Migdalul
Un migdal crescuse drept şi privea cu mândrie la crengile sale. Într-o zi, o ciocănitoare poposi pe ramurile acestui migdal. Îşi puse urechea la coaja copacului şi auzi zgomotele multor viermişori. Cu ciocul său ascuţit făcu numaidecât o gaură în tulpină, scoase viermişorii afară şi-i răpuse.
Migdalul se supără. Lui îi plăcea ca în ramurile sale să se aşeze şi să se odihnească numai papagali multicolori şi alte păsări încântătoare la vedere şi la auz. Vizita ciocănitoarei deloc nu l-a încântat. Pe lângă faptul că era prea sobră la vedere, pe deasupra îl mai şi înţepa şi-i făcu o gaură în tulpină. De aceea nu putea s-o suporte şi-a tot ocărît-o, până când ciocănitoarea zbură în altă parte.
Viermişorii creşteau din ce în ce mai mult, se înmulţiră şi treptat-treptat distruseră miezul tulpinii. Dar migdalul nu simţi nimic. Într-o zi veni vântul şi-l trânti la pământ, iar sfârşitul i-a fost într-un cuptor încins, părăsit de toţi papagalii.
Aşa sunt şi unii oameni, precum migdalul. Nu le place să fie “înţepaţi”, ci doar lăudaţi. Ei se simt bine în compania “papagalilor”.
Sursa : Net
