a ne alege obiectivele, valorile si de a ne alege modul in care ni le indeplinim), nevoia de integritate (respect de sine, demnitate, autenticitate, etc.), nevoia de dependenta reciproca (acceptare, apreciere, iubire, incredere, respect, consideratie, intelegere, etc.), nevoia de joc, nevoi de comuniune spirituala (frumusete, ordine, pace etc.).
In momentul in care o nevoie a noastra nu este satisfacuta, traim sentimente de furie, manie, rusine, iritare, tristete, dezamagire, frustrare, confuzie, derutare, neajutorare, descurajare, pesimism, etc. De asemenea, dorinta unei persoanei de rea credinta este si de a ne face sa ne simtim vinovati, sa ne fie rusine si sa simtim frica fata de el. Ulterior, pot aparea depresia, dorinta de razbunare ("ochi pentru ochi"), precum si alte comportamente autodistructive.
"Sa cantam viata" - e nevoie sa ne regasim vitalitatea. Iertarea agresorului nostru este o alegere constienta pentru iesirea din deriva si pentru stabilirea noului curs al vietii.
Ce nu este iertarea?
Exista mai multe exemple despre erorile care le facem atunci cand ne hotaram sa iertam sau cand spunem ca am iertat. Astfel, a ierta persoana care a ne-a facut unele nedreptati nu inseamna:
reprimarea propriei furii;
uitarea nedreptatii facute;
sa te prefaci ca totul este in regula si nimic nu s-a intamplat;
negarea drepturilor noastre ca persoana;
"iertarea falsa";
redobandirea calmului;
automutilarea;
autoculpabilizarea;
impacarea cu ea;
devalorizarea personala;
izolarea si retragerea personala;
agresarea fizica sau verbala a acesteia;
agresivitatea pasiva sau realizarea de comportamente provocatoare fata de aceasta;
impacarea de sarbatori, cu ocazia onomasticilor, a zilelor de nastere sau a altor evenimente din cadrul grupului;
dreptate;
reconciliere.
Ce este iertarea?
Iertarea este o alegere si nu o constrangere a celui care a fost nedreptatit, fiind un lung si dureros proces de transformare si de dezvoltare personala.
Iertarea inseamna sa admitem ca am fost raniti, sa ne acceptam furia si sa ne-o exprimam intr-un mod prosocial, sa nu asteptam o recompensa de la perfid, sa renuntam sa ne intrebam in mod repetat si insistent "de ce agresorul procedeaza sau a procedat astfel?", sa ne dam voie sa ne descoperim resurse pentru a putea sa reluam viata, poate chiar mai imbogatita cu alte interese si scopuri, cu noi cunostinte si prieteni. Se vorbeste chiar despre a simti compasiune si mila fata de agresor, si chiar de a i se face un cadou (ex. trimiterea unei felicitari sau vizitarea la spital a agresorului etc.), ceea ce ne-ar face sa dezvoltam ganduri, sentimente si comportamente pozitive fata de acesta.
Iertarea ne face sa ne modificam perceptia fata de persoana care ne-a agresat, in ciuda actelor sale reprobabile. Stim ca ne-am iertat agresorul atunci cand il putem privi ca pe un individ care face parte din comunitatea umana, fara a mai avea resentimente fata de el. Iertarea nu este un dar pentru agresor, ci este o binecuvantare pentru noi insine, pentru ca noi sa ne putem bucura din nou de viata. Nimeni nu ne poate obliga sa iertam agresorul, dar uneori este un drum spre pacea noastra interioara.
Sprijin in "calatoria" iertarii
In momentul in care incepem un astfel de drum, e nevoie sa avem langa noi persoane care sa ne sustina (familie, prieteni, colegi) sau sa participam la niste grupuri de suport specializate. Lectura unor lucrari pe tema nedreptatii facute poate fi, de asemenea, un demers util.
Participarea la intalnirile de grup ne ajuta sa intelegem ca nu suntem singuri, ca si alte persoane au trecut prin suferinte asemanatoare sau chiar identice si ca impreuna cu ele putem sa ne modelam, sa observam progresul celorlalti, sa fim multumiti ca ii putem ajuta pe ceilalti, sa luam ca model comportamentul pozitiv pe care il observam la ceilalti, sa ne crestem increderea in noi, sa deprindem noi aptitudini si sa le exersam intr-un mediu securizant afectiv, dar si sa ne oferim sansa de a ne modifica relatiile cu cei din jurul nostru. Sedintele de consiliere individuala pot fi o alta interventie a unor specialisti care pot sa ne ghideze in procesul de intelegere, de autocunoastere si de redescoperire personala.
Beneficiile iertarii reale
Beneficiile iertarii agresorului nostru sunt:
eliberarea de sentimentele de furie;
transformarea gandurilor distructive in unele mai sanatoase si mai linistite;
o mai buna comunicare interpersonala;
ameliorarea relatiei cu gresorul si schimbarea caracterului acestuia (pentru aceia care nu au suferit un abuz major sau pentru cei care au ales sa duca procesul iertarii pana la capat, chiar daca au fost victimele unui abuz grav).
Totusi, nimeni nu garanteaza faptul ca daca iertam agresorul atunci vor disparea, in totalitate, nedreptatile, resentimentele sau retrairile traumelor, ci doar speram, ca macar pentru unii dintre noi, acestea sa se reduca pana la o intensitate acceptabila care sa ne permita sa ne acceptam neconditionat, sa ne recastigam stima de sine, sa ne reinvie interesul pentru viata, sa ne oferim dreptul de a fi fericiti, de a fi iubiti si de a iubi.
eva.ro.
