Luni întregi și-au scris scrisori lungi, pline de informații și detalii despre viața și visurile lor. Apoi, la fel de repede cum intrase în viața ei, Edward a și ieșit. Scrisorile lui s-au oprit iar Winona a acceptat, încetul cu încetul, că ea nu-l mai interesa. Edward n-a înțeles nici el de ce Winona nu i-a mai scris și s-a resemnat cu ideea că tânăra de care se îndrăgostise nu i-a împărtășit dragostea. Câțiva ani mai târziu, Winona s-a căsătorit cu Robert, un bărbat chipeș, cu 10 ani mai mare decât ea. Au avut trei băieți. Ea afla vești despre Ed de la cumnata ei. Mulți ani după căsătoria Winonei, Edward s-a însurat și a avut tot trei copii.
Într-una din vizitele ei la fratele și cumnata ei, în Buffalo, fratele său a anunțat-o: „Mergem la Detroit, la nunta fiicei lui Ed. Vrei să vii și tu?” Winona n-a ezitat nicio clipă, și iată-i la drum. A fost nervoasă în mașină, gândindu-se ce-i va spune acestui bărbat pe care nu-l văzuse de 30 de ani. Își va aduce, oare, aminte de scrisorile lor? Va avea timp să stea de vorbă cu ea? Dar va vrea, oare, asta?
Într-una din vizitele ei la fratele și cumnata ei, în Buffalo, fratele său a anunțat-o: „Mergem la Detroit, la nunta fiicei lui Ed. Vrei să vii și tu?” Winona n-a ezitat nicio clipă, și iată-i la drum. A fost nervoasă în mașină, gândindu-se ce-i va spune acestui bărbat pe care nu-l văzuse de 30 de ani. Își va aduce, oare, aminte de scrisorile lor? Va avea timp să stea de vorbă cu ea? Dar va vrea, oare, asta?
La puțin timp după ce au sosit la petrecere, Ed a zărit-o pe Winona din capătul celălalt al camerei. S-a îndreptat încet spre ea. Inima Winonei bătea să-i spargă pieptul când s-au salutat și și-au dat mâna. Când s-au așezat la una din mese să schimbe o vorbă, inima îi bătea atât de tare, că s-a temut să n-o audă Ed.
Edward avea ochii în lacrimi cât timp au schimbat câteva fraze politicoase despre nuntă și despre familiile lor. N-au scos niciun cuvânt despre scrisori, și după câteva minute, Ed s-a întors la îndatoririle lui de tată al miresei.
Winona s-a întors la Detroit și a continuat să predea lecții de pian, să lucreze la agenția de publicitate și, ca și până atunci, să ia din viață ce era mai bun. A îngropat amintirea scurtei sale întâlniri cu Ed, laolaltă cu celelalte amintiri despre el. Când soția lui Ed a murit 10 ani mai târziu, Winona i-a trimis o scrisoare de condoleanțe. Doi ani dup aceea, soțul Winonei a decedat și Ed i-a scris. Corespondau din nou. Ed îi scria adesea, iar scrisorile au devenit momentele principale din viața Winonei. În drum spre serviciu se oprea la poștă să-și ridice corespondența și apoi le citea la semafor, așteptând să treacă strada. La capătul celor treizeci de minute de șofat, scrisorile erau citite și Winona își începea ziua fericită. Treptat, Edward și-a exprimat dragostea față de „draga Winona” și i-au aranjat să vină în vacanță la Detroit.
Winona era și emoționată și nervoasă din cauza vizitei lui. La urma urmei, în afara scurtei întâlniri de la nuntă, nu petrecuseră niciun moment împreună în peste 40 de ani. Își scriau de șase luni, iar acum Edward venea pentru două săptămâni.
Era o zi caldă, frumoasă de iunie, când Winona s-a dus cu mașina să-l ia de la aeroport. De data asta, când a văzut-o, s-a repezit la ea și a strâns-o în brațe îndelung și drăgăstos. Au sporovăit fericiți, în legea lor, cât au stat la banda de bagaje și apoi, pe drumul spre mașină. A fost un început ușor.
Pe drumul spre hotel, Edward a scos din buzunar o cutiuță din catifea verde și a strecurat pe degetul Winonei un inel de logodnă. Ea a rămas mută de uimire. El făcuse aluzii la căsătorie în scrisori, dar ceea ce se întâmpla acum era prea brusc și prea curând.
Dar era într-adevăr așa? Nu așteptase atâția ani de zile această iubire? Ed a curtat-o pe Winona două săptămâni. Îi scria scrisori și de la hotel.
Neliniștea Winonei s-a topit, treptat, în torentul de iubire arătat de Ed și în sprijinul dat de familie și prieteni din toată inima.
Pe 18 septembrie 1971, Winona, într-o rochie lungă de culoare roz, a fost dusă la altar de primul ei născut. Căsătoria a avut loc, și, după spusele Winonei, „am trăit fericiți până la adânci bătrâneți”.
Dar scrisorile acelea care se opriseră brusc cu mulți ani în urmă? S-a dovedit că mama lui Edward distrusese scrisorile Winonei pentru că nu voia să-și piardă fiul cel mic. Patruzeci și trei de ani mai târziu, Winona l-a regăsit...
Era o zi caldă, frumoasă de iunie, când Winona s-a dus cu mașina să-l ia de la aeroport. De data asta, când a văzut-o, s-a repezit la ea și a strâns-o în brațe îndelung și drăgăstos. Au sporovăit fericiți, în legea lor, cât au stat la banda de bagaje și apoi, pe drumul spre mașină. A fost un început ușor.
Pe drumul spre hotel, Edward a scos din buzunar o cutiuță din catifea verde și a strecurat pe degetul Winonei un inel de logodnă. Ea a rămas mută de uimire. El făcuse aluzii la căsătorie în scrisori, dar ceea ce se întâmpla acum era prea brusc și prea curând.
Dar era într-adevăr așa? Nu așteptase atâția ani de zile această iubire? Ed a curtat-o pe Winona două săptămâni. Îi scria scrisori și de la hotel.
Neliniștea Winonei s-a topit, treptat, în torentul de iubire arătat de Ed și în sprijinul dat de familie și prieteni din toată inima.
Pe 18 septembrie 1971, Winona, într-o rochie lungă de culoare roz, a fost dusă la altar de primul ei născut. Căsătoria a avut loc, și, după spusele Winonei, „am trăit fericiți până la adânci bătrâneți”.
Dar scrisorile acelea care se opriseră brusc cu mulți ani în urmă? S-a dovedit că mama lui Edward distrusese scrisorile Winonei pentru că nu voia să-și piardă fiul cel mic. Patruzeci și trei de ani mai târziu, Winona l-a regăsit...
